I.N.M.I.

ACEST NUMR
A APRUT CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII SI CULTELOR
Anul XII-XVI Nr. 1

Institutul Naional al Monumentelor Istorice

BULETINUL
COMISIEI
MONUMENTELOR ISTORICE

Bucureti
2005
Coperta I: Grupul statuar Samson n lupt cu leul de la fosta Mnstire
Adormirea Maicii Domnului din Rmnicu Srat, dup Vasile
Drgut, Arta romneasc, 1982 - coperta.

Coperta IV: Panoul I, Sec. XIV din Expozitia Monumentele Romniei fotografiate
de Vasile Drgu, I.N.M.I. - 2003.

COLEGIUL DE REDACTIE:

dr. Gheorghe CANTACUZINO
dr. Dana MIHAI
dr. Corina POPA
acad. dr. Marius PORUMB
dr. Voica PUSCASU
prof. univ. dr. Tereza SINIGALIA
arh. Gheorghe SION

REDACTIE:
Responsabil numr: ist. art Iozefina POSTVARU
Tehnoredactare computerizat
si prelucrare imagini: Ruxandra SERBAN

Adresa Redactiei B.C.M.I.: Institutul National al Monumentelor Istorice - Serviciul
Cercetare-Evident , str. Zossima Demarat nr. 8, sector 3, Bucuresti, tel. 0213270917;
021 3270918; fax 021 3270919
Institutul Naional
al Monumentelor Istorice

BULETINUL

COMISIEI NAIONALE
AMONUMENTELOR ISTORICE

2001-2005

In memoriam
VASILE DRGU
Anul XII -XVI

I. LUCRRILE SIMPOZIONULUI
VASILE DRGU
- 75 DE ANI DE LA NATERE -
2003
EVOCRI
MIRCEA ILIESCU, Vasile Drgu cteva
lecii de atitudine i de inut
IOAN OPRI - Vasile Drgu, fondator de
sistem cultural
PETRE OPREA, Amintiri despre Vasile
Drgu
CEZARA MUCENIC, Domnul r ect or
Vasile Drgu
BARBU CIOCULESCU, Vasile Drgu,
camaradul de la colegiul Sf. Sava i
prietenul de o via
CONSTANTIN BLENDEA, Mrturisiri
despre Vasile Drgu
GHEORGHE LEAHU, n memoria
profesorului Vasile Drgu
SORIN DUMITRESCU, Testamentul
iconografic al lui Vasile Drgu
GABRIELA PTULEA DRGU, Cuvnt
de mulumire

ISTORIA PROTECIEI
MONUMENTELOR ISTORICE
OLIVER VELESCU, 1945, un an dramatic
din istoria CMI
VIRGILIU Z. TEODORESCU, Vasile
Drgu i ansamblul istoric Mihai Vod din
Bucureti
PETER DERER, Atelierul de Integrare din
Institutul de arte plastice Nicolae
Grigorescu - Bucureti
SERGIU IOSIPESCU, Discui i i
controverse privitoare la monumentele
istorice n ultimii treizeci de ani

S U M A R
COMUNICRI I RAPOARTE DE
CERCETARE
GHEORGHE CANT ACUZI NO,
Observaii arheologice privind pridvorul
bisericii Radu Vod din Bucureti
,
VOICA PUCAU, Prima biseric a
mnstirii Sfntul Sava din Iai
LIA BTRNA, ADRIAN BTRNA,
Mormntul Episcopului Leontie de la
Rdui
MIRA GRATZIELA DORDEA, Pictura
exterioar a monumentelor de
arhitectur din Moldova - o ipotez
asupra influenei picturii exterioare a
monumentelor civile i religioase din
Germania i Transilvania
DANA JENEI, Imaginea Fecioarei cu
Pruncul ntre Sfinte de la Biserica
Neagr din Braov
LIANA TUGEARU, O reprezentare
iconografic aparte ilustrat de dou
manuscrise ruseti din colecia
Muzeului Naional de Art al Romniei
ADRIAN SILVAN IONESCU, Pi ctori
n slujba principelui Carol I
TEREZA SINIGALIA, Pridvoare cu
clopotni n arhitectura :rii Romneti
din secolul al XVII-lea

RESTAURARE
DAN MOHANU, Vasile Drgu, creator
sau purttor de doctrin n domeniul
restaurrii operei de art ?
IRINA MARDARE, Restaurare - tiin
- art
DAN D. IONESCU, Biserica Sfinii
Voievozi a mnstirii Hotrani: date
preliminare n vederea reconstituirii
turlei de pe pronaos i a restaurrii
pridvorului
ERBAN POPESCU DOLJ, Odiseea
NICOLAE PUCAU
unei biserici de lemn
HANNA DERER, Biserica fortificat din
Mona/Meschen. Certitudini i ipoteze.
MIHAI OPREANU, Mona - Biserica
evanghelic fortificat. Probleme de
conservare i restaurare
CONEXIUNI INTERNAIONALE
LIVIU BRTULEANU, Et in Athos ego
KOVACS I OSEF, Moni t or i zar ea
monumentelor UNESCO

VASILE DRGU. REPERE
BIOGRAFICE. OPERA
(Iozefina Post*varu)

II.REZULTATE ALE ACTIVITII
DE INVENTARIERE I EVIDEN
ALE SERVICIULUI CERCETARE-
EVIDEN AL I.N.M.I.

I T E R (ITinerari TERmali),
INVENTARIEREA PATRIMONIULUI
ARHITECTURAL TERMAL
RUXANDRA NEMEANU, ITER Metod
operativ de abordare a zonelor cu potenial
balnear. Studiu pilot: tradiie i dezvoltare
durabil pentru staiuni termale
RUXANDRA NEMEANU, Bile Herculane
Fise analitice de evident a monumentelor
istorice:
Baia Hebe (Ruxandra Nemteanu)
Casinoul (Adriana Stroe, Aurelian Stroe)
Baia Diana (Adriana Stroe)
Gara CFR (Adriana Stroe)
Hotel Roman (Liviu Brtuleanu,
Ruxandra Nemteanu)
Ediculul care adposteste izvorul de
ochi (Adriana Stroe)
Ediculul care adposteste izvorul de
stomac (Adriana Stroe)
Baia Apollo (Ruxandra Nemteanu)
Bile Neptun (Ruxandra Nemteanu)
Pavilionul de hidroterapie, cu bazinul
termal deschis (Ruxandra Nemteanu)
LIVIU BRTULEANU, Bile 1 Mai
Fis analitic de evident a
monumentelor istorice:
Bazinul termal cu valuri (Liviu
Brtuleanu, Ruxandra Nemteanu)
LIVIU BRTULEANU, Bile Felix
Fis analitic de evident a
monumentelor istorice:
Strandul Apollo (Liviu Brtuleanu,
Ruxandra Nemteanu)

CRISTINA CRCIUN, O fortificaie
necunoscut din judeul Iai
DANA MIHAI, Evidena monumentelor
istorice, bilan i perspective

CRONIC INTERN
Simpozionul Drumul naintailor
Sptmna arhitecturii - 1-8 oct.2003
(D.D. Ionescu)
Simpozionul Vasile Drgu, 75 de ani de
la natere - 19-20 dec. 2003
(I. Postvaru)
I. LES TRAVAUX DU SYMPOSIUM
VASILE DRGU
-75 ANNS DEPUIS SA
NAISSANCE -
2003

EVOCATION
MIRCEA ILIESCU, Vasile Drgu
quelques leons dattitude et de tenue
IOAN OPRI Vasile Drgu, fondateur de
systme culturel
PETRE OPREA, Souvenirs de Vasile
Drgu
CEZARA MUCENIC, Mons i eur l e
recteur Vasile Drgu
BARBU CIOCULESCU, Vasile Drgu,
lami et le camarade du collge St.
Sava
CONSTANTIN BLENDEA, Confession
sur Vasile Drgu
GHEORGHE LEAHU, En mmoire du
professeur Vasile Drgu
SORIN DUMITRESCU, Le testament
iconographique de Vasile Drgu
GABRIELA PTULEA DRGU, Un
mot de remerciement

HISTOIRE DE LA PROTECTION
DES MONUMENTS HISTORIQUES
OLIVER VELESCU, 1945, une anne
dramatique dans lhistoire de la CMI
VIRGILIU Z. TEODORESCU, Vasile
Drgu et lensemble historique Mihai
Vod de Bucarest
PETER DERER, Latelier dIntgration de
lInstitut Nicolae Grigorescu - Bucarest
SERGIU IOSIPESCU, Discussion et
controverse au regard des trente
dernires annes des monuments
historiques

S O M M A I R E
NICOLAE PUCAU
COMMUNICATIONS ET RAPPORTS
DE RECHERCHE
GHEORGHE CANTACUZINO, Observations
archologiques concernant le porche de
lglise Radu Vod de Bucarest.
VOICA PUCAU, La premire glise du
monastre St. Sava, de Iai
MIRA GRATZIELA DORDEA, Les peintures
extrieures des monuments architecturaux
de Moldavie - Une hypothse sur linfluence
des peintures extrieures des monuments
civils et religieux dAllemagne et de
Transylvanie.
DANA JENEI, Limage de la Vierge avec
lEnfant entre les saintes de Lglise Noire
(Biserica Neagr), de Braov.
LIANA TUGEARU, Une reprsentation
iconographique particulire illustre par
deux manuscrits russes du Muse National
dArt de la Roumanie.
ADRIAN SILVAN IONESCU, Peintres au
service du prince Carol I
TEREZA SINIGALIA, Des porches avec des
clochers dans larchitecture de la Valachie
au 17
me
sicle

RESTAURATION
DAN MOHANU, Vasile Drgu, crateur ou
porteur de doctrine dans le domaine de la
restauration duvres dart ?
IRINA MARDARE, Restauration - Science-
Art
DAN D. IONESCU, Lglise Sfinii
Voievozi du monastre Hotrani: dates
prliminaires en vue de reconstituer la tour
situe au-dessus du pronaos et de restaurer
le porche de lglise.
ERBAN POPESCU DOLJ, O d y s s e
dune glise en bois.
HANNA DERER, Lglise fortifie de
Mona/Meschen. Certitudes et hypothses.
MIHAI OPREANU, Mona glise
vanglique fortifie. Problmes de
conservation et de restauration.
CONNEXIONS INTERNATIONALES
LIVIU BRTULEANU, Et in Athos ego
KOVACS IOSEF, La survei l lance
des monuments de l' UNESCO
VASI LE DRGU. REPERES
BIOGRAPHIQUES. OEUVRE
(Iozefina Post*varu)

II. RSULTATS DE LACTIVIT
DINVENTORISATION ET
REGISTRATION DU SERVICE
RECHERCHE-REGISTRATION DE
I.N.M.I.

I T E R (ITinerari TERmali)
L'INVENTAIRE DU PATRIMOINE
ARCHITECTURAL THERMAL
RUXANDRA NEMEANU, ITER La
mthode de recherche des zones avec
potentiel thermal. Projet pilote: tradition et
dveloppement durable pour les stations
thermales
RUXANDRA NEMEANU, Bile Herculane
Fiches analytiques dinventaire des
monuments historiques
Les thermes Hebe (Ruxandra Nemteanu)
Le casino (Adriana Stroe, Aurelian Stroe)
Les thermes Diana (Adriana Stroe)
La gare (Adriana Stroe)
Htel Roman (Liviu Brtuleanu,
Ruxandra Nemteanu)
L'dicule qui abrite la source thermale
pour les yeux (Adriana Stroe)
L'dicule qui abrite la source thermale
pour l'estomac (Adriana Stroe)
Les thermes Apollo (Ruxandra
Nemteanu)
Les thermes Neptun (Ruxandra
Nemteanu)
Le pavillion de hydrothrapie, avec la
piscine thermale en plein air (Ruxandra
Nemteanu)
LIVIU BRTULEANU, Bile 1 Mai
Fiche analytique dinventaire des
monuments historiques:
La piscine thermale flots (Liviu
Brtuleanu, Ruxandra Nemteanu)
LIVIU BRTULEANU, Bile Felix
Fiches analytiques dinventaire des
monuments historiques:
La piscine Apollo (Liviu Brtuleanu,
Ruxandra Nemteanu)

CRISTINA CRCIUN, Une fortification
inconnue de district de Iai
DANA MIHAI, Evidence des monuments
historiques , bilance et perspectives

I. LUCRRILE SIMPOZIONULUI VASILE DRGU
75 DE ANI DE LA NATERE - 2003
ncerc s m ntorc de aici de la
peste 3.000 de kilometri de dumneavoastr
la anii primelor mele ntlniri cu domnul
profesor Vasile Drgut, dar spre surpriza
mea m regsesc n primul rnd n
ncperea mic de lng cabinetul
directorului, n fostul local al Directiei
Monumentelor Istorice. Sunt convins c
Directia este si pentru cei mai multi dintre
dumneavoastr locul cel mai potrivit de
unde putem porni n evocarea lui Vasile
Drgut.
Si asta cu toate c prima mea
ntlnire cu domnul profesor (asa m-am
adresat totdeauna domnului Vasile Drgut),
a avut loc mult nainte, nc de cnd n
ntunericul slii de curs ne cluzea cu
discret abilitate didactic prin labirintul de
forme ale artei medievale europene si
romnesti. Dar iat, desi am considerat
ntotdeauna ca o datorie de onoare s
evidentiez importanta covrsitoare pe care
a avut-o domnul Vasile Drgut n anii de
nceput ai carierei mele stiintifice, amintirile
prime si lectiile de atitudine n momente de
cumpn, sunt legate - poate mai nti de
toate sentimental de mica ncpere
intelectual suprapopulat, aflat n imediata
apropiere a biroului directorial din strada
Ienchit Vcrescu nr. 16. Acolo am
nceput s nteleg convingerea cu care
profesorul si impunea ideile n pofida
tuturor dificulttilor, precum si tenacitatea cu
care le urmrea realizarea. Acolo am nteles
si felul discret n care domnul profesor m
cstigase n cele din urm printre studentii
medievisti si - mai ales - rspunderea
moral pe care o simtea fat de fiecare
dintre fostii lui studenti.
Ca si pentru multi dintre colegii de
facultate, totul a nceput ntr-o var cald,
ntr-o perioad de studentie fr griji
aparente. Petrecusem deja o bun parte din
practica de documentare care se organiza
anual pentru studentii Institutului de Arte
Plastice Nicolae Grigorescu din Bucuresti
n diferite orase din Tar. n anul acela
studiasem timp de mai bine de dou
sptmni bisericile din apropierea Sucevei
si ne mutasem la Iasi, unde urma s ne
examineze domnul profesor Vasile Drgut.
Cum spuneam, era o zi cald si pe colinele
din apropierea Iasului, pe drumul spre
Mnstirea Cettuia, ne-am nsirat, dup
ritmul fiecruia, toti cei paisprezece studenti
ai anului III (dup sesiune ne consideram
deja anul IV) de la Facultatea de Istoria si
Teoria Artei. Domnul profesor avea pasul
larg si ritmul sustinut al olteanului cruia i
plcea s se afle n frunte. Oltean la rndul
meu, i-am urmat exemplul si n scurt timp
ne-am deprtat apreciabil de restul grupului.
Biserica romano-catolic din Ghelina, jud.
Covasna; detaliu pictur mural 1330; Patimi;
ansamblu restaurat 1972; fotografii Vasile
Drgu, Fototeca INMI, fond DMI, 1961
Vasile Dr*gu7 cteva lec7ii de atitudine <i de 7inut*
Mircea Iliescu
EVOCRI
Conversatia ncepuse, cum era si firesc, de
la profesor la student. Curnd am gsit mai
multe puncte comune: profesorul fcuse
liceul n Craiova, orasul meu natal, chiar la
scoala unde eu urmasem cursurile
primare
Discutia ne-a trezit amndurora
amintiri vag nostalgice si cum se ntmpl
de obicei ne-am povestit reciproc o seam
de sotii jucate acelorasi profesori, desi la o
distant apreciabil n timp. Nu-mi amintesc
exact cam ct a durat cltoria, stiu ns c
am apucat s povestim destule si am ajuns
la Cettuia cu mult naintea celorlalti. Acolo,
n foisorul mnstirii, cu vedere deschis
spre peisajul molcom, moldovenesc, am
ajuns la problema lucrrilor de diplom si
l-am ntrebat pe profesor cum erau
formulate subiectele unor asemenea lucrri.
M ntreb dac nu cumva chiar domnul
profesor n-a cluzit discutia intentionat n
aceast directie Nu m gndisem prea
serios pn atunci c m apropiam de
ultimul an de studii care urma s se ncheie
cu o asemenea lucrare. Totul mi era
necunoscut, att alegerea temei, selectia
materialului dar si criteriile de evaluare a
rezultatului, un aspect deosebit de important
pentru obtinerea unei repartitii bune.
Profesorul a trecut n revist, pe
msur ce ni se alturau si colegii rmasi n
urm, cteva subiecte posibile, desigur
toate ancorate n arta medieval
romneasc. Discutia a luat o turnur
serioas, fiecare dintre noi ntrebnd despre
subiectele care i se preau interesante. Ca
s fiu sincer, nu simteam pe atunci o
atractie deosebit pentru arta medieval.
Scriam literatur, ncercam s-mi gsesc un
stil si eram convins c voi alege un subiect
de critic de art si voi continua apoi n
jurnalistic. Ne-am terminat cafeaua
servit cu discretie de un clugr, la
rugmintea staretului mnstirii am
ncheiat studiul bisericii si ne-am ndreptat
apoi spre cealalt destinatie, Mnstirea
Hlincea. Nici mcar nu stiam c exist. Pe
drum, din nou n frunte, profesorul s-a oprit,
m-a asteptat ,(plecase de la Cettuia
antrenat ntr-o discutie cu doamna Corina
Popa) si mi-a spus: Uite, domnule Iliescu,
am uitat s mentionez mnstirea Hlincea
printre subiectele interesante despre care
m-ai ntrebat. n special arhitectura bisericii
ar putea constitui subiectul unui studiu
monografic nu foarte ntins, dar de mare
interes pentru o viitoare cercetare
aprofundat a raporturilor artistice dintre
Moldova si Tara Romneasc.
Sigur c o asemenea prezentare mi-a
strnit interesul dar, vzut de pe colina pe
care m astepta profesorul, mnstirea nu
prea s-i confirme spusele. Nu avea nimic
din grandoarea mnstirilor din nordul
Moldovei Dragomirna, Moldovita sau
Sucevita. Incinta avea dimensiuni mici iar
zidul de aprare nimic impresionant. Prea
un monument mutat si uitat curnd dup
aceea. Un cine lup legat de-un lant a ltrat
ndelung pn cnd, dintr-o csut
drpnat tot ce mai rmsese din ce
odinioar trebuie s fi fost o chilie,
trapezria si arhondaricul a iesit un btrn
s ne ntrebe ce dorim. Prea un tran
oarecare si lsa impresia c se ocup de
biseric din proprie initiativ ( pe atunci nu
stiam despre avatarurile vietii clugrilor n
anii 1950-60).
Nu stiu de ce, dar, dnd ocol bisericii,
am simtit o senzatie dulce-amar, de mil si
de dragoste n acelasi timp. O senzatie de
acelasi fel cu cea care m-a ncercat uneori
cnd am ntlnit un om drag dup o lung
perioad de timp si am remarcat semnele
unei strluciri apuse. Am ncheiat vizita
mnstirii, apoi practica ntreag, ne-am
nceput vacanta binemeritat de var. n
ianuarie anul urmtor i-am prezentat
profesorului studiul monografic al Mnstirii
Hlincea cu gndul c pentru prima dat n
viat terminasem ceva nainte de termen!
Aveam o senzatie de usurare egoist:
aveam deja lucrarea de diplom! Privind
napoi mi se pare acum c trebuie s fi
lucrat zi si noapte. Dar n-a fost asa. Am
lucrat sustinut dar, am fcut-o mai mult ca
s-mi ncerc fortele dect ca o datorie de
onoare fat de biserica mnstirii Hlincea.
Avusesem multe altele de fcut. n toamna
aceluiasi an am debutat cu o scurt nuvel
n sptmnalul Luceafrul si am nceput
s public cronici de art n revistele
Contemporanul si Amfiteatru.
Pe cnd scoteam din serviet studiul
despre Hlincea am ncercat cu naivitate
stngace s-i descriu domnului profesor
satisfactia pe care o ncercam n clipa n
care deschideam ziarul cumprat de la
chioscul din coltul strzii si-mi citeam
numele tiprit. Prea c-mi ntelege
sentimentele si chiar c le aprob. Dup ce
entuziasmul mi s-a mai potolit s-a ntors
metodic la teancul de hrtii pe care i-l
ddusem si dup ce a parcurs rapid prima
pagin a fcut un comentariu ce-si
pstreaz actualitatea si ar merita s fie
transmis studentilor de astzi: mi permit s
cred totusi c nici un articol de ziar nu
aduce autorului o satisfactie att de mare ca
publicarea rezultatelor unei cercetri
stiintifice serioase.
I mpr es i onat poat e s i de
promptitudinea cu care i-am prezentat
studiul, domnul Vasile Drgut l-a citit (cum
spunea dnsul, l-a pigulit) si i s-a prut
excelent. DAR! Acum am convingerea c a
cutat o formul s m antreneze definitiv
n studiul artei medievale. Subiectul propus
la Hlincea i s-a prut dintr-o dat prea
restrns dumneata ai nevoie s zbori mai
nalt, ti trebuie un subiect mai generos, de
sintez. Mgulit, am acceptat s m
gndesc la o alt tem. Dnsul, ca din
ntmplare, a formulat cteva subiecte care,
n mod straniu, aveau toate, o legtur mai
mult sau mai putin clar, cu pridvorul
bisericilor. Formularea titlului i-a apartinut
ntru totul: Pridvorul n arhitectura Trii
Romnesti, secolele XIV-XVI
1
.
Cu detasarea de acum mi dau
seama c pentru domnul profesor eram n
acel moment doar unul dintre studentii care
trebuiau cstigati. Si n felul acesta a
cstigat atunci si timp ndelungat dup
aceea multi tineri ezitanti. mi place s
cred c multi dintre acestia, acum
cercettori cu renume retriesc prin
spusele mele aventurile alegerii carierei si
c, n fata lor se afl ca si n fata mea
atunci acelasi domn profesor cu aparent
(voit?) napoleonian, pe care n absent dar
acceptat l numeam, cu simplitate Joli.
n carnetul suedez din care am
preluat relatarea de mai sus, scrisesem nti
ntr-un colt al paginii: noiembrie 1987, ora
7.30 dimineata, n metroul de Sundbyberg.
Stiam c nu voi mai avea nevoie de nici o
precizare suplimentar Fraza urmtoare
m aseza direct alturi de domnul profesor
care n calitate de director al Directiei
Monumentelor si Muzelor din cadrul
faimosului Consiliu al Culturii, nsotit de un
inspector de la Consiliu ntr-un IMS de
protocol, ndreptndu-ne spre biserica
medieval din Ghelinta. ntlnirea fusese
ntmpltoare: eu eram pe teren,
reprezentant al Directiei Monumentelor
Istorice, n centrul orasului Miercurea Ciuc
si m ndreptam n grab ctre o statie de
autobus ce urma s m duc spre biserica
din Ghelinta - una dintre bisericile ce
trebuiau s fie inspectate.
Domnul profesor si inspectorul de la
Consiliu o figur pergamentoas
exprimnd suferinte continui, voit stngaci,
pentru a strni compasiunea superiorilor -
se ndreptau ctre masina ce-i astepta n
fata Muzeului regional. Dup banalittile de
rigoare, am fost martorul unei schimbri de
program care m avantaja n mod deosebit,
un exemplu tipic drgutian de adaptare din
mers: prezenta mea i-a oferit argumentele
necesare s amne o sedint oficial si
spre disperarea inspectorului a crui functie
real aveam s-o aflu mai trziu s m
ajute s-mi ndeplinesc sarcinile de
serviciu
Impresionat de aceast schimbare
favorabil, am participat cu retinere la
discutia purtat, n timpul cltoriei, ntre
profesor si inspectorul nsotitor. Subiectele
erau administrative, iar tonul profesorului
avea o not evident oficial, vag
condescendent. Odat ajunsi n fata
bisericii ns, am asistat la o schimbare
tulburtoare. Niciodat de atunci nu am fost
martorul unei metamorfoze att de complete
si rapide. n interiorul bisericii din Ghelinta
numai inspectorul, n pardesiul su de
uniform si stingher ca o pan ntunecat
nfipt n podea, se ncptna s nu
renunte la aerul oficial pe care si-l cstigase
cu greu. n minile profesorului apruser -
ca prin minune - cteva dintre fisele de
monument pe care cu tenacitate discret,
ba chiar as spune cu constiinciozitate
1
Mircea Iliescu va publica, la Stokholm, ampla lucrare Exonartex - form och funktion i ortodox
kyrkobyggnadskonst, Eidos nr. 2 - Skrifter ut givna av Konstvetenskapliga institutionen vid Stockholms
Univeritet, 2001, ca rezultat al cercetrilor sale asupra pridvorului bisericilor ortodoxe. n Cuvntul
nainte, numele profesorului Vasile Drgut este mentionat n primele rnduri. (n.red.)
scolreasc si la aducea la zi cu fiecare
ocazie. Din tribuna bisericii l vedeam
ctrat pe suporturi nesigure, mngind cu
delicatete portiuni de pictur, notnd apoi
febril, cu diferite culori cu semnificatii numai
de dnsul stiute, rezultatul acelei cercetri
tactile care m-a surprins. Si cercetarea a
continuat metodic. n timp ce inspectorul
prea din ce n ce mai nelinistit n compania
sfintilor pictati n urm cu mai bine de o
jumtate de mileniu, profesorul - trecnd cu
agilitate de felin de la un personaj la altul,
de la un detaliu fizionomic la unul de costum
prea s se fi asezat la dreapta pictorului
medieval
n rafturile bibliotecii mele de la
Stockholm, ascunse n aceleasi cutii de
carton Clujana n care au fost transportate
n urm cu mai bine de douzeci de ani, se
afl rezultatul lectiei de atitudine
profesional la care am participat n acea
dimineat de toamn la Ghelinta: peste trei
sute de plicuri cu fisele monumentelor
vizitate n timpul deplasrilor pe teren. Dar
lectia de la Ghelinta nu se terminase nc!
La iesirea din biseric, profesorul
luase deja decizia de a m nsoti la Trgu
Secuiesc unde se afla o biseric reformat
pe care nu avusese nc ocazia s-o viziteze!
Cosmarul inspectorului nsotitor ar fi urmat
deci s continue dac n-ar fi luat, spre
usurarea tuturor, hotrrea s ne astepte
ntr-o cafenea din centrul orasului. Si iat-
m alturi de Joli, doi istorici de art
anonimi ntr-un oras n care limba de
comunicare era (si probabil este nc)
maghiara! Si cosmarul dintotdeauna al
deplasrilor pe teren: biserica era nchis!
ncercrile noastre repetate de a afla unde
locuia preotul sau cantorul (dou personaje
cheie), au rmas fr rezultat, spre
dezamgirea din ce n ce mai greu
stpnit a profesorului. Am dat trcoale
bisericii de cteva ori, am urcat cteva
trepte care ddeau ctre o us lateral,
nchis si aceasta. Pe msur ce-si ddea
seama c va trebui s renuntm,
dezamgirea profesorului se transforma n
furie: N-o s plecm de aici fr s putem
intra nici de data asta! Tine-mi, te rog o
clip cortelul (umbrela) si geanta!
Pn s-i nteleg intentiile, profesorul
se si ctrase pe parapetul scrii si, proptit
cu spatele n us ncepuse deja s mping
vajnic, nrosindu-se treptat. Nu-mi venea s
cred c-l vd asa, cu pardesiul bleumarin si
plria mic cenusie, ctrat pe parapetul
unei scri, n mijlocul orasului. Stati
domnule n-am apucat s termin.
Balamalele au cedat brusc, usa s-a trntit la
perete si, proiectat de forta propriilor
picioare, profesorul a tsnit nuntru si a
disprut instantaneu din raza mea vizual
Cnd, cu oarecare jen si fcnd eforturi
disperate s-mi stpnesc rsul am trecut
pragul usii buclucase, profesorul era nc
ntins pe podea, plria-i srise ct acolo si
poalele pardesiului i se strnseser sub
brbie. I-am ntins mna blmjind ceva dar
s-a ridicat singur drcuind cu zduf si-atunci
i-am ridicat doar plria ncercnd s-l
consolez: suntem totusi nuntrul bisericii
desi la o prim privire nu pare s fi meritat
efortul. Am bnuit replic profesorul
aruncnd o privire n jur n timp ce continua
s-si scuture poalele prfuite ale pardesiului
am bnuit dar nu puteam pleca si de data
asta fr s m conving.
ntmplarea a rmas ntre noi fr
s mai fie amintit sau relatat pn acum,
din teama de a nu fi gresit interpretat de
ctre ruvoitori. Dup aceea ns am avut
ocazii nenumrate s-l asist sau numai s-l
simt pe domnul profesor mpingnd din greu
n multe alte usi nevzute, nchise cu marile
lacte ale tcerii speriate sau numai
confortabile, cu lactele incompetentei sau
ale prostiei Uneori le deschidea prin
manevre tactice, alteori cu fals brutalitate.
Indiferent dac era vorba despre salvarea
unei picturi, despre un proiect grandios (de
genul cat ast r of al ul ui pr oi ect de
sistematizare a orasului Trgu Jiu, din
1977) despre topirea unui numr al revistei
Arta al crei continut contravenea ideilor
politicienilor de conjunctur sau chiar
despre salvarea unui coleg din minile
maiorului Iosif, profesorul - cu convingerea
specialistului - ddea dovad de o
tenacitate ndrjit care-mi retrezea
amintirea acelui moment de la Trgu
Secuiesc pe care-l stiam numai noi.
n paginile carnetului suedez, ntre
notrile consemnate n momente itinerante
si grupate simplu noiembrie 1987 gsesc
acum descrierea altor lectii drgutiste,
lectii de modestie natural (l vd pe domnul
profesor mpingnd vajnic, n plin bulevard
Magheru, micul meu Fiat albastru rmas
ntr-o pan incomod la intersectia cu
strada Batistei), de sef ntelegtor (ntr-o
dimineat m-a chemat n biroul directorial
spunndu-mi: Domnule Iliescu, te rog din
suflet s-mi faci plcerea si s vii la serviciu
mcar cu o jumtate de or naintea
directorului!) sau de animator al unora al
unora dintre agapele colegiale - ca generos
sustintor al bunei dispozitii si chiar ca
interpret de melodii populare de o
autenticitate nostalgic. Pe acestea le
culesese cu grij dintr-un repertoriu numai
de dnsul stiut si care pe atunci mi trezeau
comentarii ironice
Cu nostalgia deprtrilor, mi dau
seama c acest repertoriu muzical l
adunase n timp si reprezenta n fond o
declaratie personal de dragoste, declaratia
omului de cultur care nu se jeneaz s-si
cnte iubirea fat de traditia si faptele de
cultur ale trii sale. Si nteleg mai bine
rostul rugmintii pe care, n biroul de rector
al Institutului Nicolae Grigorescu, mi-a
adresat-o naintea plecrii mele din tar, n
ianuarie 1982: Domnule Iliescu ai putin
timp s facem o plimbare mpreun? Odat
iesiti din biroul - probabil foarte ascultat -
tcerea s-a prelungit pn n strad unde
profesorul mi-a pus o singur ntrebare: Si
totusi, domnule Iliescu, de ce pleci? Am
scos din buzunarul hainei cadoul pe care i-l
adusesem, o carte n editia Livre de poche
si i-am spus: V-am adus-o asa, fr
dedicatie, pentru c citez prostia este
mai puternic. De aceea plec! Volumul pe
care i-l adusesem era renumitul roman al lui
George Orwell, 1984. Dar domul profesor
citise deja cartea si replica n-a ntrziat:
Dar nu la drum lung! Si iat, s-a dovedit
c-a avut dreptate!
Aceast replic ar putea constitui n
economia spuselor mele de pn acum
un final de efect. De altfel, cu aceast
replic iau sfrsit nsemnrile mele suedeze
din luna noiembrie 1987. Urmeaz un
singur cuvnt: Scrisoarea! Semnul de
exclamatie asezat atunci ncheie nc o
lectie de nalt atitudine moral - o lectie pe
care atunci n-am avut puterea s o astern
pe hrtie. Este vorba de prima si singura
scrisoare pe care am primit-o de la domnul
profesor aici, n Stockholm. l vizitasem n
primvara aceluiasi an, aflasem de
aventurile ciudate care-i subminaser
sntatea si chiar asistasem la o sedint de
acupunctur pe care subiectul o comenta cu
o autoironie aparent. Rmsesem ns cu
convingerea nestrmutat c profesorul va
iesi din criza nefericit n care, probabil,
fusese ajutat s intre. Fiind prima,
scrisoarea m-a emotionat. Emotionant era si
continutul; dup cteva rnduri care-mi
relatau evolutia snttii, urmate de alte stiri
de convenient, profesorul mi explica
starea economic precar a revistei Arta si
m ruga s asigur cteva abonamente care,
pltite n valut, ar fi putut contribui la
continuarea aparitiei revistei. Binenteles c
am dat curs rugmintii ct am putut de
repede. Abia dup aceea am aflat c
rugmintea mi sosise de pe un alt trm
profesorul Vasile Drgut trecuse din viat
Odihneasc-se n pace!

Stckholm 17 decembrie 2003
ncercrile de reformare n cultur
sunt ntmpinate, n mod obisnuit, de
reticente si rezistente, orice sistem nou
deranjnd practici si optiuni care par
sacrosancte si definitive.
Nici domeniul patrimoniului cultural nu
face exceptie de la aceste reactii, aici
actionnd un important grup specializat de
profesionisti: arheologi, istorici, istorici de
art, arhitecti, ingineri, restauratori,
muzeografi, conservatori, fizicieni, chimisti,
biologi s.a. La rndul su, fiecare subgrup
cuprinde specialitti distincte, care aduc un
aport specific la actul cultural.
Dac vom aduga experientele si
performantele individuale, sustinute de
personalitatea si chiar de orgoliul fiecruia,
vom ntelege mai bine ce respingeri si ce
dificultti poate ntmpina orice initiativ
nou.
La o react i e s-a asteptat,
nendoielnic, Vasile Drgut n remarcabila
schimbare de sistem pe care a initiat-o si
condus-o la mijlocul deceniului opt al
veacului trecut. Si pe care a sustinut-o cu
argumente si solutii.
Cum Profesorul era un lupttor, trecut
deja prin mari confruntri profesionale si de
viat, si-a asumat cu trie ncercarea de a
moderniza sistemul. Evident c s-a nsotit
de ctiva colaboratori (ntre care, principalul
colaborator si artizanul lucrrii a fost
prietenul su, arheologul Radu Florescu).
La acea vreme, marcat de
comandamente ideologice si de presiuni
ale sistemului politic, cele dirijate de Vasile
Drgut pot fi considerate ndrznete. Desi
schimbarea decurgea din chiar Actul de la
Helsinki (1971), a opera n domeniul culturii
majore cea care priveste avutia cultural
dobndit prin mostenire si configurat n
monumente, situri, muzee, colectii nimic
nu garanta reusita. Cu att mai mult cu ct
s-au introdus nu numai noi concepte, dar si
o nou legislatie nsotit de institutiile
capabile a o impune n practic: Comisia
Central de Stat a Patrimoniului Cultural
National, Directia Patrimoniului Cultural
National, oficiile judetene pentru patrimoniul
cultural national si Laboratoarele zonale de
restaurare.
Dintr-o mai larg perspectiv, care
sunt meritele lui Vasile Drgut ?
Ni se pare acum c el a vzut - mult
mai profund ca altii integralitatea
mostenirii culturale (de care se fcea doar
caz!), n numeroasele ei forme de
exprimare. n acest sens, a promovat un
altfel de raport ntre patrimoniul istoric
construit si cel mobil, dou componente ce
vor face carier, n limbajul de specialitate:
un raport de complementaritate logic, de
unitate n abordare si tratare, lipsit de
discriminri elitare, ndeosebi de factur
estetizant. Desigur au contribuit si
experientele Profesorului, de cercettor, de
documentarist (livresc dar si direct, pe
monument), de lector al obiectului muzeal.
Ele l-au marcat pentru a promova nu numai
o nou viziune, ci si elementele care s o
articuleze prin institutii si specialisti.
O atare filozofie cultural s-a dovedit
modern abia mai trziu, multi rmnnd
cantonati n sfera unei pregtiri profesionale
prea ncorsetate n norme prestabilite si
prea legate de rigorile practicilor vechi. n
acest sens, chiar Lista Monumentelor
Istorice n vigoare n acei ani sttea ca o
mrturie a lipsei de viziune reiesit din
dominatia absolut pe care criteriile
traditionaliste au configurat-o, iar n special
arhitectii, cu cteva exceptii, au impus-o.
Ce a adus nou Vasile Drgut? Multe!
ntre acestea vom include dezvoltarea
relatiilor dintre arheologia monumentelor
istorice si arhitectura lor avnd ca prim
obiectiv cercetarea interdisciplinar
aprofundat. A deschis astfel calea spre
obligativitatea unor cercetrii complexe, de
obiectiv si de context, n urma crora
arheologia (antic si ndeosebi cea
medieval) a venit cu contributii importante,
putem spune esentiale. Cercetarea
arheologic mai ales a oraselor, a
fortificatiilor, a resedintelor si curtilor
nobiliare, a asezmintelor de cult si-a
sporit influenta asupra cunoasterii istorice
dar si asupra lucrrilor de restaurare, prin
Vasile Dr*gu7 fondator de sistem cultural

Ioan Opri<
grupul central de specialisti si prin aportul
substantial al muzeelor.
Fotografia aerian si fotogrammetria
au avut n Vasile Drgut un adept si un
sustintor, deciziile sale viznd o
documentatie topografic sub formele cele
mai moderne asupra monumentelor si a
siturilor arheologice.
Alt demers nou a fost dezvoltarea
cercetrii istorice si mai ales a celei de
istoria artei n documentarea ce premerge
restaurarea monumentelor istorice. Studiile
remarcabi l e asupra documentel or,
inscriptiilor pe mobilier sau obiecte de
inventar au sporit spectaculos, la ndemnul
Pr of esor ul ui , cunost i nt el e despr e
monumente, permitnd conexiuni ntre
mostenirea cultural propriu zis si
semnificatia ei istoric. Totodat,
ncurajarea specialistilor n carte veche si
rar a generat o specializare de care era
mare nevoie.
Promovnd muzeificarea unor
monumente si recuperarea muzeelor si a
inventarului lor, Vasile Drgut a ntrit
legturile dintre muzee si angajatii de
diverse specializri ai acestora.
Adugm esential pentru zestrea
pictural dezvoltarea studiilor pe pictur
mural, sustinute cu mult trie de Vasile
Drgut. Grupul de restauratori de pictur, pe
care l-a corelat cu ceilalti specialisti a
dobndit n anii '70 o pozitie privilegiat,
rolul lor fiind explicit si dovedit n decursul
unei activitti de mare eficient. Scoala de
restaurare de profil s-a impus de altfel pe
plan international, performantele ei fiind
foarte apreciate. n unicul laborator de la
Directia Patrimoniului Cultural National, ca
si n marile laboratoare zonale din tar,
impuse odat cu legislatia din 1974,
analizele si investigatiile complexe erau
considerate cruciale iar profesorul le
urmrea atent, folosindu-le n studiile sale
si respectndu-i pe profesionisti.
Construind o institutie modern,
Vasile Drgut a preluat multiple rezolvri
pozitive din experientele autohtone si
strine n restaurarea monumentelor
istorice. Este aici de evocat importanta pe
care a acordat-o Comisiei de specialitate, a
crei autoritate a crescut simtitor, ca si
sistemului de avizare. E de neuitat
contributia sa - ca nivel nalt de ntelegere
la lectura proiectelor si n definitivarea
avizelor. Atelierele de proiectare s-au
mbogtit cu un grup de tineri extrem de
atasati domeniului. Este desigur de
remarcat climatul de bun factur
intelectual, generos pentru dezbateri, care
a fost ntretinut prin contributiile unor
remarcabili arhitectii: Stefan Bals, Eugenia
Greceanu, Eugen Chefneaux, Andrei
Pnoiu, Cristian Moisescu.
Comisia Central de Stat a
Patrimoniului Cultural National pe care a
coordonat-o exemplar a avut n Vasile
Drgut un adevrat mentor. Atta vreme ct
aceasta a functionat, deciziile i-au fost
nlesnite de pregtirea documentatiei prin
secretariatul pe care Profesorul l-a dirijat.
Comisia n cauz pn la decizia politic
care i-a anulat practic rolul (coinciznd cu
primele lucrri de demolare justificate de
ceri nt el e si stemati zri i n urma
cutremurului din martie 1977) - a fost
sustinut ca de un pilon n politica si
strategia pentru salvgardarea patrimoniul
cultural. De altfel, adversittile politice pe
care Vasile Drgut le-a resimtit dramatic au
avut, ca una din cauze, tocmai felul n care
a tratat problematica patrimoniului cultural
national n respectivul organism. n acest
cadru s-au pregtit protestele mpotriva
demolrii unor exceptionale monumente
istorice, adresate autorittilor, fiind semnate
de ctre Radu Popa, Rzvan Theodorescu,
Grigore Ionescu, Dinu C. Giurescu, Vasile
Drgut.
Specialist de talie european, el a
fost recunoscut ca atare si dorit s conduc
destinele unor importante organisme
internationale de profil. Dotat pentru
cultivarea relatiilor de specialitate, Vasile
Drgut a ntretinut legturi prietenesti cu cei
mai de seam specialisti ai domeniului:
Paolo si Laura Mora, Manolis Chatzidakis,
Leandros Vranousis, Dinu Adamesteanu
etc.
Aceast larg cunoastere i-a permis
s impun n Romnia un model de
restaurare foarte bine fundamentat pe
prioritti izvorte din importanta, starea de
conservare si, mai ales, din folosinta
monumentului vizat. Viziune si claritate a
dovedit Profesorul si atunci cnd, dup
desfiintarea DPCN, a dezvoltat activitatea
romneasc de restaurare n cadrul
Institutului de Arte Plastice N. Grigorescu
pe care l-a condus. A introdus aici, n cadrul
unui atelier specializat, propuneri de noi
ansambluri pentru restaurare, propuneri de
evident, de evaluare a operei de art. Dar,
mai ales a oferit un model pentru multi
discipoli care si-au fcut o carier legat de
patrimoniul cultural. Aceleasi servicii le-a
fcut la Institutul de Istoria Artei, unde
Profesorul Vasile Drgut a cerut mai mult
exigent, lucrri fundamentale de
repertoriere si catalogare, abordarea
modern a investigatiilor.
Spirit novator si dispus dialogului,
Vasile Drgut a perceput foarte bine
legturile dintre patrimoniul traditional si
formele arhitecturale recente sau noi. A fost
astfel un adept al spargerii monopolismului
fundamentat exclusiv pe vechime. Pentru el,
arta si arhitectura contemporan s-au impus
ca un domeniu firesc, ceea ce l-a
determinat s promoveze numerosi artisti
si creatori de forme noi. Descoperim acum
c pentru el, valoarea monumentelor si cea
a operei de art nu consta exclusiv n
vechimea acestora, ci si n solutiile, formele
si calitatea demersului creator. n aceast
directie sunt de remarcat contributiile de
autor sau de coordonator att la Revista
Monumentelor Istorice, ct si la Revista
Arta.
Nu de putine ori, vocea si opinia sa s-
au fcut auzite atunci cnd trebuia aprat
un monument sau o anume expresie
etnografic traditional. Auzite si ascultate,
mai mult: respectate!
Astfel, Vasile Drgut a fost printre cei
care au stimulat crearea primului muzeu de
art contemporan l-am numit pe cel de
la Galati - considerndu-l ca pe o categoric
necesitate.
n acest sens marile muzee
etnografice n aer liber din Romnia i
datoreaz lui Vasile Drgut foarte mult, el
sprijinind dezvoltarea lor, ca o solutie de
recuperare a constructiilor reprezentative
din mediul rural. Conceptia n cauz a dus
la salvarea unui fond valoros de arhitectur
traditional, care altfel s-ar fi pierdut n
conditiile transformrilor rapide si gndirii
discriminatorii care le-au nsotit. Exemplele
de la Sighetu Marmatiei, Bujoreni - Vlcea,
Golesti, Negresti-Oas l aseaz n rndul
vizionarilor dar si al nvtatilor care au
promovat practici salvatoare.
Savant de bun aducere aminte, prin
lucrri de nalt tinut - unele chiar de
pionierat, Vezi Dicionarul monumentelor
istorice i de art autor cu oper
rezistent, dar si coordonator de energii
intelectuale n elaborarea cercetrii Vezi
Studii si Cercetri de Istoria Artei -
Vasile Drgut rmne n memoria cultural
a ultimului secol o categoric referint.
Repertoriul lucrrilor sale ne arat un spirit
preocupat de o mare varietate de subiecte:
de la mozaicuri si picturi murale la
monumentele romanice si gotice; de la
fresca medieval la artisti contemporani; de
la icoanele vechi, la pisanii si inscriptii.
Mereu n cutare, iscoditor si de un
dinamism debordant, Vasile Drgut a
parcurs santierele arheologice si cele de
restaurare ntr-un ritm cadentat de
interesele sale stiintifice. A citit si recitit
de nenumrate ori un monument, nu a
ostenit n a participa la sesiunii si colocvii
el nsusi introducnd n practica institutiilor
pe care le-a condus obligativitatea
comunicrii rezultatelor ca pe o practic
obligatorie - nu s-a ferit de contraopinii si
nici nu a rspuns cu vehement celor ce i-
au atacat tezele. A fost si n aceast directie
un model, personaj de un fin intelectualism,
n respectul opiniei celorlalti.
Vasile Drgut rmne deopotriv si
ca reformator al sistemului operational
pentru componentele patrimoniului cultural.
Ideile pe care le-a promovat aici si au
dovedit valabilitatea si ne arat o viziune
realist conform cu evolutia sistemului
european de cercetare si protejare a
bunurilor culturale.
n Romnia de acum, avem de a
recupera de la generatia lui Vasile Drgut,
ca si de la ideile acestuia preocuparea de
a repozitiona institutiile de patrimoniu
cultural, consolidndu-le si asigurndu-le
un loc de frunte n ierarhiile ocupationale.
Astfel, cele pentru care a militat si a lucrat
Vasile Drgut se vor putea impune n
practicile culturale noi, iar imaginea si rolul
su se contureaz ca acelea ale unui
spiritus rector al identittii nationale si de
stimulator al intereselor comunitare si al
promovrii valorilor.

Vasile Drgut, Joli - cum i spuneau
alintndu-l prietenii si unii dintre cunoscutii
mai apropiati - era o fire optimist, dar
ponderat si un pasionat al artei medievale.
Era politicos si scurt la vorb, dar
devenea un conviv entuziast cnd discutia
avea drept obiect vestigiile trecutului
romnesc.
Constatai c este un cercettor
avizat n domeniu, prezentndu-si clar si
metodic, pe un ton pledant prerile, opiniile
si ndoielile, pentru a fi mai convingtor.
L-am cunoscut mai ndeaproape din 1958
cnd, proaspt absolvent al sectiei de
Istoria si teoria artei a Institutului de Arte
Plastice N. Grigorescu a fost repartizat pe
functia de inspector la Directia General a
Artelor din Ministerul Culturii, unde
deveneam colegi, eu avnd vechime de un
an.
n cadrul Directiei Artelor Plastice a
fost un inspector activ, ducndu-si
nsrcinrile de serviciu la parametrii optimi,
drept care a fost propus s nsoteasc o
expozitie de art n Occident. Cadrele
au scormonit adnc n biografia lui si drept
urmare a fost scos din minister si dup
putin timp, fiind un cadru capabil, a fost
angajat ca simplu salariat la Fondul
plastic. Npstuit de soart, ne-am ntlnit
mai des, discutnd asupra artei feudale
romnesti. Dintotdeauna mi solicita
informatii asupra unor monumente
religioase pe care eu le studiasem n
deplasrile colectivului de Art feudal a
Institutului de Istoria Artei, unde lucram ca
cercettor cu jumtate de norm.
Jinduia si dorea s lucreze n aceast
institutie spre a se specializa n arta
feudal.
Ct am lucrat mpreun n minister
cocheta mai mult cu arta contemporan,
fiind prieten cu numerosi colegi de la sectia
de pictur a Institutului, n special
Mrginean, Blendea, Vasile Celmare.
Duminicile fcea pe ghidul la ONT ca s
aib posibilitatea s studieze monumente
istorice.
Cnd, n urma trecerii examenului
pentru ocuparea unui post de cercettor la
sectia de Art feudal a Institutului de
Istoria Artei, ministerul a refuzat s-mi
aprobe transferul, l-am ndemnat s ncerce
s obtin postul, eu dndu-i o
recomandare.
A reusit s se ncadreze, pn la
urm, pe post si, din acel moment, Vasile
Drgut si-a concentrat toat pasiunea spre
cercetarea artei feudale, dar preocupndu-
se, totodat, si de arta contemporan,
ajungnd un condei prob si n acest
domeniu.
Dac am pomeni t despr e
nceputurile neprielnice n biografia
profesional a lui Vasile Drgut am fcut-o
spre a arta c s-a zbtut din greu pentru a
se mplini ca cercettor de elit si a cpta
prestigiul unei personalitti apreciate si
ascultate n domeniul artei feudale.
Perseverent si tenace, si-a fixat
obiective de cercetare viabile, att pe
termen scurt, ct si de perspectiv. Pentru
ndeplinirea acestora, trebuie s subliniez
c avea o putere de munc neobisnuit.
Patriot lucid, a nceput s trateze teme
care s dezvluie trecutul patrimoniului
national. Articolele sale bine documentate
au ntmpinat deseori retineri, amnri, la
diverse nivele, dar pn la urm,
prezentarea cu obiectivitate a dus la
publicarea lor. Dorinta lui era ca n viitor,
asamblate, s prezinte coerent istoria artei
feudale romnesti de-a lungul secolelor XV-
XIX, ceea ce a reusit.
n 1958, a initiat realizarea unui
dictionar de termeni folositi n arta
religioas, ceea ce ctiva ani mai trziu a si
concretizat. n timpul elaborrii, mi-a
sugerat, de mai multe ori s lucrm
mpreun dar eu, de fiecare dat, tot evaziv
i-am dat s nteleag c nu m
intereseaz o atare munc de anonimat.
Lucra scrupulos, conform unui plan
desfsurat pe etape de la care nu se
abtea. Constiincios, metodic realiza fise,
fotografia el nsusi si nu ezita s se
deplaseze la monumente pe orice vreme,
Amintiri despre Vasile Dr*gu7
Petre Oprea
ct de neprielnic sau s mearg noaptea
cu trenul fr a dormi, pentru a verifica un
amnunt la o biseric la care mai fusese de
nenumrate ori nainte.
Rezultatul? O vast bibliografie de
specialitate de referint, ntr-o vreme cnd
alti cercettori s-au multumit s se
realizeze mai putin sau deloc, invocnd c
nu se pot exprima liber din cauza
opresiunilor ideologice.
Retiprirea crtilor lui Joli st
mrturie c atunci cnd ai competent n
specialitate, oprelistile sunt zadarnice, pot
doar amna rezultatele strdaniei.
La biserica Adormirea Maicii Domnului din Clineti, jud. Prahova. Foto arhiva personal Vasile
Drgu, 1982
n concluzie, tin s subliniez c
lucrrile lui Vasile Drgut contribuie nc
foarte mult la cunoasterea patrimoniului
artistic din Romnia si rmn un ndreptar
pentru cercettorii tineri din domeniul artei
feudale dar si a artei moderne si
contemporane, fiind un exemplu de munc
si druire.
Idealul lui de a prezenta cum se
cuvine arta feudal n contextul european a
fost atins n cea mai mare parte si rmne
cercettorilor tineri s duc mai departe
strdania lui.
Omul de cultur adncit n studiile si
cercetrile sale, cu privirea deasupra
mruntisurilor practice ale vietii si ignornd
faptele aparent comune ale vietii de zi cu zi
este un model frecvent. Nu poti cerceta si
administra n acelasi timp, deci nu merit s
ncerci alturarea celor dou directii ntruct
ele se opun pn la excludere. Aceast
regul devenise aproape o axiom n
domeniul umanistic; un adevrat silitor pe
trmul descifrrii tainelor domeniului, ca si
creatorul de art nu putea cunoaste
plicticoasele detalii administrative.
Pe de alt parte acei oameni mrunti,
siliti s se ocupe de gestionarea activittilor
gospodresti ajunseser la fireasca
concluzie c sunt stpnii unui domeniu n
care pot manevra cum doresc limitatele lor
resurse, cci tot nu se cunoaste ce fac si
oricnd pot invoca existenta unor
misterioase dispozitii, ordine, legi care le
permit s nu actioneze, sau s o fac, dar
asa cum ei o doresc.
ntr-o institutie cu profil de nvtmnt
artistic, cu discipline de o mare varietate,
legate uneori doar prin intentia
fundamental descoperirea si realizarea
obiectivului expresiv unde teoreticieni si
practicieni sunt chemati s ofere experienta
lor tinerei generatii n formare, cezura dintre
creatie, studiu, cercetare si administrare s-a
accentuat major n anii postbelici. Au
contribuit la aceasta pe de o parte criteriile
de selectie a conductorilor (sefi de catedr,
decani si n cele din urm rectori), ntre care
competenta n administrarea domeniului nu
intra nici mcar cu un punctaj minim, iar pe
de alt parte, mentinerea n functie a
aceluiasi aparat administrativ, mbtrnit n
incompetenta sa.
Asa s-a ajuns la situatia paradoxal n
care un rector de prin anii '60 s cear
unicului bibliotecar angajat al Institutului de
Arte Plastice din Bucuresti, pentru a nu se
mai brfi pe seama plecrilor aceluia de la
serviciu, plecri pe deplin motivate ntruct
se fceau cu scopul achizitionrii de
publicatii: Wtii ce, ca s fie linite, mai bine
nu mai cumprai cri.
Tot astfel, mai recent un alt rector
accepta hotrrile evident aberante ale
contabilului sau directorului administrativ,
sub amenintarea mereu repetat desi
nejustificat: Dumneavoastr vei plti!
n acest context, n urma concursului
din toamna anului 1976, postul de rector a
fost ocupat de profesorul Vasile Drgut.
Reputatia l precedase. La nivelul serviciilor
administrative se aflase deja c nu poate fi
dus sau condus. Din prima sedint n care
a anuntat: Eu cunosc administraie, am
lucrat i tiu atribuiile serviciilor. V rog,
pn la urmtoarea ntlnire s-mi
prezentai: activitatea, modul de organizare,
pr obl emel e speci f i ce ser vi ci ul ui ,
competenele colectivului, s-a impus un alt
raport de forte, confirmat de altfel cu totul la
a doua ntlnire. Atunci stupoarea
determinat de obligativitatea de a se lua n
discutie n termeni conceptuali o activitate
niciodat abordat n acest fel, l-a
determinat pe noul rector s m apeleze n
calitatea pe care o aveam atunci de sef al
Bibliotecii Institutului. Am purtat atunci o
discutie interesant si benefic asupra
modului de organizare al bibliotecii,
sistemului de sistematizare a informatiilor,
posibilittilor de regsire, modului de
selectie a achizitiilor si asa mai departe,
dialog care-i uimea pe colegii sefi de
compartimente administrative ca si cum s-ar
fi vorbit o limb necunoscut. Era prima
Domnul rector Vasile Dr*gu7
Cezara Mucenic
La Sesiunea extraordinar a Adunrii Generale
ICCROM, 7-9 mai 1984. Foto arhiva personal
Vasile Drgu
de vedere juridic, angajarea solicitat?
Rspunsul era de cele mai multe ori
mutenia, venit din incapacitatea de a
justifica refuzul. Si astfel nu mai ddea
roade btrnul si bunul principiu cine nu
muncete nu greete, formul mult
linistitoare dar mult pguboas pentru
institutia n care era aplicat.
L i m p e z i m e a r a p o r t u r i l o r
administrative, cu efecte benefice asupra
activittilor curente si mai ales aprecierea
muncii de calitate a avut un efect pozitiv
asupra functionrii Bibliotecii Institutului
Nicolae Grigorescu. nc din anul I
studentii erau informati asupra fondului de
carte si tipului de sistematizare a acestuia;
fondurile de achizitii pentru publicatii erau
semnificative. n cadrul consiliului stiintific al
Institutului, cadre didactice de prestigiu
contribuiau la stabilirea politicii acestui
sector integrndu-l sistemul ui de
nvtmnt. Un moment de apogeu n
activitatea de atunci a Bibliotecii a fost
organizarea Simpozionului national Rolul
tiinific al informaiilor stocate pe alt suport
dect hrtia (filme, diapozitive, discuri), la
care au participat reprezentanti ai institutiilor
ce detineau astfel de fonduri din toat tara.
Meritorie era si atitudinea pe care o
insufla oamenilor de cultur din subordinea
sa, indiferent de profesiunea acestora
(functionari sau cadre didactice), aceea de
profesionist pe trmul activittii stiintifice.
Asa cum altdat, la binecunoscutele micro-
sesiuni ale Directiei Monumentelor Istorice
ndemna tinerii s participe cu comunicri,
asa a fcut-o si n Institut, apreciind
preocuparea stiintific acolo unde o
identifica si sustinnd-o. S-a micsorat astfel
distanta fals ntre diferitele sectoare de
activitate, realizndu-se c un bibliotecar
bun conteaz tot att ct un profesor bun si
c valoarea uman si nivelul profesional
snt cele care conteaz. Asupra carierei
mele aceast atitudine a avut un impact
definitoriu. Desi eram doar bibliotecar, am
avut parte de un acces exceptional la
Arhivele municipiului Bucuresti n timpul
pregtirii tezei de doctorat (cu un subiect
fr legtur cu sfera biblioteconomiei),
doar datorit clduroasei recomandri
fcute de domnul rector Vasile Drgut ctre
generalul Gall, directorul general al
dat cnd biblioteca devenea tinta
interesului stiintific al conducerii Institutului
si se detasa ca activitate de celelalte servicii
administrative att prin atributiile ce i erau
conferite ct si prin specializarea
bibliotecarilor acelei epoci. A fost de altfel,
ultima sedint comun a bibliotecii cu restul
administratiei. De atunci, desi titulatura de
cadru didactic ajuttor, recstigat de
curnd de ctre bibliotecarii din nvtmnt
nu fusese nc acordat, biblioteca
Institutului a devenit o extensie a catedrelor.
Asta nu nsemna c ncetaser raidurile
disciplinatoare si criticile mai mult sau mai
putin voalate ale altor sefi de serviciu
administrativ ndreptate n special spre
eternul subiect al orei de venire la program.
Am vzut destui oameni venind la 8 i
plecnd la 4 fr a face nimic n acest
interval. Mie s-mi comunicai ce activitate
este nesatisfctoare, care dintre obligaiile
serviciului nu a fost realizat. Drept care n
mod constant, n analiza muncii zonei
auxiliare stiintifice si a celei administrative,
biblioteca a fost mentionat favorabil.
Dar, trebuie s precizez, nu era usor
s colaborezi cu domnul rector Vasile
Drgut. Prins n multiple activitti: cadru
didactic, membru activ al unor prestigioase
institutii internationale, cercettor cu
participare la evenimente stiintifice, autor de
crti si articole si drmuia cu rigurozitate
timpul si refuza s-l piard cu mruntisuri.
Uneori, pentru a-l aborda n rezolvarea unei
probleme, trebuia s te narmezi cu mult,
foarte mult rbdare, s faci anticamer cu
struint, nu pentru c voia s-si arate
puterea ci doar pentru c, efectiv era
ocupat. Dar rbdarea era ntotdeauna
rspltit. Odat abordat, fiindu-i explicat
clar doleanta, solutia venea rapid, clar,
precis.
Ipostaza aceasta de conductor care
si exercit cu deplin cunostint de cauz
autoritatea devenea si mai pregnant atunci
cnd era pus n situatia de a media ntre
sefii mai multor servicii administrative.
Formula sa, imbatabil de altfel, era
solicitarea celor care refuzau unui coleg o
cerere din sfera lor de competent, deci
solicitarea de a-si exprima punctul lor de
vedere strict profesional: Domnule jurist-
consult, de ce nu se poate face, din punct
Arhivelor Statului. Se dovedea astfel c
planurile se pot suprapune fr a se
confunda. C a te ocupa bine si eficient de
administratie nu exclude capacitatea de a fi
om de stiint, n timp ce excelenta stiintific
nu te face un bun administrator.
Timp de opt ani, activitatea Institutului
de arte plastice Nicolae Grigorescu, deci
implicit a serviciilor sale, a stat sub semnul
Vasile Drgut. Au fost ani grei, nnegurati de
cutremurul din 1977, cnd 80% dintre
cldirile institutiei au fost afectate, au fost
anii n care rectorul trebuia s se ocupe de
barba si de musttile studentilor -
incompatibile cu statutul de student
comunist - ani n care au disprut cu totul
achizitiile de carte strin din total lips de
valut, cnd orice ntlnire cu un cettean
strin trebuia raportat organelor iar cine nu
era cu partidul era mpotriva lui.
n aceste conditii, rectorul Vasile
Drgut a obtinut, datorit prestigiului
personal, dou donatii de carte de art din
Italia si Republica Federal Germania, a
cror valoare ntrecea cu mult ceea ce s-ar
fi putut obtine prin achizitia curent. Noile
achizitii au prilejuit, ca ntr-o societate
normal, organizarea unor expozitii cu
participare diplomatic la cel mai nalt nivel.
Tot ca un semn al normalittii, rectorul
Drgut a mijlocit participarea personalului
din bibliotecile reunite ale institutelor de arte
plastice si de istoria artei s participe, n
timpul serviciului, la un curs de nvtare a
limbii germane la Goethe Institut, n
conditiile n care astfel de perfectionri erau
vzute ca subversive.
Cei opt ani de rectorat Vasile Drgut
la Institutul de arte plastice Nicolae
Grigorescu din Bucuresti au reprezentat o
Mult tristete s asterni pe hrtie
gnduri despre un prieten, n loc s ridici
receptorul, spre a-i forma numrul telefonic!
Nu ne vedeam din cale afar de des,
solicitat cum era de multiplele activitti care-
i luminau existenta, dndu-i senzatia, cu
totul real, de atletism intelectual si fizic.
Profesor, cu grija formatiei studentilor si,
apoi cu aceea a destinului lor profesional,
dup ce ieseau de sub pulpana Institutului,
implicit a sa; cercettor, n permanent
documentare, lacom pn la insatietate de
sinteze, ca unul care, ca s-si cunoasc mai
bine arta national studiase arta tuturor
continentelor; istoric, rece n cutarea
argumentelor, fierbinte n sustinerea
concluziilor; administrator, cum s-ar zice, cu
grmada de chei la bru, ntorcnd pe
amndou fetele banul, cci era al
societtii; artist, cci creatia sa cumpnea
spiritualitatea unui popor prin ceea ce
acesta izbutise mai nalt ntru frumos,
armonie si echilibru, Joli fcea parte dintre
semenii care te privesc drept n ochi. Un om
de actiune: fiecare monument istoric
restaurant prin grija sa, salvat de la ruin,
era un triumf personal, pe care mi-l vestea
cu jubilatie de muschetar, dup cum si
amrciunea i era mare cnd avizul su nu
operase.
Scria cu voluptoas tenacitate si
fireasc mprosptare, invidiind geometriile
delirului din stpnirea poetilor, dar nu
peste msur, fiindc el nsusi stia c este
un poet al simetriilor si al frumusetilor
exacte, mai ascunse cteodat dect
delirul. Fie c a scris despre pictorul
Luchian, despre pictorul Drscu, fie c a
realizat istorii ale artei medievale romnesti,
fie c, drumetind, ca expert international n
restaurri, prin pietrisurile Saharei, a
descoperit jalea frescelor din Tassili, splate
spre a fi fotografiate si apoi lsate paraginii
n noua lor gingsie, din toate izbucnea
devotamentul celui ce se pusese
neconditionat n serviciul unei cauze, de
cum iesise de pe bncile liceului. Functiile
Vasile Dr*gu7, camaradul de la colegiul Sf. Sava <i prietenul de-o via7*
1
Barbu Cioculescu
nalte pe care le-a ocupat au fost pentru
dnsul reflexul unor si mai grele rspunderi,
iar acestora le-a fcut fat cu poft, fr
preget. Cine, avnd ceva de spus si de
fcut, a avut parte de o existent fr
adversitti si ciocniri? Joli avea n ochi
sclipirile dure ale lupttorului, iar n grai
replica scurt fr replic. Tip
napoleonian? Dac-i acordm prototipului
farmecul omenesc, umorul si omenia lui Joli
da! Da, de asemenea, dac tinem seama
de democratismul profund al firii acestui om
de elit!
Asa spun nevolnicii memorialisti: S
fi pus pe hrtie cele ce mi le-a spus n
cutare si cutare mprejurare, despre isihasti,
despre epoca lui Matei Basarab, despre
baroc, ce document v-as nftisa acum!.
Neuitate, acele conversatii pretind vocea,
tcerile, schimbul de arme, rsul si tonul
mai ridicat ori mai pierdut, cer documentul
complet, pe care tehnica nu ni-l pune la
ndemn si nici nu ni-l va pune. Ne
ntindeam curse n conversatie, ca lupii
tineri, si ca btrne vulpi, mai pe urm, ne
ntindeam punti, iar cnd m credeam mai
siret, a-l fi determinat s se produc, Joli
ntorcea foaia, mi trecea serviciul. Din acest
exercitiu rezulta o extraordinar relaxare, pe
care o simteam reciproc. Ne treceam
cunostintele: n casa lui am ntlnit
inteligente de seam, n mai multe domenii
ale stiintelor, la mine l-a cunoscut pe poetul
Constant Tonegaru, cu peste patruzeci de
ani n urm
n fapt, ne-au pus la un loc n clasa a
patra a Colegiului National Sfntul Sava, n
anii rzboiului, un potop de ani, un noian de
file. n acel an i-a pus lui Vasile Drgut
porecla Joli profesorul nostru de francez,
un htru care prefera s ne dea el porecle
dect s-i dm noi lui, nct a rmas cu
numele semnat pe tezele noastre: Eugen
Ionescu. Joli nsemna traducerea literar a
numelui su de oltean de prin prtile
Craiovei si a marcat una din loviturile fericite
ale profesorului care slta printre bnci,
1
Textul, publicat n noiembrie 1987 n Viata Romneasc, ne-a fost pus la dispozitie de ctre autor.
vorbindu-ne despre Franois Villon, nu
numai pentru c porecla a prins, ceea ce
se putea ntmpla si cu alta, ci fiindc
rspundea unui ce mai adnc. Frumos nu
era colegul nostru, n uniforma-i de postav -
era intern si bursier - si cu figura de pe
atunci matur dup cum nici noi cestilanti
nu eram, la vrsta ingrat a tuleielor. Dar
personalitatea lui Joli avea ceva colocvial,
comunicativ, scormonitor, o pregnant de
soiul mirodeniilor, iar fizionomia, acea
mobilitate ce scpra simpatie, prin
inteligent, participare, comprehensiune.
Si-a iubit cu fanatism scoala, aceea care
las celor mai multi amintiri amestecate de
constrngeri si partiale succese. Mndria
scolii prin care trecuse l nsufletea de parc
ar fi absolvit cel mai aristocratic colegiu din
insula Colegiilor. n acest cult ne-a atras pe
toti fostii savisti, convinsi cum suntem c
am stat pe bncile unei scoli n care se
nvta carte si se forjau caractere.
Astfel, Joli ne aducea n fiecare an,
pe mai sus-numitele bnci sau n jurul
mesei agapiale, tot el luase initiativa ca
studentii Institutului pe care l pstorea s
mpodobeasc peretii holului liceului care
dup ce purtase numele unui sfnt purta
acum numele unui martir, cu o vast fresc,
a crturarilor de sorginte savist, de-a
lungul vremurilor. Pe colonita cu numele
executantilor s-a trecut si pe sine, ctitor, si
bine a fcut, odat ce astfel, numele su e
tot timpul n inima scolii pe care o tinea la
inim.
La 40 de ani de la absolvirea liceului
(termenul sun cumva penal!), bietii au
scpat cu desvrsire de aspectul hirsut si
arat cu mult mai respectabil dect
cvadragenarii pe care, pe atunci, i
consideram srmane epave! Asezati n
bnci cam scunde, ei se blbie la
ntrebrile absolut binevoitoare ale
profesorului longeviv de la catedr Edgar
Papu, Serban Cioculescu, Ion Zamfirescu.
Pe un scaun lateral st Joli, strignd
catalogul unii absenti sunt tare departe,
altii nu mai snt de loc fcnd legtura
ntre catedr si clas. E posesorul
catalogului, monitorul nostru, pe ntreaga
dimineat de 5 decembrie. Pstreaz
linistea unei clase zumzitoare, ba chiar
nitel insolente, lmureste profesoral despre
starea clasei.
Ne vom revedea n 1988 ? Iar dac o
vom face, nu ne vom mai prbusi n regatul
regretelor? Duhul pmntului a plecat dintre
noi, scoala care ne recunoaste printr-nsul
ne va deschide numai pe jumtate portile
Pierderea unui prieten e prilejul cel
mai potrivit al nstrinrii de tine nsuti. A nu
te mai vedea n ochii lui, a nu-ti mai auzi
numele din gura sa, a ti se rpi siguranta c
orice npast te-ar ajunge, undeva fiinteaz
constiinta fratern creia vei putea s-i ceri
consonanta, iat tot attea trepte
cobortoare n bezn! Joli nu credea n
ravagiile timpului, pe care l considera o
categorie istoric, nici n ncptnarea
bolii. Cea din urm, maladia s-a nftisat
deosebit de pregtit, pn la ultimul
amnunt. Joli se afla la Roma cnd a simtit
ntia oar aripa mortii. Se alarmase, la
gndul de a-si da suflarea printre strini.
Refcut, cu convingerea deplinei vindecri,
mai nti a cltorit la Roma, nu numai
fiindc iubea cu patim cetatea, ci si ca s
certifice izbnda destinului. n rstimpul
Fig. 1. n timpul unei conferine la Muzeul de Art
Medieval de la Palatul Mogooaia. Foto arhiva
personal Vasile Drgu, 1976
bolii, scrisese o carte. De abia pus pe
picioare, invita acas studentii, ca s le tin
cursurile, schita planul unei noi crti. Nu
proceda astfel din eroism, fata de care era,
poate, sceptic, ci din necesitatea muncii
vzut ca o libertate. Resuta l-a uimit, nici
n-a crezut c e o recdere dac cumva
teatrul pe care ni l-a jucat a fost mai autentic
dect cel pe care i-l jucam noi. Oricum,
ultima dimineat l-a gsit scriind, furind
proiecte.
Nu-i voi mai cerceta frumoasa lui
locuint, ornat cu icoane pe sticl,
nzestrat cu una din cele mai notabile
biblioteci, luminat de tapiseria fcut de
sotia sa, Gabriela, de care tapiserie se arta
att de mndru, de parc ar fi fost opera lui.
Nu-l voi mai ntmpina acas la mine unde,
ultima dat, l-am fotografiat stnd de vorb
cu printele meu. Mari umbre ntunecate,
deasupra celor dou capete indicau, pe
poze, reaua asezare a luminilor, iar chipul
lui Joli era palid si ncercnat, nct m-am
ntrebat dac nu cumva e surmenat. n
timpul bolii, i-am nvederat, ca pe o
ncurajare, c avem obligatia s onorm si
cea de-a cincizecea aniversare a absolvirii
liceului si observatia l-a ncntat.
Pe catafalc, trupul mputinat necat n
coroane, prsit siesi, ne-a fcut s
ntelegem, n cazul n care n-o stiam
dinainte, ce imens si luminoas energie l
punea n actiune pe cnd duhul nu se
desprinsese si ct dragoste.
Foarte de timpuriu, nc de la
nceputul studiilor, Vasile Drgut s-a dovedit
a fi un cercettor de exceptie, nzestrat cu o
mare capacitate de a ptrunde n domeniul
istoriei artelor, al monumentelor dar si cu
deschidere spre creatia artistic a
contemporanilor si. Am avut prilejul de a fi
alturi de el, nc din anii '57 atunci cnd
starea de conservare a numeroase
monumente se afla ntr-un semnificativ
proces de deteriorare. Ne aflam la putini ani
de la sfrsitul celui de-al doilea rzboi
mondial si n plin proces de instalare a
noului regim. n aceast atmosfer grea si
apstoare din toate punctele de vedere,
lipsuri de tot felul si mult srcie, aveam
s-l cunosc mai bine pe Vasile Drgut. Un
tnr vioi, nflcrat de dorinta de a
cunoaste n realitatea lor zonele istorice si
folclorice ale trii, drumetind o bun parte
din an pe la acestea. Stia s citeasc
mesajul obiectului de art, fie c era vorba
de un mare ansamblu arhitectonic, fie c
era vorba despre o frumoas cas
trneasc, de pictura unei biserici, de o
icoan din secolul al XV-lea sau de un
obiect de art popular, de o scoart
trneasc, sau de o nu mai putin expresiv
ceramic de Horezu.
Si astfel, la Tismana, pe cnd ntregul
ansamblu era supus unor ample lucrri de
restaurare, am avut, cu prietenul meu,
Vasile Drgut un dialog pe care l consider
semnificativ si azi n definirea portretului su
de intelectual bine cultivat, de bun
cunosctor al istoriei si al artei. Privind un
detaliu dintr-o fresc distrus partial dar n
care se putea citi cu claritate valoarea ei
estetic si exterioriznd un firesc sentiment
de bucurie el m ntreb: Ce zici Costic, i
place? Privete ce expresie are acest
detaliu i ct rafinament coloristic! (era un
detaliu din portretul unui sfnt). Da, i-am
rspuns. Ai observat bine, pictura are stil,
meterul a fost un zugrav desvrit. Iar el
a continuat s-mi mbogteasc sufletul cu
un noian de date despre monument, despre
mesterii zidari, zugravi sau clugri, stiute
mai bine de el din documente si crti. n
asemenea situatii, n care dialogam n
prezenta operei de art, aveam s descopr
noi si nebnuite laturi ale personalittii sale,
patriot incontestabil, de o vast cultur, ce
nvtase mult de la celebri si naintasi,
Vasile Prvan, Nicolae Iorga, I.D.
Stefnescu si Horia Teodoru. El a sustinut,
cu argumentele stiintei, politica de
conservare si pstrare a monumentelor n
autenticitatea lor fireasc si niciodat
umbrite de interventia unor restaurri
nefaste.
n perioada anilor '50 -'70, ne aflam
ntr-o accentuat lips de restauratori
specializati pentru pictur. Se cutau solutii
eficiente si n concordant cu ceea ce se
practica n domeniul restaurrii de pictur
M*rturii despre Vasile Dr*gu7
Constantin Blendea
Fig. 2. Biserica bolniei Coziei. Pictura mural a
fost restaurat n 1969 de ctre Constantin
Blendea, la ndemnul i ndrumarea lui Vasile
Drgu. Foto Vasile Drgu, Fototeca I.N.M.I.,
fond DMI, 1961
mural n vestul Europei, cu precdere n
Italia. La propunerea lui Vasile Drgut, n
anul 1969 se organizeaz un santier la
Bolnita Coziei, pe care l-am condus
nemijlocit si unde, la ndemnul lui, am
ncercat o restaurare decent a picturii
originale, intervenind, mai degrab, n
sensul conservrii si nu al refacerii zonelor
distruse partial, n scurgerea timpului.
Acolo, pe santier, n prezenta a numerosi
specialisti romni si strini, istorici, arhitecti,
restauratori, bine cunoscutii profesori Paolo
si Laura Mora au tinut s sublinieze att
valoarea conceptului de restaurare ct si
finetea tehnic a interventiilor, sugernd tot
odat, extinderea metodei de restaurare.
n vara anului urmtor, n perioada
unor cursuri de specializare la Roma si
Sermoneta, unde m aflam mpreun cu
colegul Cristian Moisescu, l-am ntlnit pe
Vasile Drgut, venit acolo n calitate de
membru al comitetului de conducere al
I.C.O.M.O.S. Cu acest prilej, aveam s
constat de ct consideratie se bucura el n
compania unei elite intelectuale de nivel
international. Datorit acestei recunoasteri,
el a reusit s trezeasc un interes major
pentru cunoasterea culturii si artei
romnesti, pentru protejarea si conservarea
ei asa cum se cuvine. Organizarea n
acelasi an a unui santier de restaurare la
biserica mnstirii Humor, cu participarea
unor specialisti din afara trii si a numerosi
tineri din tar, abia iesiti din atelierele
institutului de art, avea s confirme
necesitatea dezvoltrii unei scoli de
restaurare puternice, capabil s preia
ntreaga problematic referitoare la
conservarea si restaurarea picturilor murale
existente n mai toate marile si micile ctitorii
din tar.
Pe tot parcursul vietii sale, profesorul
Vasile Drgut a ncurajat activitatea
nemijlocit a tinerilor specialisti pe
santierele de restaurare; datorit acestui
mod de a vedea cerintele domeniului, avem
Fig. 1. Vasile Drgu, Cevat Erder i Jukka Jokilehto, pe un antier de restaurare din Roma cu
ocazia Sesiunii Adunrii Generale ICCROM, 7-9 mai 1984. Foto arhiva personal Vasile Drgu
astzi un valoros grup de restauratori,
nzestrati cu o bun cunoastere nu numai a
tehnologiilor complexe ci si posesori ai unor
concepte stiintifice privind interventiile
asupra operei de art.
n conditii grele, el a continuat s
sustin si s promoveze realizarea unor
interventii de urgent la monumentele
expuse inevitabil distrugerii. Au fost ns si
situatii n care vocea de revolt a
profesorului Drgut nu a mai fost auzit,
asemenea multor voci care cereau cu
insistent oprirea campaniei distructive
ndreptate dramati c asupra unor
monumente si ntregi ansambluri civice.
Rememornd cu luciditate acele
vremuri nefaste, n care Vasile Drgut a
continuat s lupte mpotriva abuzurilor de
tot felul, printr-o politic nendoielnic de
sustinere a activittii pe santierele de
restaurare - nu putine la vremea aceea -
mi vin n minte mii de metri ptrati de veche
pictur bisericeasc restaurat corect de
mini iscusite, ale unor profesionisti mai
mult sau mai putin cunoscuti. L-am nsotit la
acea vreme, n cadrul unor comisii, pe
Vasile Drgut la Horezu si Cozia, la
Polovragi si Tismana, la Trgoviste si
Curtea de Arges, la Densus si Rmet si
enumerarea ar putea continua, cci pe
harta santierelor desfsurate n timp de
cteva decenii se nscrie, central, efigia lui
Vasile Drgut, mai putin umbrit de
atmosfera grea a acelor vremuri.
Personalitate complex, profesor si
rector al Institutului de art Nicolae
Grigorescu, umanist recunoscut, critic de
art incisiv, Vasile Drgut a reusit, prin
expresivitatea cursurilor lui s deschid n
constiinta studentilor o fereastr luminoas,
ori entat obsesi v spre cercetare,
cunoastere si adevr. Ca rector, Vasile
Drgut a sustinut si ncurajat dezvoltarea
scolii superioare de art, un loc aparte n
acest cadru fiind acordat sectiei de art
monumental-restaurare, ai crei absolventi
erau solicitati imperios s se implice n
procesul national de restaurare.
mi amintesc cu plcere de nivelul
profesional de exceptie la care se purtau
discutiile pe marginea lucrrilor realizate de
studenti si de rolul de dirijor pe care l
exercita profesorul Drgut n acest focar al
formrii artistice.
El si-a construit ntreaga sa oper
istoric si critic precum constructia unui
cerc n jurul razei sale n care punctul
central era setea lui de cunoastere si iubirea
nchinat culturii trii sale. A scris mult, cu
discernmntul celui care cunoaste, a scris
remarcabile monografii despre artisti intrati
de mult vreme n constiinta noastr, Stefan
Luchian, Nicolae Drscu, Catul Bogdan si
numeroase scrieri dedicate unor artisti din
generatia sa, crora cu grandoare si
generozitate le trecuse pragul atelierului.
Este de datoria celor care l-am
cunoscut si care ne-am bucurat de
aprecierea si prietenia lui, a celor care l-am
nsotit n momentele de izbnd ale vietii lui
ca si n cele a unor nereusite n lupta sa
pentru salvarea patrimoniului national, s nu
lsm ca timpul s astearn pe imaginea lui
umbrele reci ale uitrii, pentru c Vasile
Drgut trieste n constiinta noastr prin
faptele si crtile sale.
Cu ct naintm n vrst, ni se rresc
rndurile. Am trit printre multi oameni, i-am
cunoscut, i-am respectat, dar att de multi
dintre ei au trecut prea devreme dincolo.
Profesorul Vasile Drgut - "Joli" cum i
spuneau cei apropiati, ne-a prsit la numai 59
de ani, la 1 noiembrie 1987, cu doi ani nainte
s vin acel decembrie 1989, al sperantelor si
al nemplinirilor noastre.
Nscut n Cetatea Bniei, la Craiova, la
9 ianuarie 1928, Vasile Drgut a urmat studii
strlucite si a devenit cu fiecare an al vietii sale
un cercettor pasionat n cunoasterea
patrimoniului artistic si arhitectural.
Fiinta sa de o generozitate, discretie si
modestie rar gzduia marea sa personalitate
de aleas eruditie, nchinat dragostei sale
pentru istoria, arta si monumentele Romniei.
n anii aceia negri prin care am trecut, n
anii de comunism si dictatur, Vasile Drgut
rspndea prin prezenta sa lumina rar a
omului inteligent, moral si vertical, pe care
doreai s-l cunosti si s ti-l apropii. Asa l-am
cunoscut si eu prin 1975. Mi-a acordat
prietenia sa din primul moment, amintire care-
mi este foarte drag. El a considerat c
acuarelele mele vor reprezenta n viitor
adevrate documente ale Bucurestiului si ale
Romniei acestei perioade istorice.
Mai trziu eu, fiind promovat arhitect sef
al unui important colectiv de proiectanti din
Institutul "Proiect Bucuresti" si rspunznd de
zona Lipscanilor, i-am cerut adesea sfatul
privind modul n care puteam s abordm
oficial salvarea de la distrugere a zonei
centrului istoric al Bucurestilor, din
perimetrul Lipscani - Brtie - Sf. Gheorghe.
Dup cum se stie, cutremurul din 1977 a
drmat si a subrezit multe cldiri vechi ale
capitalei, iar Lipscanii au fost o victim de
amploare a calamittii. De atunci au rmas
cele 14 terenuri libere transformate pn azi
n maidane sau parcaje improvizate. Toate
machetele si plansele prezentate lui
Ceausescu timp de mai multi ani, n-au avut
nici un rezultat. Acum centrul istoric al
Bucurestiului este practic abandonat
rarele interventii, modernizri si reparatii nu-
i schimb aspectul prginit si nici calitatea
ocupantilor.
Pe msur ce am naintat n vrst,
sarcinile mele profesionale si-au lrgit
perimetrul. Alturi de cldiri si ansambluri
noi, de care rspundeam, m loveam tot
mai intens de conflictul pe care noul centru
civic initiat de dictator l provoca fat de
patrimoniul arhitectural, fat de cartierele si
strzile vechi ale Bucurestiului, amenintate
cu demolarea.
Cei tineri nu stiu, iar cei ce au fost si
atunci si acum complici indiferenti la ce se
ntmpla n Romnia, si mai ales n
Bucuresti n-au t ri t dramati smul
frmntrilor prin care trecea un numr
restrns de oameni verticali. Acestia
ncercau s-si exprime cu disperare, prin
toate mijloacele, punctele de vedere corecte
mpotriva tvlugului indicatiilor lui
Ceausescu, urmrite cu strsnicie de
slujitorii si devotati.
Profesorul Vasile Drgut a fost unul
dintre stlpii rezistentei spirituale si morale
ai intelectualittii romnesti, iar sutele sale
de articole, studii, luri de pozitie, i
onoreaz memoria.
La 2 decembrie 1984 o stire
cutremurtoare s-a rspndit n lumea
arhitectilor si a pstrtorilor monumentelor
trii. Ceausescu hotrse demolarea
mnstirii Vcresti.
Pe 4 decembrie 1984, am primit
Fig. 1. Vasile Drgu la Curtea Ars. Foto arhiva
personal Vasile Drgu, 1981
n memoria profesorului Vasile Dr*gu7
Gheorghe Leahu
personal de la Primria General a capitalei
sarcina de a concepe proiectul unui nou
palat de justitie, al unui nou tribunal, ce
urma s fie amplasat pe locul strlucitei
ctitorii a lui Nicolae Mavrocordat
Mnstirea Vcresti.
Atunci, disperat n fata aflrii acestei
crime puse la cale de dictator, am contactat
n tain, telefonic, apoi prin ntlniri discrete
la ei acas sau n masina mea, o seam de
mari personalitti ale culturii noastre: pe
profesorul emerit Grigore Ionescu (fostul
meu dascl la Arhitectur) si pe profesorii
Dinu Giurescu, Rzvan Theodorescu si
Vasile Drgut.
Pe 5 decembrie 1984, m primeste la
el acas profesorul Vasile Drgut de care
m leag o aleas prietenie. Trecem n
revist ore n sir duritatea prin care
dictatorul si slujitorii si au pus la cale
distrugerea Mnstirii Vcresti. Profesorul
Vasile Drgut mi-a nmnat atunci dou
exemplare dintr-o brosur editat n 1974
de Institutul de Studii Balcanice din Salonic
(Grecia) n care era inclus si un amplu
referat al su, privind valoarea de
patrimoniu a Mnstirii Vcresti. Si acest
material, aparent subversiv n acel moment,
mi-a folosit la argumentarea demersurilor
insistente pe care le-am fcut ulterior, timp
de doi ani, la toate nivelurile, pentru
salvarea de la demolare a strlucitului
complex domnesc si mnstiresc.
ntre 1984 si 1986, mpreun cu
colectivul de arhitecti cu demnitate
profesional si moral pe care l-am condus,
am ntrziat ct a fost posibil - prin
interventii, memorii, machete si studii -
demolarea monumentului.
Cu toate demersurile fcute, pe 15
decembrie 1986 ultimele ziduri au fost rase
de pe fata pmntului.
Profesorul Vasile Drgut si alti ctiva
oameni de cultur, pe care-i numeri pe
degetele de la o singur mn, ncercaser
si ei, prin proteste curajoase adresate
conductorilor comunisti s salveze de la
demolare Mnstirile Vcresti si Mihai
Vod.
n albumul pe care l-am editat n 1997
intitulat "Distrugerea Mnstirii Vcresti" am
descris n detaliu demersurile fcute.
ntre 1986 si 1989 am fost cooptat
membru n Comisia National a Monumentelor
Istorice din Ministerul Culturii. Atunci si acolo
am cunoscut direct limpezimea si probitatea
profesional a pozitiilor pe care regretatul
profesor Vasile Drgut le avea n fata
frdelegilor comuniste.
Un alt moment important al vietii mele
legat de memoria profesorului Vasile Drgut a
fost c, n 1987, el mi-a redactat ntr-un gest de
prietenie, prefata la primul meu album nchinat
Bucurestiului, cu 100 de acuarele reproduse
color sub titlul "Bucuresti, arhitectur si
culoare".
ntre timp, la 1 noiembrie 1987 Vasile
Drgut a trecut n nefiint.
n 1988, albumul prefatat de profesorul
Vasile Drgut a fost tiprit, ntr-un tiraj de 3500
de exemplare la "Casa Scnteii". Printr-un act
de vigilent stupid, desi fusese aprobat
pentru tiprire si tiprit integral, cartea a fost
interzis de la difuzare. Se descoperise c
autorul, Gheorghe Leahu, arhitect de profesie,
n-a scris n anul de vrf al demolrilor -1988 -
nici un cuvnt de laud pentru Nicolae
Ceausescu, marele arhitect, ctitor sau
"crmaciul" cum l adula atunci un actual
senator.
Acest prim album al meu a provocat un
scandal n lumea editorilor, a fost dat la topit cu
ntregul su tiraj, iar directorul editurii a fost
sanctionat. Muncitorii tipografi au subtilizat
cteva exemplare si astfel am primit si eu un
exemplar - martor.
*
La cei 71 de ani pe care-i port acum pe
umeri, am nvtat c verticalitatea, cinstea,
moralitatea si consecventa n opinii si atitudini,
sunt calitti principale ale oamenilor superiori.
Profesorul Vasile Drgut a fost unul dintre
acesti oameni si m simt onorat s-i cinstesc
memoria, cu aceste cteva gnduri.

Dumnezeu s-l odihneasc n pace!
10 decembrie 2003
n ultimele luni de viat, cu putin timp
nainte de a fi rpus de boala necruttoare
care, ca orice pacoste, se abtuse subit si
inexorabil asupra sa, profesorului Vasile
Drgut i s-a druit rgazul de a opera o
schimbare de proportii a punctului su de
vedere privind originea si motivatia
misteriosului program iconografic al
bisericilor din nordul Moldovei. Faptul ni se
pare iesit din comun, mai ales dac lum n
considerare locul deosebit pe care l ocup
aceast tem n contextul operei reputatului
medievist. Textul la care ne referim are
aspectul unui studiu iconografic elaborat
parc n regim de urgent, cu sufletul la
gur, aproape telegrafiat cititorului, a crui
concept i e metodol ogi c deopotri v
inaugural si recapitulativ l recomand de
acum nainte drept veritabil testament stiintific
al autorului. Prin redactarea acestei teze
finale, Vasile Drgut dovedeste nu numai
curajul exemplar si s nu ne ferim s o
spunem, singular de a renunta, fie si n al
doisprezecelea ceas, la o opinie stiintific a
crei acreditare stiintific l costase o viat de
om ci, n primul rnd, acea probitate rar
care, n numele adevrului, l-a determinat s
execute o surprinztoare volt conceptual si
metodologic.
Lucrarea, format din dou prti care,
laolalt, nsumeaz cca. 43 de pagini
dactilografiate, poart titlul Din nou despre
pictura mural exterioar din Moldova.
Consideraii istorice i iconografice si a
constituit subiectul comunicrii din 5 mai
1986, fcut de autor la Institutul de Istoria
Artei. Versiunea francez a aceluiasi text a
aprut n nr. 24/1987, al revistei de
specialitate Revue Roumaine dHistoire de
lArt, seria Beaux Arts, paginile 49-84.
Cititorului, specialist sau nespecialist,
care parcurge prima parte a studiului nu-i
poate scpa pletora mbunttirilor
hermeneutice, adugiri si nuantri de ultim
or livrate torential, pe care medievistul, gonit
probabil din urm de presimtirea mortii
curnde, ncearc s le aduc rapid tezelor
sale deja formulate, privind organizarea si
semnificatia ansamblurilor iconografice ale
naosului, cupolei sau altarului bisericii
stefaniene a Sfintei Mnstiri Voronet.
Dincolo de interesul pe care l suscit noile
interventii ale profesorului, ceea ce izbeste
este nssi orientarea structurii expozitive a
discursului, de aceast dat eminamente
duhovniceasc, ale crei concluzii mizeaz
pentru prima dat exclusiv pe fundamentul
religios al iconografiilor. Fiecare corectie
adus lecturii semnificatiilor documentului
iconografic trdeaz o insolit fervoare
teologic, total neasteptat pentru un tip de
discurs stiintific care decolase ntotdeauna, n
mod predilect si cu un brio devenit notoriu,
mai cu seam de pe palierul perceptiei
estetice.
Fig. 1. Biserica mnstirii Humor, jud. Suceava
Detaliu fresc exterioar. Arhanghel. Foto
Vasile Drgu, Fototeca INMI, fond DMI, 1961
Testamentul <tiin7ific al profesorului Vasile Dr*gu7 sau despre
eficacitatea metodologic* a gndului nentrerupt la propria moarte

Sorin Dumitrescu
Abia dup ncheierea avalansei de
puneri la punct, cu care debuteaz
lucrarea si care ocup peste jumtate din
ntinderea ei, ncepe s se zreasc relieful
adevratei intentii polemice care o
prilejuise: schimbarea cheii de decriptare
ale originii si motivatiei programului
iconografic raresian, nceput n vremea lui
Stefan cel Mare. n acest context, surprinde
imediat faptul c, diferit de modul cum
proceda de obicei, cu aceast ocazie
documentele scrise convocate sunt putine si
firave, ca si cum pledoaria acestora nu l-ar
mai fi preocupat pe medievist n aceeasi
msur si nici nu i s-ar mai fi prut
determinant pentru garantarea justetii
ipotezei. La fel se ntmpl si cu
documentele iconografice: n mod evident,
nici n acest caz autorul nu si-a elaborat
noul punct de vedere folosindu-le elocinta
vizual, ci le-a mobilizat abia ulterior si doar
ca probe aduse n sprijinul unei teze
preexistente.
n fine, spre deosebire de prima parte
a studiului, cea de a doua parte deduce
aspectul si semnificatiile iconografiei
raresiene direct din apologetica ortodoxiei
rsritene, adic dinspre dogmele si
principiile care organizeaz strategiile de
aprare si proslvire a credintei
dreptmritoare. Limbajul discursului
foloseste asertiuni rspicat doctrinare care
nu se sfiesc s defineasc morfologiile sau
secventele iconografice ca ilustrri ale
fundamentelor credintei crestine n icoane,
mai exact, ca rspunsuri iconodule aduse
iconoclastiei calvine. Pe traseele acestei
strategii metodologice prezentele parietale
ale Acatistului Bunei Vestiri si Arborelui lui
Iesei, redactarea uriasului panteon de sfinti
ai Bisericii Nedesprtite, zugrvirea
momentelor excelente din hagiografiile
Sfntului Mare Ierarh al Myrei, Nicolae,
Sfntului Antonie cel Mare, Sfntului
Gherasim, Sfintiilor Ostasi Mucenici
Gheorghe, Dimitrie, Mercurie, Nestor, ajung
pe rnd s fie motivate ca replici iconodule
la refuzul si reprimarea cultului mariologic,
cultului sfintilor, a traditiilor ortodoxiei sau a
monahismului, de ctre crestinismul
protestant.
Dup tragerea liniei dedesubtul
acestor constatri, totalul concluziilor este
rezumat de medievist prin urmtorul verdict:
la originea iconografiilor exterioare din
nordul Moldovei se afl intentia blocrii
prozelitismului si iconoclastiei cultelor
reformate, proaspt ivite si aflate n plin
ascensiune n vremea lui Petru Rares, si
implicit mentinerea si afirmarea unittii
credintei.
Din capul locului tinem s subliniem
c nu validitatea noii teze iconografice
formulat de Vasile Drgut face obiectul
comentariului nostru. Destule detalii o pot
infirma sau confirma. Bunoar, cu ani n
urm, ignornd pe atunci existenta acestui
studiu, am fost si noi o vreme preocupati -
nu n mod direct - de anticalvinismul acestei
iconografii prin simpla amplasare a
bisericilor mpodobite cu fresce exterioare
din nordul Moldovei. nainte chiar de a fi
cutat vreo motivatie, exceptionala coerent
a programului arhitectonic si iconografic
raresian ne-a determinat s bnuim c
distribuirea lor spatial n-a fost fcut de
ctitori la ntmplare, c formula extremei lor
concizii catehetice a fost deliberat orientat
s urmeze conturul unui proiect topografic,
pe ct de precis pe att de dorit. Ipoteza
noastr a devenit destul de plauzibil n
clipa n care, privind topografia detaliat a
modului n care bisericile respective ocup
teritoriul Bucovinei, am observat c mai mult
sau mai putin, toate sunt asezate, ca niste
baricade ale dreptei credinte, n imediata
vecintate a principalelor centre ale
prozelitismului calvin, ncepnd cu nordul
tinuturilor bcuane si sfrsind cu tinuturile
estice ale Transilvaniei, fapt rmas
necunoscut profesorului Vasile Drgut dar
care, n mod tacit, i-ar confirma oarecum
teza cea nou.
Dar la fel de bine se poate obiecta c
noua tez nu reuseste totusi s globalizeze
multiplele mesaje, majoritatea vdit colorate
ecumenic, pe care le emit arhitecturile si
iconografiile bisericilor din nordul Moldovei.
Iat de ce descrierea ecumenismului
eshatologic al acestor edificii ecleziale,
gndit de cititori ca posibil restaurator al
politicilor ecumenice ale vremii n lumina
ecumenismului Bisericii Nedesprtite, este
conceptul ecumenic n jurul cruia
pivoteaz ntreg discursul lucrrii noastre
Chivotele ecumenice ale lui Petru Rare i
modelul lor ceresc.
Dincol o de aceste preci zri
sporadice, ceea ce ne justific esential
interventia este intentia de a consfinti public
unicitatea si valoarea spiritual a
impresionantului salt calitativ svrsit de
conceptia metodologic a profesorului
Vasile Drgut. Cititorul observ nc de la
primele pagini ale studiului c are de a face
cu o ideatie iconografic atipic, ale crei
strategie si orizont investigatoriu par s fi
nregistrat o nendoielnic si nu mai putin
ciudat metanoia stiintific. Pe toat
ntinderea lucrrii, iconografia este cugetat
de o gndire miraculos nviorat
hermeneutic, creia i reuseste performanta
de a plsmui o decriptare original a
ansamblurilor si secventelor iconografice,
orientat radical diferit n raport cu directiile
urmate n mod obisnuit de comentariul
istoricilor artei medievale. Ca urmare, nu se
putea ca si dispozitivul verbal lexic si
sintax s nu fie si el recalibrat conform
noilor exigente cerute de nsesi ratiunile
schimbate la fat ale metodologiei
autorului. Astfel, chiar dac termenii
teologici sunt manevrati pe alocuri nc
stngaci sau dac sintagmele citatelor sunt
preluate uneori rudimentar sau defectuos,
peste toat lucrarea, cu nemplinirile ei cu
tot, lumineaz ca o auror salvatoare
energia unei forte productive absolut noi, pe
care am putea-o numi putere a gndului
stiintific cucernic. Cu acest text reper Vasile
Drgut exti nde asupra cercetri i
iconografice si istoriografice romnesti
ipostaza savantului cucernic inaugurat
glorios n disciplinele stiintelor medicale de
marele profesor Paulescu. Orict de desuet
sau de bigot ar suna n urechile unora,
sintagma savant cucernic reprezint o
postura stiintific aflat n perfect filiatie
spiritual, academic si procedural cu cea
a sublimilor stiutori ai Evului Mediu
european. Caracteristic acestui tip de
nvtat si hermeneut cucernic este faptul c
ntelege s investigheze si s biruie stiintific,
folosind traiectoriile credintei sau mai precis,
pornind formularea tezei sau dezvluirea
semnificatiilor ascunse nu dinspre relieful
vizual al documentului sau al fenomenului
istoric si stilistic, ci dinspre convingerile si
ipotezele pe care le furnizeaz cercetrii
credinta care ascult de evlavia cult a
simtirii ntelegtoare.
La urma urmei, ce ar putea nsemna,
pentru cercettorul de astzi, propunerea
de a birui stiintific - cu ajutorul evlaviei -
necunoscutul sau semnificatia ascuns a
obiectului cercetat? Ar fi o eroare s se
considere c prin acest mod de a pune
ntrebarea am pleda indirect pentru acea
vedere oarb care activeaz frisonul mitic si
intuitiile metodei Schliemann. Dimpotriv,
ceea ce credem c druie si adaug
cercetrii stiintifice evlavia cult nu este
nimic de ordin extatic sau irational, ci
rebransarea cugetului care investigheaz la
inepuizabilele si ireductibilele recomandri
ale ratiunilor dumnezeiesti. La rndul lui,
textul lui Vasile Drgut ne confirm si el
indirect, sugernd, c din punct de vedere
procedural, factual, a te folosi n cercetare
de simtirea ntelegtoare a evlaviei culte
nseamn nainte de toate ca formularea
tezei s precead ntotdeauna locvacitatea
specific a documentului, fie el scris sau
zugrvit. Cu alte cuvinte, documentului
trebuie s i se micsoreze sensibil
autoritatea n cadrul investigatiei, s
nceteze de a mai dicta ivirea sau
redactarea ipotezei iconografice sau
istoriografice, n asa fel nct nu documentul
s induc teza ci s fie convocat doar
pentru a sluji probatoriu la validarea
acesteia. Eficacitatea acestei reorientri
metodologice a si fost imediat si pe deplin
confirmat de nssi anvergura originalittii
noului punct de vedere al autorului.
Trebuie subliniat ct se poate de
apsat c, nainte de orice amendament
care ar putea fi adus acestui text final,
folosirea unei grile teologice de analiz
istoric si iconografic cu vast si, pentru
multi, deconcertant ecou religios, reprezint
un eveniment de prim mrime n istoria
cercetrii iconografice din Romnia si, mai
larg, poate chiar pentru ntreaga lume
stiintific a respectivului domeniu. Lui Vasile
Drgut nu i s-a dat s moar nainte de a
mrturisi criteriul teologic ca dreptar
metodologic al domeniului hermeneuticii
artei medievale. Prin recul, acest text
testamentar, care la vremea aparitiei lui a
trecut aproape neobservat, demasc
absurdul tuturor cercetrilor n domeniu
care - dornice mai mult din narcisism
stiintific dect din ratiuni metodologice s-si
exhibe puritatea stiintific si s-si mentin
cu orice pret incolor obiectivitatea si
echidistanta ideologic sau confesional -
fac tot ce le st n putint pentru a ocoli
tocmai palierul teologic, singurul, la urma
urmei, compatibil sut la sut cu obiectul
scrutat, adic singurul capabil s adreseze
obiectului sau fenomenului cercetat
ntrebarea just, necesar si urgent. Or,
nssi logica elementar ne someaz s
admitem c semnificatiile unei arte produs
n snul Bisericii nu vor putea fi n veci
scoase la iveal, interpretate si comentate
corect din afara Bisericii, de mintea
secularizat si obiectivitatea indiferent
religios ale specialistului liber-cugettor ci
numai din interior, de cugetul mbisericit al
savantului proxim Bisericii, bun cunosctor
al cultului si doctrinei. Iat axioma care
tuteleaz emblematic textul lsat mostenire
confratilor si de profesorul Vasile Drgut.
Abia acum putem afirma c noul
punct de vedere al regretatului medievist,
fr s fac abstractie sau s dispretuiasc
cumva documentul scris sau iconografic, a
luat fiint nu la presiunea ivirii vreunui stoc
de informatii de ultim or, ci n urma unei
profunde si dramatice puneri n criz a
fundamentelor medievisticii, a nssi
definitiei metodologice a actului de
investigare stiintific. Ce anume a putut
prilejui, n cazul lui Vasile Drgut, adoptarea
acestui comportament stiintific limit, fcut
mani f est pr i ntr- un ndrznet act
metodologic, limit si el, prin care
investigatiei de tip fenomenologic - bazat
pe prestigiul absolut al documentului, care
nc mai guverneaz metodologiile
medievisticii europene - i se substituie
dispozitia dogmatic a unei hermeneutici
iconografice de factur doctrinar, bazat pe
sacramentele si rnduiala Bisericii?
Peste tot, n felul lor n aceeasi msur
si sfnt si inconfundabil, Sfintii Printi
recomand gndul la moarte ca principal
instrument al dobndirii adevrului si vietii
vesnice. ns, atentie, nu oricare gnd la
moarte n general ci numai acel gnd atintit
fr ntrerupere asupra propriei morti. n pofida
prestigiului traditiei patristice care a propus-o
pentru a fi practicat, asceza gndului
nentrerupt la propria moarte li s-a prut
multora o practic fie obsesiv-lugubr fie dificil
de preluat. Si acestora, aceiasi Sfinti Printi le-
au lsat mostenire definitia teologic a unui alt
paleativ duhovnicesc, pe care l-au numit
sfredelul lui Dumnezeu - o scul divin pe ct
de nprasnic, pe att de benefic n
consecinte, manevrat de Pronie tocmai pentru
a penetra, la cei alesi, suprafata testoas a
prejudectilor si ntepeneala poncifelor mintii si
inimii noastre. Sfntul Ioan-Gur-de-Aur nu se
teme chiar s adauge c majoritatea oamenilor
se gr besc s cal i f i ce l ucr ar ea
dumnezeiescului sfredel ca pacoste sau ca
sanctiune divin, cnd, n realitate, menirea ei
este de fapt tocmai aceea de a rstigni
moartea sufletului si astfel, de a nsufleti si
reda vietii zonele necrozate ale bietei noastre
umani tt i . Li psi t i de perspi caci t at e
duhovniceasc, ntocmai sufletelor moarte,
nu facem dect s paralizm de oroare la
vederea actiunii directe abtute asupra
vreunuia dintre noi a acestui nfricosat si
nendurtor picamer divin. Iat de ce credem
c noua ipostaz metodologic pe care Vasile
Drgut a propus-o, aproape muribund,
istoriografiei artei medievale nu s-a putut
zmisli dect n cadrele teribilului dialog interior
provocat de gndul nencetat la propria
moarte, singurul gnd n stare s ntrebe pn
la capt....

n aceste momente de emotie, cnd ntlnirea noastr
capt contur n transcendent pentru c a comemora
nseamn legtura cu dincolo eu, Gabriela Drgut, nclin
capul n fata dumneavoastr, cei care cu iubire, emotie si
minutie ati venit s-l omagiati pe sotul meu, pe omul de
suflet, pe crturarul Vasile Drgut, druit ntru cultur si
art.
Multumesc n numele meu si al lui pentru c
urma pasiunilor lui, a strdaniilor lui pe acest pmnt nu
este uitat.
Multumesc din suflet tuturor acelora care i-ati
elogiat munca, i-ati pretuit amintirea.
Trim vremuri tulburi si grele dar am ferma convingere
c marile energii nu se pierd n neant si adevratele valori
vor avea locul lor ntr-o adevrat cultur.
Si dumneavoastr, astzi, prin prezenta
dumneavoastr, m convingeti nc o dat, c am dreptate.
n tabra de sculptur de la Mgura. Foto Mihai Oroveanu, arhiva
personal Vasile Drgu, 1985
Cuvnt de mul7umire

Gabriela P*tulea-Dr*gu7
La 6 martie 1945, n urma presiunilor
sovietice, exercitate prin Andrei Ianuarevici
Vsinschi, s-a instalat la Bucuresti guvernul
Petru Groza, nceputul crmuirii comuniste
n Romnia. Autointitulat "guvern de larg
concentrare democratic", prin msurile pe
care le-a ntreprins chiar din primele zile,
era vdit c se aplica n toate domeniile de
activitate programul "revolutionar" al
partidului comunist din Romnia.
Desigur, nu toate msurile luate pe
plan administrativ erau fcute cunoscute
opiniei publice dar nici mcar cei chemati s
le aplice nu puteau sesiza de multe ori
intentiile guvernantilor. Ministru la nou
creatul Minister al Artelor fusese numit
filosoful Mihai Ralea.
n alegerea sediului noului minister,
privirile s-au ndreptat spre palatul
Kretzulescu din strada Stirbei-Vod nr. 39.
Ac eas t bi necunos c ut c l di r e
reprezentativ a Bucurestiului a fost
construit de arhitectul Petre Antonescu
ntre anii 1902-1904
1
. Cldirea a fost
cumprat de stat n 1927 de la Elena
Kretzulescu. n timpul guvernrii N. Iorga s-
a ntocmit Jurnalul Consiliului de Ministri
nr. 1525 din 20 octombrie 1931 n care se
poate citi: n baza referatului domnului
Preedinte al Consiliului i Ministru al
Instruciunii, Cultelor i Artelor (N. Iorga) se
aprob ca folosina imobilului Kretzulescu
s fie cedat Comisiunii Monumentelor
Istorice pentru instalarea serviciilor sale,
urmnd a fi folosit i pentru nevoile
Muzeului de Art Veche Bisericeasc.
Jurnalul Consiliului de Ministri devine
lege, fiind aprobat prin Decretul Regal
nr.3455 din 22 Octombrie 1931
2
.
Revenim la anul 1945. Comisiunea
era condus la aceea dat de Al. Lepdatu,
iar membri erau: arhitectul Petre Antonescu,
preotul Nae Ionescu, pictorul Arthur Verona,
arhitectul Victor Stephnescu, si istoricii G.
Oprescu, Virgil Drghiceanu, Aurelian
Sacerdoteanu, Scarlat Lambrino, I.D.
Stefnescu, Stefan Ciobanu si Theofil
Sauciuc - Sveanu.
n primele zece zile de la instaurarea
noii guvernri, secretarul-director al
Comisiunii, Victor Brtulescu a aflat de
intentia ocuprii cldirii - sediul institutiei -
de ctre noul Minister al Artelor proaspt
creat. Brtulescu redacteaz un memoriu
argumentat, prin care cere s se pstreze
vechile functii, inclusiv cea de Muzeu de
Art Religioas.
La 16 martie 1945 are loc o sedint a
Comisiunii, n care pe ordinea de zi se afla
un singur punct, anume referatul lui Victor
Brtulescu. n sedint se mentioneaz sus
amintitul Jurnal al Consiliului de Ministri
din 1931, si este invocat articolul 15 din
Legea Muzeelor, atunci n vigoare, n care
era stipulat c: nici o instituie, nici chiar de
stat, nu se poate instala n localul unui
muzeu nici chiar provizoriu. Ratiunea
acestui articol - scria V. Brtulescu, n
referatul amintit - a fost aceea de a se
asigura pstrarea n sigurant a obiectelor
de mare pret pentru trecutul nostru istoric.
Comisiunea si nsuseste acest punct de
vedere si roag pe dl. Ministru al Artelor s
binevoiasc a face s se pstreze imobilul
din str. Wtirbei Vod nr. 39 pentru destinaia
care i s-a dat prin lege, destinaie pe care
o are de atia ani, adic cea de muzeu al
Comisiuni Monumentelor Istorice. Trecerea
obiectelor acestui muzeu n seama altui
muzeu este nepotrivit i primejdioas n
actualele mprejurri. n ncheiere se
recomand alte imobile pentru a servi ca
sediu noului minister.
Opozitia Comisiunii, si mai ales a
secretarului ei, Victor Brtulescu este n
cele din urm ngenunchiat. La 7 aprilie
1945, un an dramatic din istoria Comisiunii Monumentelor Istorice
Oliver Velescu
ISTORIA PROTECIEI MONUMENTELOR ISTORICE
1
Pentru istoricul palatului a se vedea: Leland Conley Barrows, Cezara Mucenic, Oliver Velescu, The
Kretzulescu Palace and its Surroundings. Yesterday and Today, Bucharest, UNESCO-CEPES, 2002
2
Arhiva I.N.M.I., fond C.M.I., dos. Muzeul de Art Religioas, filele 84 si 85
au aezat astfel nct s nu se vateme
caracterele, iar sculpturile n lemn i alte
obiecte au fost depozitate la Stavropoleos i
la Muzeul Naional de Art de la Wosea. Se
cere, n continuare, o ncpere pentru
laboratorul foto si negativele de sticl,
adunate cu grij timp de cincizeci de ani de
Comisiune
4
.
Practic, ntre 7 si 27 aprilie 1945,
Muzeul de Art Religioas a fost desfiintat,
palatul Kretzulescu devenind de aici nainte
sediu al Ministerului Artelor, fapt consacrat
prin Jurnalul Consiliului de Ministri
nr.829 /1945 prin care imobilul din str.
Stirbei Vod nr. 39 trece n proprietatea
Ministerului Artelor
5
.
Dup mai bine de un an, la 24 iulie
1946, C.M.I este anuntat c "ministerul
organizeaz o cantin n subsolul fostului
Muzeu de Art Religioas". Mai aflm din
aceeasi adres c lucrrile de amenajare a
cantinei sunt gata "n afar de pivnit care
este ncuiat si n care se mai afl o parte
din colectiile muzeului. ntruct aceast
pivnit este absolut necesar existentei
cantinei, v rugm s binevoiti a dispune s
se ia de ndat msuri pentru transportarea
colectiilor ce eventual s-ar mai gsi n
aceast pivnit la Muzeul National Carol I-ul
si s se predea cheia pivnitei".
n 25 iulie 1946, obiectele au fost
mutate n subsolul Ministerului Cultelor, iar
un alt act din 4 februarie 1947 aminteste de
transportarea a 46 de lzi cu obiecte la
Curtea de Arges.
Asadar, cantin n loc de muzeu,
birouri n loc de exponate si o Comisie a
Monumentelor tot mai paralizat n
activitatea ei. Prin Legea nr. 80/1946 de
organizare a muzeelor
6
, Muzeul de Art
Religioas a fost desfiintat. Comisia
Monumentelor Istorice a fost transformat
ntr-un serviciu pentru monumente istorice
al nou nfiintatului Minister al Artelor si
Informatilor (ministru Ion Pas). n fapt a fost
preluat doar serviciul tehnic, Comisiunea
propriu zis a ncetat s se mai ntruneasc.
Ea a fost de altfel desfiintat prin Decretul
1945 are loc o memorabil sedint a C.M.I.
la care particip si ministrul Mihai Ralea. n
deschiderea sedintei, presedintele Al.
Lapedatu prezint un istoric al C.M.I.
ncepnd din 1860. Pentru continuarea
lucrrilor de restaurare se cere sprijinul
nelegtor al ministrului de resort, pe care
Comisiunea sper s-l aibe i de acum
ncolo. Citm, n continuare din procesul-
verbal: Dl. Ministru Ralea mulumind pentru
cuvintele de salutare rostite de dl.
Preedinte, arat c se simte fericit de
aceast colaborare cu o instituie aa de
veche, a crei tradiie o va pstra

dar - si
aici ncepe duplicitatea - c n chip
provizoriu i numai fiindc ministerul
Cultelor i Artelor s-a desprit n dou a
trebuit s recurg la instalarea Ministerului
Artelor n localul Muzeului de Art
Religioas care aparine C.M.I. Localul va fi
astfel temporar utilizat pentru o parte din
direciile ce alctuiesc noul minister ntre
care i C.M.I., creia i se va rezerva un
numr de ncperi.
Procesul Verbal al sedintei continu
astfel: Dl George Oprescu, lund cuvntul
declar c n calitate de coleg la Facultatea
de Litere cu dl. ministru Ralea, nu se
ndoiete de sprijinul fgduit de d-sa
Comisiunii Monumentelor Istorice.
Tot odat, se ia act si nu se mai
discut referatul d-lui Victor Brtulescu, dat
fiind ntelegerea cu dl. Ministru al Artelor
asupra ncperilor cuvenite Comisiunii".
3
Ceea ce s-a ntmplat n realitate
dup aceast sedint - dincolo de vorbele
frumoase ale ministrului Ralea - se stie
dintr-un memoriu din 27 aprilie 1945:
Pentru moment s-au rezervat Comisiei
numai dou ncperi din cele nereparate i
anume: camera tezaurului, de la parter i o
camer la etaj suprapus celei dinti n care
s-au depozitat o parte din obiectele care
odinioar mpodobeau pereii muzeului.
Direciile i serviciile ministerului au dispus
de toate celelalte ncperi ale localului, fr
a mai ntreba Comisiunea de nevoile sale.
Citm n continuare: Pietrele cu inscripii s-
3
Arhivele Nationale, filiala Municipiului Bucuresti, fond C.M.I., dos.270/1945, fila4.
4
Arhiva D.M.I., fond C.M.I. Dos. Muzeul de Art Religioas, fila 172.
5
Monitorul Oficial nr. 121 din 31 mai 1945
6
Monitorul Oficial nr, 238 din 14 octombrie 1946.
7
Buletinul Oficial nr. 35 din 19 martie 1951.
nr. 46 din 15 martie 1951
7
si nlocuit cu
"Comisia stiintific a muzeelor si
conservarea monumentelor istorice si
artistice" ce a functionat dup modelul
sovietic n cadrul Academiei R.P.R.
Prezenta comunicare
2
evoc momente
petrecute de omul de stiint Vasile Drgut
n incinta acestui important vestigiu de la
finalul veacului al XVI-lea si atitudinea sa
fat de preconizata organizare a Centrului
Naional de cinstire a Bravului Erou n care
urmau s fie reunite mrturiile referitoare la
Mihai Voievod si faptele sale.
Preocuparea pentru soarta viitoare a
Ansamblului istoric Mihai Vod a fost n
deceniile sapte si opt ale secolului al XX-lea
n atentia multor persoane care, prin
pregtirea profesional sau ncadrare n
functii menite a contribui la protejarea
patrimoniul arhitectural mostenit de la
naintasi erau capabile a-i conferi att o
bun conservare, ct si functionalitti care
s evidentieze calittile de relicv istoric,
demn de a fi transmis ctre generatiile
viitoare. Vasile Drgut, prin gradul de
pregtire, experienta dobndit, functiile
care l-au situat evolutiv pn la cea de
conductor al Directiei Monumentelor
Istorice (D.M.I.)
3
, a fost una din aceste
persoane, iar dialogul purtat n mai multe
mprejurri m-a ajutat s enunt un punct de
vedere care a fost acceptat la timpul
respectiv, pentru a fi anihilat ns n ziua
fatidic n care s-a hotrt distrugerea
acestui ansamblu. Translatarea
4
bisericii si
a clopotnitei - mult trmbitat de
propaganda vremii - era oferit drept
formul linistitoare pentru opinia public, dar
s-a dovedit a fi o actiune premeditat de
subminare a ctitoriei lui Mihai Viteazul.
n diverse mprejurri am avut prilejul
de a-l cunoaste, relatiile limitndu-se la
protocolare saluturi iar n alte mprejurri -
un schimb de scurte fraze menite a rezolva
o problem sau alta. Desfsurndu-mi
Vasile Dr*gu7 <i Ansamblul istoric Mihai Vod*
1
Virgiliu Z. Teodorescu
1
H.C.M. nr. 1160, 23 aprilie 1955, p. 9, pozitia 112 conferea Bisericii Mihai Vod (cu ntregul complex
de cldiri al Arhivelor Statului), Bucuresti, str. Arhivelor nr. 2, calitatea de monument istoric.
Bibliografie: Florentina Dumitrescu, Biserica Mihai Vod, Editura Meridiane, Bucuresti, 1969; Virgiliu Z.
Teodorescu, Ansamblul monumental istoric i de arhitectur Mihai Vod, n: Revista Arhivelor,
Bucuresti, anul XVII, vol. LII, nr. 1/1990, p. 3-13; Virgiliu Z. Teodorescu, Arhitectura Ansamblul Mihai
Vod, n: Democratia, Bucuresti, anul I, nr. 26, 16 iulie 1990, p. 4; Ana Prosan, Bucuresciul cel cu
dou dealuri, n: Arhitect design, Bucuresti, nr. 4, aprilie 1993, p. 3; Lidia Anania, Cecilia Luminea,
Ana Nina Prosan, Lucia Stoica, Neculai Ionescu - Ghinea, Bisericile osndite de Ceauescu -
Bucureti, 1977-1989, Editura Anastasia, Buc., 1995; Gheorghe Leahu, Bucuretiul disprut, Editura
Arta Grafic, Bucuresti, 1995; Virgiliu Z. Teodorescu, Cultur i religie Biserica Sf. Nicolae (Mihai
Vod), n: Colectia Pro Patria, Bucuresti, nr. 15, februarie 1998, p. 30-31; Virgiliu Z. Teodorescu,
Popina de la Mihai Vod, vatr de istorie milenar, n: Bucuresti Materiale de istorie si
muzeografie, vol. 13, Bucuresti, 1999, p. 245-260.
2
Publicm o forma rezumat a amplei comunicri prezentat de ctre dl. Virgil Z. Todorescu la
Simpozionul Vasile Drgut, 75 de ani de la nastere, 2003 , o adevrat monografie a Arhivelor
Statului, continnd fise biografice ale personalittilor implicate n istoria institutiei, ample referiri la
organizatii si institutii conexe si bibliografia aferent. (n. red.).
3
D.M.I. a constituit o etap a ceea ce a fost pn la 1948 Comisiunea Monumentelor Istorice. Trecnd
printr-o etap tranzitorie la C.S.C.A.S. noua directie a fost permanent supus unui proces de
primenire a cadrelor, de diminuare a fondurilor alocate cercetrilor si restaurrilor. Cu toate aceste
neajunsuri, pn la 1977, a realizat o serie de meritorii lucrri de restaurare si mai ales a format o
nou generatie de restauratori. La momentul crucial de dup cutremur s-a dispus ca activitatea s fie
descentralizat, lsndu-se n grija fiecrui judet problema patrimoniului cultural. Din acel moment,
liberul arbitru a actionat pozitiv sau negativ asupra monumentelor istorice, cel mai adesea neglijate
sau conferindu-li-se functiuni incompatibile.
4
Translatarea coordonat de inginerul Eugeniu I. Iordchescu. a fost, la timpul respectiv, considerat
ca o performant deosebit prin lungimea traseului, unghiul de pant si greutatea obiectivului.
Bibliografie: Eugeniu I. Iordchescu, Translaia construciilor, Editura Tehnic, Bucuresti, 1986, Vera
Maria Neagu, Anvergura rezidirii, n 7-8 luni de execuie, Biserica Mihai Vod poate fi din nou pe
locul ei, n: Romnia liber, Bucuresti, nr. 1237, 22 aprilie 1994, p. 10 text si schita sumar a
retranslrii.
activitatea n cadrul Muzeului Arhivelor
Statului
5
, i-am putut remarca prezenta n
curtea ansamblului pe cnd nsotea
persoane de diverse vrste crora le
prezenta elementele de arhitectur ale
bisericii si ale celorlalte constructii. A fost s
fie ca, n timpul unui ghidaj, Vasile Drgut
s se alture celor cu care pornisem turul
ansamblului. La momentul finalizrii
expunerii, spre deosebire de alte
mprejurri, a adresat celor care-l nsoteau
cteva cuvinte, motivndu-si desprtirea
prin nevoia de a mai rmne n incinta
ansamblului. Si a rmas pret de zeci de
minute, practic descompunnd expunerea
mea care abordase problema perspectivelor
folosirii spatiilor din acest ansamblu. Este
necesar s precizez c cele pe care le
relatez se petreceau n anul 1976, an n
care reusisem s organizez srbtorirea a
50 de ani de la nceperea activittii cu
publicul a Muzeului Arhivelor Statului
6
,
ntruct, n 1 mai 1975, data nfiintrii, nu
f usese posi bi l o mani f est ar e
corespunztoare.
Discutia cu Vasile Drgut a nceput de
fapt cu un monolog n care am prezentat - in
extenso - istoricul functionrii Arhivelor
Statului:
Coabitnd initial cu mnstirea Mihai
Vod, institutia avea s devin, la 31
octombrie 1862, Directia General a
Arhivelor Statului
7
. Directorul general, Cezar
Bolliac,
8
direct implicat n aplicarea
prevederilor Legii secularizrii averilor
mnstiresti
9
a actionat pentru preluarea
tuturor constructiilor cu exceptia bisericii si a
clopotnitei. Starea de ruin a cldirilor era
urmarea totalei neglijri de ctre ocupantii
lor, care aveau un singur obiectiv, cel al
prelurii veniturilor fabuloaselor proprietti
ale mihailotilor
10
, pentru a le transmite la
locul de nchinare a mnstirii, respectiv la
Muntele Athos. Procesul de degradare a
constructiilor accentundu-se, s-a impus
dispersarea unora din depozite
11
n alte
spatii din oras cu speranta c n deceniile
urmtoare constructia proiectat
12
, avizat
dar de fiecare dat amnat, se va realiza.
Restaurarea si amenajarea cldirilor fostei
mnstiri a nsemnat pentru scrupulosul
Dimitre Onciul
13
un scop precis pe care
avea s-l ndeplineasc prin munca
esalonat
14
n functie de fondurile modeste
5
ncadrat la 23 martie 1964 pentru a asigura activitatea expozitiei permanente n ceea ce fusese
Muzeul Arhivelor Statului n perioada interbelic.
6
Placa de marmur a dinuit pn la 4 martie 1977 cnd s-a spart. La operatiunea de prsire contra
cronometru a ansamblului, petrecut pe viscolul primelor zile ale lunii ianuarie 1985 fragmentele, din
dispozitiuni superioare, n-au fost recuperate.
7
Procesul de unificare a institutiilor din fostele Principate a fost realizat prin aplicarea Decretului
semnat de domnitorul Alexandru Ioan I. Cuza prin care era reglementat functionarea n continuare a
arhivelor din Romnia.
8
Cezar Bolliac (1813 1881) a fost unul din primii cercettori ai trecutului care a folosit documentul
fotografic pentru a ilustra situatia unor monumente, anexnd-le la rapoartele ntocmite.
9
Legea secularizrii averilor mnstiresti, nchinate la locurile sfinte a fost sanctionat de domnul
Alexandru Ioan I Cuza la 17/29 decembrie 1863.
10
Denumirea de mihailoti exprima oprobriul la adresa comportamentului rapace al clugrilor
alogeni.
11
nfiintate n conformitate cu prevederile Regulamentului Organic, Arhivele Statului au fost n situatia
de a prelua arhivele institutiilor desfiintate fr a primi si spatiile necesare, astfel c n secolul al XIX-
lea le regsim gzduite necorespunztor n mnstiri ca Antim, Vcresti, Mihai Vod, dar si n case
particulare, pltind chirie.
12
La timpul respectiv au fost ntocmite proiecte n concordant cu ceea ce erau arhivele n statele
europene, efective palate avnd spatii de preluare, prelucrare, tratamente pentru asigurarea
conservrii, depozitare, birouri, bibliotec, muzeu s.a., dar frumoasele intentii au rmas n stadiu de
proiecte.
13
Dimitre Onciul (1856-1923), membru si presedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, presedinte al
Academiei Romne (1920 1923), director general al Arhivelor Statului (1900-1923).
14
Grigore Ionescu, Bucureti i monumentele sale, Bucuresti, 1957, p. 42.

care i erau atribuite anual. Concomitent si
Comisiunea Monumentelor Istorice
15

manifesta o preocupare ndreptat prioritar
spre elementul central al ansamblului,
biserica si clopotnita fostei mnstiri
16
. Ca
atare, Dimitrie Onciul a procedat la
antrenarea a o serie de valorosi arhitecti la
actiunea de proiectare a lucrrilor de
renovare si adaptare a constructiilor pentru
a servi la adpostirea tezaurului arhivistic,
amenajarea unor spatii de lucru pentru
personal, bibliotec si sal de studii.
Treptat, aceste lucrri au condus la o
efectiv metamorfoz a tuturor laturilor
patrulaterului - inelul cel mic - care ncadra
biserica (restaurat mai trziu, n perioada
interbelic, dup proiectul arhitectului
Emanoil Costescu)
17
. Pe latura de sud,
vechea constructie a trapezei mnstirii era
att de afectat nct a impus nlturarea ei
pentru a fi construit un nou local care s
serveasc pentru amenajarea muzeistic.
Tot pe aceast latur sudic a fost realizat
o nou intrare a ansamblului
18
- renuntndu-
se la accesul de pe cea estic - n
concordant cu noua relatie stradal,
aparitia strzii Arhivelor asigurnd legtura
ntre strzile Mihai Vod si Alexandru
Odobescu
19
. Conceptia lui Dimitre Onciul,
conjugat cu sprijinul primit de la Spiru C.
Haret, ministrul Instructiunii Publice si
Cultelor si al arhitectilor Alexandru
Bicoianu
20
, Nicolae Gabrielescu, Cristofi
Cerchez
21
si Petre Antonescu, proiectantii
lucrrilor, a condus ca, n decurs de
aproape dou decenii constructia aflat deja
pe o pozitie dominant a Capitalei, s
devin reprezentativ prin noul aspect
dobndit de lucrrile ntreprinse. La
momentul de maxim solicitare uman si
material din primul rzboi mondial, o mare
parte din lucrri erau finalizate: palatul
muzeului era construit, urmnd a mai primi
finisajele interioare
22
, dotarea cu mobilierul
adecvat, si amenajarea expozitional,
inclusiv depozitele-demonstrative de la
demisol. Nu fusese rezolvat problema
spatiului de pe latura estic, dintre cldirea
muzeului si clopotnit. Peste decenii, n anii
celui de al doilea rzboi mondial, a fost
construit aici, din fondurile Ministerului
Aprrii Nationale, casa parohial si o
extindere a constructiei n relatie cu cea de
a doua scar a muzeului.
15
Ioan Opris, Comisiunea Monumentelor Istorice la sfritul primului rzboi mondial, n Argessis,
Pitesti, vol. VII, 1999, p. 449-459; Virgiliu Z. Teodorescu, Documentele elaborate de Comisiunea
Monumentelor Istorice, izvor de informaii cu caracter naional, n Arhivele Prahovei, Ploiesti, nr. 3.
16
Dup secularizare, biserica fostei mnstiri a functionat ca biseric de cartier. n 1919 devine locul
de reuniune spiritual a purttorilor Ordinului Militar Mihai Viteazul. Prin grija C.M.I., cu abnegatia
arhitectului Emanoil Costescu si neostoita participare a preotului capelan Emil Psculescu-Orlea, s-a
reusit ca, spre finalul deceniului patru, lucrrile s fie finalizate. Cutremurul din 1940 a impus refaceri la
turle. V. Virgiliu Z. Teodorescu, Emil Psculescu-Orlea, un portret de nalt contiin ceteneasc, n
Biserica Ortodox Romn Bucuresti, anul CXIX, nr. 1-6, ianuarie-iunie 2001, p. 194-205.
17
Em. Costescu, Restaurarea bisericii Mihai Vod din Bucureti, n B.C.M.I., Bucuresti, anul XXXVI,
1943, fascicolele 115-118 p. 49-74.
18
Pe aceast cale s-a asigurat un acces mai lesnicios, intrarea fiind situat n zona nalt a strzilor
Mihai Vod si Arhivelor.
19
Strad cu o concludent denumire anterioar pentru functionalitatea avut n ntre grle.
20
Constantin Bicoianu (1859 1929), arhitect diriginte la constructia Ateneului Romn si a fostei
Curti de Conturi din str. N. Iorga; contributii la refacerea ansamblului Mihai Vod.
21
Cristofi Cerchez (1872-1955) a valorificat stilul neoromnesc la restaurarea unor ansambluri
arhitectonice printre care si cel de la Mihai Vod. V.: A.N. D.A.I.C., fond D.G.A.S. dosarele: 781/1904;
787/1905; 793/1906; Arhivele Statului 125, Bucuresti, 1957, p. 78. Bibliografie: Lucian Predescu,
Enciclopedia Cugetarea material romnesc oameni i nfptuiri, Ed. Cugetarea Georgescu
Delafras, Bucuresti, 1940, p. 184; G. Bezviconi, Necropola Capitalei, Bucuresti, 1972, p. 89; Ana Maria
Orseanu, Vechi zidiri bucuretene, creatori i opera lor: Cristofi Cerchez (1872-1955), n Biblioteca
Bucurestiului, Bucuresti, anul III, nr. 8, 2000, p.7.
22
Era preconizat pictarea cu elemente decorative inspirate de miniaturile unor documente, lucrare
realizat de un pictor danez nainte de rzboi si comandarea de vitralii n care s fie tratat istoria
cancelariei domnesti, preocuparea pentru pstrarea documentelor, obiectiv nerealizat n toti anii de
existent ai edificiului.
Dup rzboi au fost reluate lucrrile
necesare la cldirea muzeului, situatia
financiar a anilor de refacere a trii
impunnd un ritm lent de finantare. La
moartea lui Dimitrie Onciul, care s-a dovedit
a fi un bun gospodar, lucrrile erau aproape
ncheiate, astfel c n 1924, anticipnd
inaugurarea muzeului, spatiile au servit la
organizarea unei ample expozitii cu
materiale relevnd prezenta culturii
bizantine pe teritoriul romnesc
23
. La 1 mai
1925, s-a desfsurat o solemnitate care a
marcat inaugurarea Muzeului Arhivelor
Statului. A fost, la timpul respectiv, prilejul
de a fi etalate, din martie 1926
24
, valori att
din propriul tezaur ct si predilect, cele din
colectia George Olszevschi
25
, directorul
onorific, secondat de Mihai Regleanu
26
si
Virgil Arbore
27
, angajatii Arhivelor Statului. A
fost un deceniu de realizri multiple, spatiile
servind la numeroase reuniuni, constituiri de
viitoare institutii culturale cu preocupri
pentru istorie. Amintim selectiv n acest
sens sedintele lunare, expozitiile Societtii
Numismatice Romne
28
si ale Societtii
Prietenii Muzeului Municipiului Bucuresti
29
.
A venit momentul 1935
30
, benefic
pentru tezaurul arhivistic al Romniei, cnd,
prin struinta diplomatului Nicolae Titulescu,
au fost recuperate si aduse la Mihai Vod
cele 1455 lzi cu arhive evacuate n anii
rzboiului la Moscova. Spatiile arhivelor
fiind ocupate cu alte fonduri si colectii, s-a
impus o temporar depozitare n localul
muzeului. Au trebuit dou decenii pentru a
se trece la o dezafectare partial a acestor
spatii, n conditiile cnd se apropia
srbtorirea, n 1957, a 125 de ani de
activitate a Arhivelor Statului. Atunci a fost
organizat n dou sli o expozitie
23
Era o contributie pe care Arhivele Statului, C.M.I. si colectionarii o aduceau la sustinerea actiunilor
din cadrul Congresului International de Bizantinologie gzduit de Romnia prin strdania si
competenta lui Nicolae Iorga
24
La 26 martie 1926 a fost deschis n incinta Muzeului Arhivelor Statului prima expozitie pentru public
prezentnd valori din patrimoniul arhivistic al Arhivelor Statului si colectionarilor particulari.
25
George Olsevschi (1889 1943); la propunerea lui Constantin Moisil a fost numit de la 15 iunie 1925
director onorific al Muzeului Arhivelor Statului; si-a pus la dispozitie propriile colectii pentru
diversificarea nceputului activittii. Experienta dobndit i-a fost util n comisiile n care a fost cooptat
pentru evaluarea bunurilor de patrimoniu cultural. vezi: A.N. - D.A.I.C., fond D.G.A.S., dosar 936/ 1925,
f. 92.; A.N. - D.A.I.C., fond Casa Scoalelor, dosar 880/1926, f. 7; A.N.-D.M.B., fond Ateneul Romn,
dosar 3/1935, f. 1. Luna Bucuretilor mai 1935 Salonul Ateneului Romn 18 mai-18 iunie 1935
expozitia a inclus si Chipuri i vederi din trecutul Capitalei, piese din colectia George Olszewski. 28
pozitiuni constnd din tablouri ulei, gravuri colorate, planuri, acuarele. Anuarul Ateneului Romn pe
anul 1943, Bucuresti, 1944, p. 17; Virgiliu Z. Teodorescu, Contribuii la un portret de muzeograf:
George Olszewski, manuscris n curs de publicare n: Bucuresti - Materiale de istorie si muzeografie.
26
Mihai Regleanu, angajat la Arhivele Statului ntre 1926 si 1968, a desfsurat o bogat activitate ca
paleograf vezi: cererea din 29 octombrie 1926; A.N.-D.A.I.C., fond D.G.A.S., dosar 945/1925, f. 233,
290; Mihai Regleanu la 60 de ani, n Revista Arhivelor, anul VIII, nr. 2/1965, p. 338-339; Damaschin
Mioc, n Enciclopedia istoriografiei romneti, p. 281.
27
Colectia V. Z. Teodorescu: prof. Virgil P. Arbore, primul custode al Muzeului Arhivelor Statului n anii
1925-1927.
28
Societatea Numismatic Romn (S.N.R.) nfiintat la 28 decembrie 1903 n Bucuresti; vezi. Virgiliu
Z. Teodorescu, Un secol de numismatic romneasc, n Dimineata, Bucuresti, anul XV, nr. 3733, 6
ianuarie 2004, p. 9; Pe urmele istoriei, n Natiunea, Bucuresti, anul XV, nr. 232 (698), 7-13 ianuarie
2004, p. 8. Evocare a S.N.R. la centenarul existentei.
29
Societatea Prietenii Muzeului Municipiului Bucuresti. George Olsevschi si Constantin Moisil au
ncurajat desfsurarea manifestrilor societtii n incinta Muzeului Arhivelor. Aici s-au conturat viitoarele
donatii ctre noul Muzeu al Municipiului Bucuresti, inaugurat la 22 noiembrie 1931, n casa Moruzi de
pe Calea Victoriei nr. 117 a. vezi: Constantin Moisil, Contribuii la istoria Bucuretilor - I Bucuretii i
mprejurimile la mijlocul veacului al XVII-lea, Tip. Curtii Regale, 1935, p. 3.
30
n contextul declansrii unei noi runde de tratative ntre Romnia si U.R.S.S., ca o prealabil conditie
a fost cererea Romniei de a ne fi restituit tezaurul arhivistic evacuat de statul Romn n timpul primului
rzboi mondial la Moscova si care prin schimbarea de regim statal n Rusia a fost blocat de sovietici.

permanent
31
. Ca student a fost pentru
mine prilejul de a ptrunde pentru prima
dat n spatiile respective.
Au trecut anii si n 1964, am fost
angajat la Arhivele Statului n luna martie
avnd ca misiune s rspund de expozitia
permanent. Ar fi putut s fie un loc linistit.
Dialogurile cu persoane care ntr-un mod
sau altul avuseser tangent cu conducerea
institutiei, cu muzeul, cu Scoala de
Arhivistic
32
n postur de cadre didactice
sau cursanti mi-au consolidat impresia
primar din 1957 c locurile de la Mihai
Vod, reclamau un alt fel de tratament n
relatie cu publicul, cu efectiva si
corespunztoarea educatie patriotic. Ca
atare, a urmat o perioad de intens
documentare, ca apoi s revendic dreptul
de a organiza expozitii temporare, nceputul
fcndu-l n decembrie 1964 cu expozitia
Ion Creang
33
, urmat de cea dedicat lui
Nicolae Iorga
34
, n 1965.
Este necesar s revin pentru a aminti
c n 1960 a fost acordat Arhivelor Statului
un nou spatiu, vizavi de grdina Cismigiu,
cel al Monitorului Oficial
35
si al Imprimeriilor
Statului mutate n alte spatii (str. Aurora,
s.a.). Mutarea Arhivelor Statului - Directia
General si depozitele Arhivei Istorice - a
constituit pentru ansamblul de la Mihai Vod
o degajare si chiar posibilitti de extindere a
spatiilor pentru Muzeul Arhivelor, fie n
exclusivitate, fie n coabitare cu alte
functionalitti. Astfel a fost preluat spatiul de
la etajul nti de pe latura estic, fosta
bibliotec, unde am organizat, printre altele,
o expozi t i e t empor ar Mi hai l
Koglniceanu, pivnita de pe latura vestic
36
n care am reunit lucrri de art plastic,
camere de pe latura nordic, unde am
organizat o expozitie Mihail Eminescu si
sala de conferinte unde am organizat n anii
70 o serie de manifestri publice. Dup
preluarea spatiilor de pe latura nordic de
ctre Scoala de perfectionare arhivistic
37

asemenea manifestri le-am organizat n
31
Expozitia permanent a dinuit n formula conceput pn n anul 1964 cnd am reusit s introduc
noi documente, ca apoi s trec la organizarea numai de expozitii temporare de mare anvergur.
32
Bibliografie n Revista Arhivelor, Bucuresti, anul XII, nr. 1, 1969, p. 350; Ioana Burlacu, Constantin
Moisil i Wcoala de Arhivistic, n Revista Arhivelor, Bucuresti, anul LIV, vol. XXXIX, nr. 1/1977, p. 85-
87; Revista Hrisovul, Bucuresti, buletin al scolii, azi aparitia a fost reluat n cadrul Faculttii de
Arhivistic
33
Expozitia temporar Ion Creang (decembrie 1964 - august 1965).
34
Expozitia temporar Nicolae Iorga (5 iunie 1965) a fost realizat n conditiile depsirii deceniilor
anterioare de tcere sau formulri eronate. La 27 nov. 1965 a fost inaugurat casa memorial Nicolae
Iorga de la Vlenii de Munte.
35
n 1931, la momentul srbtoririi centenarului Monitorului Oficial, era construit att cldirea
administrativ ct si corpurile de cldire ale tipografiei. Noul Palat al Monitorului Oficial si Imprimeriilor
Statului au fost proiectate de arhitectul Statie Ciortan, avndu-i ca realizatori pe ing. Ioanovici pentru
cldirea administrativ si ing. Pedratzolli pentru cldirea atelierelor. Din vechile constructii a mai rmas
fostul grajd cu fnar transformat n garaj, punct de alimentare cu energie electric si corpul
administrativ. Localul devenise n anii `60 impropriu deoarece nu permitea o retehnologizare si ca
atare i-au fost repartizate alte spatii. Cum si Arhivele Statului, ncepnd de la 1944, se gseau n
imposibilitatea de a prelua documente conform prevederilor legislatiei n vigoare, s-a cedat localul
Monitorului Oficial din bd. 6 Martie nr. 27 (azi b-dul Elisabta, nr. 49). n compunerea acestui ansamblu
colectivul arhitectului Statie Ciortan a realizat tronsonul-fatad spre bulevard unde era intrarea la
directia Monitorului Oficial avnd la parter servicii cu publicul. A doua cldire, cu deschidere spre
strzile Elie Radu si Gutenberg a fost proiectat pentru tipografie. n curte se mai afl si fostele grajduri
modificate si adaptate acum pentru garaje si servicii gospodresti. Vezi: Statie Ciortan, Studii i
realizri n arhitectura romneasc din activitatea unui profesionist, Institutul de arte
grafice Marvan, Bucuresti, 1940
36
Traditia mentiona prezenta pivnitelor la ntreg ansamblul; dup 1900 a fost pstrat numai cea de
pe latura vestic. Sondajul arheologic realizat cu asistenta amabil a doamnei dr. Voica Puscasu a
evidentiat c respectiva constructie clca pe un strat gros de cenus. Pivnita impresiona prin proportia
spatiilor, al arcelor, modul de realizare a boltirii, nisele laterale.
37
Scoala de perfectionare arhivistic a fost creat pentru instruirea personalului din institutii si
ntreprinderi ce are misiunea de a administra arhiva unittii respective .
sala mare a muzeului al crui spatiu l-am
valorificat n functie de situatie.
Dominant era interesul de viitor, mai
ales c eram constient c se apropiau
aniversrile Mihai Viteazul 400
38
, n anii
1989, 1991 si 1995 ce urmau s marcheze
nceperea si terminarea lucrrilor de
constructie
39
si de refacere dup distrugerile
din 1595
40
ale ansamblului. Preocuparea a
survenit dup momentul 1969, atunci cnd
Arhivele Statului au gzduit o important
manifestare international. ntre congresele
care aveau loc la patru ani se desfsura
cte o mas rotund cu participarea
directorilor generali. n 1969 i-a revenit
Romniei rolul de gazd
41
, majoritatea
dezbaterilor s-au desfsurat n incinta
Muzeului care a gzduit si o concludent
expozitie
42
. Interesul manifestat de a
cunoaste i storicul ansambl ul ui si
personalitatea ctitorului mi-au consolidat
crezul c pentru viitor prioritar este s
acordm n spatiile respective atentie
momentului Mihai Viteazul, dar si a
modului cum, n timp, aceast mostenire
sacr a fost receptat gradual de la o epoc
la alta, de la un secol la altul. Al doilea
moment l-a constituit, dup cum aminteam
si mai sus, srbtorirea muzeului la
mplinirea a 50 de ani de la intrarea n
circuitul expozitional. A fost si un prilej de
valorificare att a spatiilor construite ct si a
curtii, ntr-un grandios spectacol de sunet si
lumin.
Cele enuntate mai sus, ntr-un
monolog audiat cu o incredibil rbdare de
Vasile Drgut au fost urmat de un viu
dialog, sau mai corect de o interogare din
parte-i pentru a detalia proiectele de viitor. I-
am prezentat situatia plecnd de la ceea ce,
din nou, dup un secol, devenea o
promisiune pentru un mine, care ns n-a
venit. La timpul respectiv era considerat o
certitudine - la 4 martie 1977 la orele
prnzului au fost acordate chiar fondurile
pentru declansarea constructiilor
43
- ca la
orele 21:20 cutremurul s nruie si aceast
sperant.
Revin la dialog amintind c preconizam
ca, n conditiile degajrii spatiilor, Muzeul
Arhivelor s-si continue misiunea de carte
de vizit a patrimoniului de documente
istorice iar restul spatiilor s fie gazda unui
Centru National de evocare si cinstire a lui
Mihai Viteazul. La rndu-i, Vasile Drgut a
venit cu noi sugestii, predilect referitoare la
artele plastice
44
, care s completeze
aceast gam de informatii spre
cunoasterea celor mostenite, dar si s
traseze necesarul de contributii noi.
Reamintesc, eram n anii 70 cnd problema
informational era mult trmbitat ca o
necesitate a interdisciplinarului dar multe se
opreau la stadiul de bune intentii. Pentru
mine convingerea a fost c am cstigat un
pretios sprijinitor n persoana lui Vasile
38
Aniversarea Mihai Viteazul 400, am anticipat-o din momentul prelurii functiei considerndu-o
obiectiv prioritar. Pe parcursul anilor modul de a o marca mi-a devenit de la an la an mai concludent,
mai familiar.
39
Edificarea constructiilor initiale, constituind inelul mic, mprejmuitor al bisericii s-a realizat n anii
1589-1591. Lucrrile cu caracter gospodresc distribuite n exteriorul ansamblului au fost continuate si
amplificate n primii ani ai domniei ctitorului, apoi au urmat cele de refacere dictate de precipitata si
distrugtoarea retragere a otomanilor din octombrie 1595.
40
n perioada post 23 august - octombrie 1595 trupele otomane instalate n mnstire au realizat
lucrri genistice constnd din trasarea de santuri si realizarea din pari de lemn a unor bsti (bastioane)
mpotriva atacurilor inopinate ale unittilor din subordinea voievodului Mihai .
41
Pentru Muzeul Arhivelor Statului a constituit prilejul unei radicale interventii prealabile de renovare,
nzestrare cu mobilier nou, lansarea realizrii colectiei de facsimile s.a. Fiecare participant a avut
surpriza s recunoasc, n cte o vitrin, documente emanate din cancelaria trii sale, sau evidentiau
momente importante ale relatiilor cu Romnia.
42
Fiecare participant a avut surpriza s recunoasc, n cte o vitrin, documente emanate din
cancelaria trii sale, sau evidentiau momente importante ale relatiilor cu Romnia.
43
Vezi Jurnalul sedintei ministeriale din ziua de 4 martie 1977, unde s-a hotrt declansarea lucrrilor
viitoarei cldiri a muzeului.
44
Preconiza o colectie de reprezentri ale monumentelor de for public: imagini, foto, diapozitive, film
dar si miniaturi turnate n bronz.
Drgut n btlia care urma s dea conturul
realittii acestor nzuinte.
A urmat, nu dup mult timp, fatidica zi
de 9 martie 1977 cnd, n curtea de la Mihai
Vod, la orele dup amiezii - spre sear, a
poposit, pret de cteva secunde, cuplul
prezidential. n momentul n care au intrat,
tovarsul a aruncat o privire fugitiv care
a putut remarca rezervatia arheologic cu
vatra de cult getic, crucile mormintelor,
biserica cu al ei paroh n fata usii, grupul de
persoane civile avndu-l n prim plan pe
directorul general n uniforma-i de general.
A urmat o unic ntrebare care viza n fapt,
mai multe timpuri istorice: Ce a fost, ce
este aici ? Am considerat c e fireasc si
c reclam o prezentare edificatoare pentru
prezent si benefic pentru viitor. Fusesem
mobilizat telefonic pentru a fi amfitrionul
inopinatei vizite. n ultima secund apruse,
anticipnd sosirea oaspetilor, directorul
general care, la auzul ntrebrii m-a oprit cu
un gest al minii drepte si iesind la raport s-
a adresat prin tcerea unui blocaj
emotional. Reactia a fost concludent din
partea tovarsei: Hai, Nicule s
mergem ! Au fcut stnga mprejur si au
plecat. A fost astfel ratat o posibil sans
de a salva de la distrugere acest chivot al
Capitalei, sacr mostenire de la Mihai
Viteazul.
Au trecut alti ani, fuseser declansate
lucrrile de metamorfozare a zonei viitorului
centru civic al capitalei. Smbta, incinta
muzeului gzduia grupul arhitectilor
antrenati n opera de sistematizare a zonei
Uranus - Sf. Apostoli - Cazrmii - 13
Septembrie vatra viitoarei Case a
Republicii. Veneau dup procitania
sptmnal cnd primeau ultimele
directive de a da jos si reface, dup alte
idei, costisitoarele finisaje. ndrznisem s
le adresez o fireasc ntrebare: care era
soarta ansamblului? Primisem de mai multe
ori un rspuns linistitor. Le semnalasem
case care n preziua tvlugului reclamau
preluarea unor componente care, cel putin
pentru muzee si cinematografie, puteau fi o
zestre inestimabil. Fie c erau vitralii,
semineuri, sobe, lambriuri, feronerie,
acestea puteau s fie recuperate de
oameni de specialitate. Din pcate prea
putin s-a ntreprins n acest sens. La un
moment dat relatia cu arhitectii s-a ntrerupt
dar am pus fenomenul pe seama schimbrii
locului lor de ntrunire. A urmat ceva
alarmant n propria gospodrie. Banalele
cheltuieli gospodresti pentru localul
muzeului nu mai erau finantate. Deci
undeva se stia ceva ce eu nu trebuia s
stiu. A urmat o temporar ndeprtare a
mea de la conducerea muzeului, perioad
n care, n 1984 o nou vizit a tovarsului
s-a soldat cu un rspuns incredibil al
vicepresedintelui Consiliului Popular al
Capitalei la repetarea ad-literam a ntrebrii
din 1977: A, tovarse Ceausescu, aici a
fost o mnstire de maici ! De unde avea
acest fripturist o asemenea informatie este
greu de spus. Nu-l vzusem si nu-mi
adresase vreo ntrebare de-a lungul ultimilor
20 de ani ca s poat formula categorica
afirmatie. Presupun c de la cei aflati n
anturajul presedintelui s-ar fi putut afla si un
rspuns ct de ct corespunztor. Dar
prompta interventie a determinat reactia
categoric care a condus la demolarea
ansamblului.
A venit si ziua de 9 ianuarie 1990
cnd am primit misiunea de a participa
recuperator la salvarea a ceea ce fusese
rvsit, distrus de ctre cei care, n avntul
distructiv cutau s distrug mrturiile care,
la ceasul judectii, s-ar fi constituit n
element probatoriu. Am ajuns astfel si la
cabinetul fostului prim ministru Constantin
Dsclescu. Toate fisetele si birourile erau
golite, ceea ce mai rmsese era o
grmad pe coridor. Astfel am recuperat un
mare album cu fotografii
45
, care constituia o
concludent trecere n revist a etapelor
care cptaser acceptul sau modificrile
cuplului prezidential. Asa am cptat
rspuns la ntrebrile adresate arhitectilor
nainte de 1984. n primele 5 etape erau
reunite, ntr-o fericit coabitare, Casa
Republicii si colina cu ansamblul istoric
Mihai Vod ca apoi acesta din urm s
dispar. Cele dou componente ale
ansamblului au ajuns nghesuite ntre
45
Arhivele Nationale, Directia Arhivelor Istorice Centrale, Fototeca.

46
Corneliu Vadim Tudor, Minciuna are picioare scurte, n Sptmna, Bucuresti, 10 ianuarie 1986,
text si fotografii n care autorul, combtnd reactiile interne si externe la adresa demolrilor, afirm c
n cazul bisericii si clopotnitei fostei mnstiri Mihai Vod urma ca, n noul amplasament, s fie
ncadrat de o piat care s-i pun n evident valoarea.
47
Ca si n alte multe domenii propaganda era prtase la actul formal, afisnd asemenea msuri, de
multe ori friznd absurdul. Crtile de turism, pliantele, programele agentiilor de turism, nu mai
pomeneau de biserici ci de monumente.

blocuri, cu o nefireasc distributie a
clopotnitei n raport cu absida altarului. La
timpul respectiv s-a vorbit, s-a scris
46
despre
o impozant piat care urma s ncadreze
aceste relicve. Formulare gratuit menit a
diminua reactia mocnit din interior si cea
extern formulat prin diverse organisme
internationale ca act de condamnare a
demolrilor.
ntr-o epoc care, dup consftuirea de
la Bucuresti, din august 1966, a
conductorilor partidelor frtesti ncerca s
demonstreze tovarsilor ct de eficient s-a
ntronat ateismul
47
n procesul de socializare
a societtii romnesti, de formare a omului
nou, Vasile Drgut, omul chemat a acorda
cuvenita si fireasca atentie la tot ceea ce era
relicv a trecutului, care se preocupase de
formarea, pe diverse trepte de competent, a
unei scoli de restauratori, se gsea, dup
1977 n situatia de a constata c nghetul
intervenit ducea la o perpetu amnare a
finalizrii lucrrilor de restaurare la obiectivele
abordate, unele prinse chiar n diverse stadii
de decopertare, altele aproape gata s fie
terminate si i ntegrate cu di verse
functionalitti, nu odat cele mai fericite, dar
totusi salvatoare la timpul respectiv.
Reveneam n discutiile cu Vasile Drgut
la problema demolrilor, a siturilor
doveditoare ale evolutiei orasului n decursul
anilor, deceniilor, secolelor. Conversatia
evidentia conceptul c avem datoria de a
transmite viitorimii esantioane din toate
timpurile si ca atare, decizia demolatoare
reclama un atent studiu de caz pentru a se
ajunge la cea mai bun solutie n procesul de
selectie a ceea ce trebuie pstrat sau
ndeprtat. Admitea c intervin multe
argumente subiective si tocmai de aceea era
dusmanul grabei, a deciziei nejustificate
temeinic. Relatndu-i episodul evocat de
Timotei Cipariu petrecut n localul de
dinainte de restaurarea ntreprins dup
1900, pe timpul cnd la conducerea
Arhivelor Statului se afla Bogdan Petriceicu
Hasdeu i-am exprimat crezul c se va
ajunge la ntocmirea unei note care s
functioneze ca o plac Pro memoria si care
s defineasc o cldire, sau orice obiect.
M-a ntrebat dac am vzut asa ceva. I-am
relatat c am apreciat initiativa preotului de
la biserica Batiste care, pe o pagin
dactilografiat, a gsit cu cale ca o parte
din text s evoce istoricul bisericii, al
parohiei iar restul s prezinte personalitti
din respectiva parohie. L-am incitat, si cu
alt prilej mi-a relatat chiar dialogul purtat cu
autorul acelei prezentri. Era entuziast dar
nencreztor c n acei ani se vor gsi multi
care s parcurg drumul respectiv.
La un asemenea moment cnd, la 75
de ani de la nastere, ar fi fost normal s-l
avem printre noi la aceast manifestare
ntru cinstirea omului si faptelor sale, cele
relatate mai sus, venite din partea unuia
care nu s-a aflat dect tangential n
preajm-i, sper s constituie prilej de
evocare a portretului moral al omului de
conduit, responsabil ctre sine si fat de
societate pentru cele pe care le-a
nfptuit. Dup cum afirma, n preajma
anului 1940, sociologul Henri Stahl, pentru
definirea unei personalitti sunt necesari
anii decantrilor, care s permit separarea
si justa cntrire a celor bune si a celor
mai putin bune astfel ca, dup circa 30 de
ani s i se poat atribui locul ce i se cuvine
n Panteonul oamenilor care, prin faptele
lor, merit a primi de la Patrie eterna
recunostint. Personal consider c pentru
Vasile Drgut o asemenea recunoastere
este legitim si mai ales necesar ntr-o
epoc cnd prioritar este s ne dezmeticim
pentru a afla calea cea dreapt de urmat,
inclusiv pentru a da viitorimii un Patrimoniu
Cultural nestirbit cu care s aflm
corespunztoarea apreciere a lumii
prezentului si viitorului.
Avem totodat obligatia moral a
reflectrii si adoptrii cuvenitelor msuri
pentru salvarea etapizat a ceea ce a fost
cndva ansamblul istoric Mihai Vod
48
.
Pentru nceput trebuie salvat terenul care a
fost vatra mnstirii, ca apoi, cnd resursele
materiale o vor permite, s readucem la
locul cuvenit biserica si clopotnita si, n cele
48
Virgiliu Z. Teodorescu, Apel ! Domnului Emil Constantinescu, preedintele Romniei, Doamnelor i
Domnilor senatori i deputai din Parlamentul Romniei, n Republica, Bucuresti, anul II, nr. 150, 19
martie 1998, p. 7. Text menit a convinge autorittile s prezerve zona amenajat ca parc pentru
readucerea pe vechiul amplasament constructiile translate si a permite viitorimii s refac Ansamblul
istoric Mihai Vod pentru a putea deveni un demn Centru National al cinstirii bravului naintas.
49
Virgiliu Z. Teodorescu, Catedrala Neamului, n Cronica Romn, Bucuresti, anul X, nr. 3.139, joi 15
mai 2003, p. 4. Text menit a prezenta valoarea terenului fostei vetre a Ansamblului istoric Mihai Vod
unde, prin realizarea catedralei secolului al XXI-lea, si-ar gsi o fericit amplasare si ctitoria lui Mihai
Viteazul.
Dedicatia lui Vasile Drgut pe un exemplar din Dicionarul de art medieval
romneasc.
din urm s fie reconstituite si celelalte
cldiri ale ansamblului Mihai Vod. O astfel
de misiune onorant, generatia anului 2018,
anul Centenarului Marii Uniri, si-o poate
asuma. Astfel unul din obiectivele pentru
care Vasile Drgut a militat va fi o demn
prezent n Capitala Romniei, va nceta
silnica ostracizare impus de ignoranta
vrsmasilor si vom crea
49
o fericit triad:
Ansambl ul Mi hai Vod, Pal at ul
Parlamentului Romniei si Academia
Romn.
Desfiintarea Directiei Monumentelor
Istorice (DPCN din 1974) n 1977 a fost
explicat n fel si chip. O reactie emotional
- reflex al traiului sub dictatur - sustinea c
s-a datorat unor disfunctii de protocol n
cadrul unei vizite oficiale. Ipoteza poate
cpta consistent n contextul disputelor
dintre practicieni si teoreticieni, exacerbate
sub directoratul profesorului Vasile Drgut.
Nu este exclus ca ele s fi fost speculate la
nivelul conducerii de partid si de stat de
ambitiile Elenei Ceausescu, doritoare de a
lrgi domeniul culturii pe care si-l aroga. O
alt variant se referea la modul de
gospodrire a fondurilor puse la dispozitie
pentru restaurarea monumentelor. S-a
reprosat ponderea mare a cheltuielilor de
transport, cazare, diurn, studii etc.
comparativ cu ceea ce se investea n
lucrrile propriu-zise. De aici poate decurge
o alt explicatie legat de defectele de
functionare ale unei structuri centralizate
desfsurnd activitti ntr-un teritoriu extins,
departe de sediu.
Oricare ar fi explicatiile, desfiintarea
DMI prea hotrt odat cu renuvelarea
cadrului legal n domeniul urbanismului si,
ulterior, al patrimoniului cultural. Legea nr.
58/1974 privind sistematizarea teritoriului si
localittilor urbane si rurale punea accent pe
cresterea densittii constructiilor prin
restrngerea perimetrului localittilor (pentru
extinderea teritoriului destinat agriculturii). In
interiorul perimetrului restrns se anvizaja
restructurarea fondului mostenit dinspre
centru (unde se concentrau cldirile cu
valoare cultural, majoritatea absente din
Lista monumentelor istorice) ctre zonele
marginale. Reconstructia socialist a
localittilor presupunea sacrificarea unei
prti din patrimoniul cldit care putea face
obiectul activittii DMI. Poate pentru a
anihila sau restrnge o eventual opozitie s-
a luat n considerare restructurarea acesteia
si subaprecierea domeniului de activitate,
cum rezult din Legea nr. 63/1974 a ocrotirii
patrimoniului cultural national al Republicii
Socialiste Romnia. O lectur atent (fr a
vorbi de normele anexate) relev
preocuparea aproape exclusiv pentru
problematica patrimoniului mobil, omiterea
sau expedierea chestiunilor specifice
monumentelor istorice, n ciuda ponderii lor
n avutia national. Nu e de mirare atunci
c, nc din primul capitol, se vorbeste
despre nfiintarea n cadrul Consiliului
Culturii si Educatiei Socialiste a Directiei
Patrimoniului Cultural National (prin
reorganizarea Directiei Monumentelor
Istorice si de Art) si a Oficiilor Judetene
pentru Patrimoniul Cultural National.
Ar merita cercetate pierderile rezultate
din (a doua) desfiintare a DMI: o marc
prestigioas de traditie, relatia cu reteaua
institutional din arhitectur, constructii si
sistematizare, beneficiile financiare aferente
unui domeniu n care se vehiculeaz fonduri
mari, contactul cu industria materialelor de
constructii, antrepriza cu acces de cale
ferat pentru depozite de materiale si
remize de utilaje, sediul (refcut din bugetul
propriu) cu baza material (mobilier,
instrumentar, deplasarea arhivei si a
fototecii etc.), personalul de specialitate cu
expertiza adecvat, o parte din relatiile cu
institutii similare din strintate sa.
Este de presupus c profesorul Vasile
Drgut nu a participat la redactarea textului
de lege, desi nu este exclus s-l fi cunoscut.
Va fi realizat amploarea efectelor ce ar fi
decurs din aplicarea lui? Va fi ncercat s-l
influenteze dac nu putea s mpiedice
intrarea lui n vigoare? ntrebare fr
rspuns desi din pozitiile ulterioare
exprimate (n scrisoarea colectiv ctre
presedintele Republicii Socialiste Romnia
privind stoparea demolrii Mnstirii
Vcresti, n prefete la diverse lucrri de
specialitate unde sublinia obligatia pstrrii
patrimoniului urban, probabil si la ntrunirile
specialistilor din ICOMOS la care a luat
parte) reiese punctul propriu de vedere. Nu
s-a multumit numai cu declaratiile, mai mult
sau mai putin publice, prin care lua pozitie
vis--vis de restructurarea oraselor si
pierderile de substant istoric. Profesorul
Atelierul de Integrare din Institutul de Arte Plastice
Nicolae Grigorescu-Bucure<ti

Peter Derer
Vasile Drgut a actionat si practic,
constituind, n cadrul Institutului de Arte
Plastice Nicolae Grigorescu (IAPGN) din
Bucuresti, un atelier de restaurare, poate ca
rspuns la desfiintarea DMI.
Nu a fost singura reactie de acest fel
din Bucuresti, poate si din tar, la decizia
nefondat de a nlocui o institutie complex,
relativ autonom (cu rol de inventariere,
finantare, proiectare si executie) cu un
serviciu administrativ ntr-o unitate de rang
secund din administratia central. In cadrul
Directiei generale pentru dezvoltarea
constructiei de locuinte si administrare
locativ (DGDAL) din Sfatul popular al
municipiului Bucuresti (director general
inginer Corneliu Velicu) a functionat un
colectiv de restaurare. Colectivul, consiliat
de arhitect Emil Ionescu, fost salariat al
DMI, si condus temporar de inginer Victor
Soare, s-a grefat pe structura existent a
atelierului de proiectare al DGDAL. Ulterior,
au functionat mai multe colective care, pe
lng documentatii de reparatii curente si
capitale, au elaborat si proiecte de
restaurare. DGDAL a beneficiat de aportul
unor fosti lucrtori din DMI, dispunea de
arhitecti, ingineri de rezistent, de instalatii,
devizisti etc. cu practic n domeniu. Pe
deasupra coopera cu Santierul de
restaurare de pe lng ICRAL Vitan
(rspunztor de lucrrile din sectorul 3 n
care se afl si centrul istoric), dotat cu
personal muncitor de specialitate,
dispunnd de masini si utilaje de constructii.
Prin conlucrarea atelierului DGDAL cu
Santierul de restaurare Vitan au fost initiate
- si n parte terminate - lucrri de restaurare
la imobile monumente istorice aflate n
administrarea Sfatului popular (Casa Mita
Biciclista, Arcul de triumf, Casa Toma
Stelian, Villa Matilda etc.) Concluzii ale
activittii sale au fost prezentate la sesiuni
de comunicri stiintifice sau publicate n
reviste de specialitate.
Noua unitate nfiintat la IAPNG de
ctre rectorul Vasile Drgut si arhitectul
Aurel Teodorescu (decedat zilele acestea)
era dedicat integrrii dintre nvtmnt,
cercetare si productie n domeniul
La Curtea de Arge, mpreun cu Valentin Fotino, Grigore Ionescu, Alexandru Duu i Tatiana
Pogonat. Foto arhiva personal Vasile Drgu, 1984.
patrimoniului cultural. Era un rspuns la
desfiintarea DMI, prelund unii specialisti si
comenzi din domeniu, desfsurnd n
continuare o activitate prezent n orice
societate care si respect biografia. Sansa
a constituit-o formula integrrii dintre
nvtmnt, cercetare si productie, lansat
de conducerea trii ctiva ani nainte,
urmnd ca n cadrul atelierului s
colaboreze cadrele didactice, proiectantii si,
eventual, restauratorii pe santier. Specificul
atelierului, ncadrat initial cu arhitecti,
tehnicieni, dactilograf (prea putini din fosta
DMI), la care, ulterior, s-a adugat un
inginer constructor, consta n sistemul de
autofinantare, salariile ncasndu-se n
urma pltii contravalorii pe lucrrile
contractate. Contributia nvtmntului (de
art si arhitectur) s-a concretizat n
lucrrile fotografice, n cercetrile istorice,
mai rar, n lucrrile privind componentele
artistice ale monumentelor, n asistenta pe
probleme de rezistent. n replic, salariati
ai atelierului au prezentat prelegeri sau au
participat la activitatea practic a studentilor
din IAPNG.
Astfel constituit, Atelierul de integrare
din IAPNG a functionat peste un deceniu,
pn la nceputul anului 1990, cnd noua
conducere a cerut transferul su la recent
renfiintata DMI, sub denumirea DMASI. n
aceast perioad s-au ntocmit multe
documentatii, dar, din cauza dificulttilor
legate de autofinantare, s-au numrat si
lucrri noi (n manier clasic). Pentru
acoperirea planului de proiectare au trebuit
acceptate si lucrri de decoratii interioare la
fosta Casa Poporului (detalii clasice pentru
decorarea usilor, detalii n stil pentru
feronerii de bronz etc.). Cele mai multe
lucrri au fost ns legate de patrimoniul
cldit. S-au inventariat case reprezentative
1
Se retrsese de la directia DMIA (devenit DPCN prin legea 63/1974) n 1976, cnd a fost numit
rector al Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu (n. red.).
din Bucuresti, s-au elaborat proiecte pentru
protectia pilastrilor podului roman de la
Drobeta-Turnu Severin, pentru restaurarea
Casei domnesti de la Rmnicu Srat, a
Villei Albatros din Buzu si a Cazinoului din
Vatra Dornei, pentru refacerea unei portiuni
din castrul roman de la Drobeta-Turnu
Severin, pentru amenajri la Complexul
Arhi epi scopi ei romano-catol i ce di n
Bucuresti, pentru organizarea unei
necropole domnesti la biserica Ghica-Tei
etc. O parte dintre lucrri au fost publicate
n reviste de specialitate, prezentate la
sesiuni stiintifice sau expuse n cadrul unor
expozitii (precum cea dedicat "Traditiilor
de constructie urban organizat n vara lui
1982 la Institutul de Arhitectur Ion Mincu
din Bucuresti)
Contributia profesorului Vasile Drgut
la constituirea si functionarea Atelierului de
integrare a IAPNG s-a plasat pe mai multe
paliere. Mai nti, este reactia de
constructor vis--vis de desfiintarea DMI
1
.
Se cuvine amintit, apoi, solutia ingenioas
(paravanul integrrii dintre nvtmnt,
cercetare si productie) la care s-a recurs
pentru a trece de piedicile birocratice ale
sistemului autoritar. Este de presupus, de
asemenea, sprijinul su n gsirea de
contracte n conditiile n care nu exista piata
adecvat. Nu n ultimul rnd trebuie
mentionat suportul stiintific acordat, fr
ndoial, cel putin n perioada de nceput,
cnd nc mai detinea functia de rector al
IAPNG. Oricum, scurta istorie a Atelierului
de integrare din Institutul de arte plastice
Nicolae Grigorescu din Bucuresti, se
nscrie (alturi de existenta altor structuri
similare) n perioada dramatic, nencheiat
nc, a conservrii monumentelor istorice
dup disparitia DMI, n anul marelui
cutremur, 1977.

15 dec. 2003
resuscitat imaginea vechii Comisiuni a
Momentelor Istorice, a precursorilor ei, n tot
ceea ce am fcut n anii 1990-1992, n
chinuita zidire a Directiei Monumentelor,
Ansamblurilor si Siturilor Istorice. Viziunea
noastr rzbtea si n alctuirea numrului
pe anul 1992 a Revistei Monumentelor
Istorice aprut, simptomatic, abia n 1998.
Viziune aniversar, desigur, pretuitoare a
contributiilor celor ce osteniser n domeniul
monumentalisticii, cuvnt ce evoc mai
bine activitatea initiat de marele precursor
Alexandru Odobescu.
Si totusi, nceputurile Comisiunii
Monumentelor Istorice fuseser puse sub
semnul unei grave controverse asupra
principiilor scoalei lui Viollet-le-Duc,
reprezentate si aplicate n principatul si apoi
vechiul regat al Romniei de elevul acestuia
Lecomte-du-Nou. Controvers depsit pe
plan mondial de evolutia conceptelor de
conservare si restaurare mai apropiate de
sensul dat lor de John Ruskin dect de
Viollet-le-Duc. Dar memoriile de dincolo
de mormnt ale unicului urmas al lui
Odobescu, Alexandru Tzigara-Samurcas
(1872-1952), memorii aprute abia dup
Revolutie, arunc o lumin nou asupra
unui dosar aparent nchis. Serviciul de
restaurare condus de Lecomte-du-Nou nu
pare s fi creat numai monstri izvorti din
intuitia arhitectului asupra a ceea ce ar fi
voit s fac - mai bine - vechii ziditori ai
monumentelor. nfiintarea acestui serviciu a
aprut din actiunea conjugat a principelui
Carol I si a lui Alexandru Odobescu.
Principele, cu studii de istoria artei, a fost
impresionat de Viollet-le-Duc, ntlnit la una
dintre receptiile imperiale de la Compigne,
unde Napolon al III-lea si mprteasa
Eugenia invitau personajele de marc ale
stiintelor, tehnicii si artelor. Atunci cnd
chesti unea monumentel or i st ori ce
romnesti, treptat cunoscute si apreciate de
tnrul principe, a devenit presant si
posibilittile financiare au permis-o, la
cererea suveranului, savantul profesor de
ar heol ogi e de l a Uni ver si t at ea
Discu7ii <i controverse privitoare la monumentele istorice
n ultimii treizeci de ani

Sergiu Iosipescu
Sunt ctiva ani de cnd un vechi
amic, personalitate complex, de o mare
inteligent, m-a ntrebat dac mai exist
un front istoric romnesc asa cum se
ntmplase nainte de Revolutie. n fata
ncurcturii mele s-a grbit s-mi explice
c si n Romnia vechiului regim din anii
1948-1989 acesta fusese tot un slogan
propagandistic al puterii comuniste. O
adevrat istoriografie trise doar prin
contributiile, unele cu totul remarcabile, ale
unor personalitti izolate. Cazul, poate cel
mai interesant, era al regretatului
academician David Prodan, intelectual de
stnga nc dinainte de rzboi complet
nstrinat de frontul istoric oficial.
Slogan sau nu, frontul istoric creat
de noua putere zdrobise, ca si n attea
alte cazuri si anteriorul sistem burghez
de ocrotire, conservare-restaurare si
punere n valoare a monumentelor istorice.
Noua Academie a RPR nsrcinase pe
unul dintre noii si titulari s lichideze
trecutul reprezentat de nici mcar
sexagenara Comisiune a Monumentelor
Istorice. Cu ultimul su presedinte
Alexandru Lapedatu dus deja pe drumul
fr ntoarcere al temnitei Sighetului -
compus din oameni de nalt valoare,
numiti prin naltul Decret regal din 29
decembrie 1947, ntre cele de pe urm ale
majesttii sale, regele Mihai I, Comisiunea
Monumentelor Istorice avea s fie
escamotat prin noua organizare a
Academiei n vara anului 1948. De altfel
metoda suprimrilor n lunile calde ale verii
a rmas pn mai ieri o practic
ncununat totdeauna de succes, nssi
Comisiei Nationale a Monumentelor,
Ansamblurilor si Siturilor Istorice si
Directiei sale operative aplicndu-i-se
lovitura de gratie n vara anului 1994.
n entuziasmul revolutionar al iernii
1989/1990 si n dorinta rennodrii unei
legturi organice ntre preschimbarea
revolutionar si Romnia de drept a
printilor sau bunicilor unora dintre noi, am
bucurestean, Alexandru Odobescu a
apelat la Viollet-le-Duc.
n pofida unor principii enuntate
peremptoriu si a unor lucrri unde
reconstructia dac nu chiar construirea din
nou preau s precumpneasc asupra
restaurrii, n vremurile din urm se poate
observa un adevrat reviriment n
aprecierea operei lui Eugne-Emmanuel
Viollet-le-Duc (1814-1879). Caracterizat
drept arhitect-arheolog nc mai de mult, el
ilustreaz, n primul rnd, strlucitor,
cer cet ar ea i st or i co- ar heol ogi c a
monumentelor. n directia schitat de
Prosper Mrime, Viollet-le-Duc a creat mai
cu seam prin al su Dictionnaire
raisone o urias baz de date,
indispensabil oricrei conservri sau
restaurri a monumentelor istorice.
Aplicarea rezultatelor cercetrii n
conservarea-restaurarea monumentelor,
efectuat chiar de ctre marele arhitect este
nftisat, pilduitor, ntr-o sal - cam prfuit
- a castelului din Carcassonne.
Un recent popas la Blois mi-a dat
prilejul de a constata generala emulatie din
Franta vremurilor lui Louis Philippe si
Napolon al III-lea pentru cercetarea
temeinic a monumentelor naintea
restaurrii. Castelul din Blois a fost
restaurat, sub directia lui Felix Duban
(1797-1870), din 1845 si pn la sfrsitul
vietii acestui arhitect. Simptomatic pentru
modul su de abordare a restaurrii
castelului, proiectele dinti ale lui Felix
Duban primul mare premiu de arhitectur
la Ecle des Beaux-Arts (1832) au fost
restaurarea porticului Octaviei si al unei
case din Pompei. Cercetrile arheologice,
de parament, privitoare la materialele
constructiei si decoratiei au conferit
restaurrii castelului din Blois un caracter
exemplar.
Revenind n Romnia ultimului ptrar
al secolului al XIX-lea, trebuie spus c,
mcar din punctul de vedere al calittii,
valoarea lucrri l or executate sub
conducerea arhitectului Lecomte-du-Nou
sustinut neprecupetit, pn la capt de
regele Carol I a fost recunoscut de
specialistii romni si strini.
Din experienta acestor prime
restaurri, n Romnia au fost ncepute
lucrrile Serviciului Tehnic al Casei Bisericii
si apoi al Comisiunii Monumentelor Istorice.
Si trebuie remarcat, ntre altele, c printre
primele proiecte ale lui Nicolae Ghica-
Budesti viitorul sef al acestui serviciu, s-a
numrat replica bisericii Sf. Nicolae
Domnesc din Iasi, reconstruit de Lecomte-
du-Nou, proiect materializat cu prilejul
expozitiei jubiliare din 1906, deasupra
parcului Carol, la Filaret. nalta pregtire de
specialitate, adesea fcut sau completat
n strintate, n Franta cel mai adesea,
frecventarea attor monumente ale
Romniei si Evoluia arhitecturii n
Muntenia i Oltenia (1927-1936) a aceluiasi
Nicolae Ghika-Budesti este o dovad -,
nlesnirea considerabil creat de
conducerea Comisiunii Monumentelor
Istorice de ctre Nicolae Iorga, au dat
arhitectilor restauratori activi sau formati n
etapa dintre cele dou rzboaie mondiale
atuul important al cunoasterii, profunde
atunci, a istoriei monumentelor istorice
precum si a marilor curente de idei
europene n acest domeniu. Cu arhitectii
Stefan Bals si Virgil Antonescu aceast
pleiad romneasc a restaurrii s-a stins
sub ochii nostri.
*
* *
Fr ndoial aceste prime pagini ar
putea prea destul de ndeprtate de etapa
ultimilor treizeci de ani before present a
subiectului comunicrii mele. Personalitatea
lui Vasile Drgut d ns cheia acestei
legturi. Cnd, n 1968, pe atunci tnrul
licentiat n filozofie si istoria artei Vasile
Drgut devenea directorul Directiei Muzee
si Monument e apoi a Di rect i ei
Monumentelor Istorice si de Art si, n cele
din urm al Directiei Patrimoniului Cultural
National el era primul civil, sunt tentat a
spune, ce succeda liniei de arhitecti
Bilciurescu, Bordenache, Grigore Ionescu
ce diriguise pn atunci restaurarea
monumentelor istorice n Romnia
comunist.
Venirea sa n fruntea Directiei
Monumentelor Istorice si aparitia, din 1970,
a Buletinului Monumentelor Istorice (ulterior
Revista Muzeelor i Monumentelor) fceau,
n scurta etap de relativ liberalizare a
regimului comunist, att de necesara
racordare cu traditia, cu lumea european,
ct si o cotitur n cercetarea monumentelor
istorice. Rezultatele aveau s se arate att
prin nssi opera lui Vasile Drgut si a
apropiatilor si colaboratori istorici de art,
prin monografia domnului Gheorghe
Cantacuzino asupra fortificatiilor medievale
ale Trii Romnesti si, n domeniul att de
special al istoriei urbanismului, de studiile
doamnei arhitect Eugenia Greceanu
privitoare la Pitesti, Botosani si Roman.
Ca si n alte tri - cazul Frantei mi
este mai bine cunoscut rolul si ponderea
cercetrii istorico-arheologice si de istoria
artei n cadrul conservrii-restaurrii
monumentelor au fcut nu o dat obiectul
unor dezbateri. n ultimul deceniu la noi - de
mai bine de un sfert de veac n Franta -
chestiunea s-a pus foarte concret n
repartitia fondurilor, n procentele acordate
din proiectare sau executie cercetrii. Or
necesitatea cercetrii era fireasc odat cu
o mai profund specializare si organizare a
muncii n echip pe santierele de
restaurare, cu att mai mult cu ct, n
ultimul deceniu al regimului comunist, istoria
arhitecturii romnesti fusese aproape
suprimat din nvtmntul superior.
nceputul, n decembrie 1989, al
Revolutiei n Romnia a marcat si nceputul
unei noi etape n organizarea cercetrii,
inventarierii, protectiei, conservrii,
restaurrii si punerii n valoare a
monumentelor istorice. Patru tendinte s-au
confruntat nc de la nceput.
Mai nti aceea provenind din spiritul
legislatiei adoptate n 1974 si care,
inspirndu-se poate si din functionarea n
Italia a unui Minister al Bunurilor Culturale
ar fi dorit o lege comun a muzeelor si
monumentelor. Celelalte trei tendinte se
refereau direct la modalitatea de abordare a
monumentelor istorice, inspirndu-se fie din
f el ul cum f unct i onase Di r ect i a
Monumentelor Istorice nainte de 1968, fie
ntre 1968 si 1977, fie, n sfrsit dup
experienta anilor 1901-1948, mbogtit cu
aceea a trilor europene cu o organizare
admi ni strati v si o probl emat i c
patrimonial comparabil cu a Romniei.
Nu putine erau controversele
terminologice, ntre cele mai grave mi se
pare opozitia fat de introducerea
conceptului de sit si s ne aducem aminte
de lupta, ncununat de succes, pentru
suprimarea termenului din titulatura
Comisiei Nationale si a Directiei
Monumentelor Istorice. Apoi ciudata rezerv
fat de denumirea de inventariere creia i
se prefer termenul, cu alt sens, mprumutat
din limba rus, de eviden.
Am relevat cu alt prilej, evocnd un
ilustru si drag disprut, efortul pentru
impunerea n 1990 a limitei de 50 de ani
nainte de prezent pentru declararea calittii
de posibil monument istoric, ct vreme
eram ntrebat, cu toat seriozitatea dac
dup anul 1800 se mai putea vorbi de
monumente istorice.
n aceste conditii nu este de mirare c
Lista oficial legal a monumentelor,
ansamblurilor si siturilor istorice, elaborat
si promulgat n 1990-1991 (pentru orasul
Bucuresti n 1992), a suscitat numeroase
discutii. A fost criticat n primul rnd pentru
prea marele numr de monumente istorice
clasate. Trecnd peste consideratiile extra-
monumentalistice politico-economice
grav mi s-a prut ideea includerii n liste a
unor capete de serie, idee care prezidase n
ultimul deceniu al regimului comunist
distrugerea a numeroase monumente care
nu avuseser sansa s fie trecute la rbojul
cutrui arhitect oltean sau muntean
capete de serie.
Controversat este si rolul arheologiei
n cadrul proiectelor de protectie,
conservare si restaurare a monumentelor
istorice. O veche obisnuint cerea
arheologului implicat n proiectele de
restaurare s ofere doar cota nivelului de
clcare al constructorilor monumentului
pentru eventuala sistematizare vertical.
Restul nu putea fi dect un impediment
pentru finalizarea proiectului. De altfel, unei
arheologii creia i se admitea doar lucrul n
subteran, fr necesara corelare cu
cercetrile de parament, cu studiile istorice
si mai ales cu cercetarea de planuri vechi si
catagrafii, nu i se putea permite s modifice
nici mcar partial un proiect.
Er au n schi mb cercetr i l e
arheologice, mai ales n mediul urban sau n
zone de mari amenajri teritoriale, chemate
s produc descrcarea de sarcin istoric.
Nu este astfel de mirare - si trebuie s
o mrturisesc cu tristete - c niciuna dintre
campaniile arheologice pe care le-am
condus sau la care am colaborat n cadrul
unor proiecte de restaurare la monumente
istorice nu a fost ncheiat n ultimii 14 ani.
Un caz limit este cel al spturilor
arheologice de la mnstirea Aninoasa-
Muscel, unde dup descoperirea fundatiilor
unui nou turn al zidului de incint, ale unui
rezervor circular cu calot emisferic pentru
o instalatie hidraulic, a bazei unui turn
pentru scara de acces la casele
metropolitane fr a mai vorbi de vechiul
cimitir, anterior mnstirii toate vestigiile
au fost cu grij acoperite pentru a nu
complica si modifica proiectul de restaurare
deja avizat.
n acelasi registru se nscrie si cazul
Geamiei Gazi Ali pasa din Babadag din
1639 si a santierului arheologic deschis
acolo.
De la aceste cazuri punctuale s
trecem la controversata chestiune a
rezervatiilor arheologice urbane a vechilor
cetti pontice grecesti Tomis/Tomoi si
Callatis. Efortul ntreprins nc din 1990 de
a declara prti din vechiul oras antic Tomis
si n ntregime Callatida zon non-
aedificandi s-au lovit de opozitia ireductibil
a unor specialisti locali pentru care a stvili
proliferarea blocurilor si a constructiilor
arhitecturale n aceste situri nsemna la
nceput, n 1990, nfometarea muncitorilor
din fabricile de prefabricate, iar acum
atentarea la dreptul sacru de proprietate
asupra terenului.
Am participat acum mai bine de un
deceniu la negocierile dintre conducerile
directiilor locale franceze de antichitti,
autorittile locale, investitori si proprietari.
Pe temeiul unor legi clare si a unor studii
temeinice, pentru care se gseau totdeauna
fonduri, compromisurile onorabile erau de
regul ncheiate.
Sub alte orizonturi, ntre intransigent
si tranzactie s-a strecurat, se strecoar
insidioas, cedarea.
Am lsat la urm chestiunea finalittii
proiectelor de restaurare la monumente si
situri arheologice, domeniul celei de-a doua
specializri a mea. Am vzut mai toate
marile si vechile santiere arheologice din
tar, cu edificiile exceptionale n momentul
att de cutatei descoperiri. Azi zidurile lor
se risipesc sub sapele de beton puse
cndva. Trebuinta de a conserva si restaura
monumente arheologice n conditiile
climatului excesiv al trii noastre, a unui
patrimoniu peste msur si din attea locuri
agresat, fac foarte actual discutia lui
Viollet-le-Duc despre calitatea materialelor
si iscusinta arhitectului si constructorului
restaurator. S-a btut mult moneda pe
pstrarea substantei originare fr a lua n
considerare c azi analizele geologice si ale
materialelor de constructie au ajuns
ndeajuns de precise pentru a determina nu
numai carierele, ci si straturile, variettile,
compozitia, pn si calitatea si provenienta
apei, nisipului utilizate odinioar, astfel c
problema pstrrii substantei originare si
pierde o bun parte din sensul de alt dat.
Evocarea aici, n fata dumneavoastr,
a ctorva dintre chestiunile dezbtute si
mereu actuale n ultimele trei decenii nu
trebuie s ne fac s uitm attea rni
monumentale pe trupul Romniei de azi si,
dincolo de ceea ce ne desparte, s ne
concentrm eforturile spre patrimoniul n
suferint.
Pe unul din dealurile de pe malul
drept al Dmbovitei, unde se aflase un
locas de lemn n secolele XV XVI, a fost
ctitorit n anii 15751577 mnstirea cu
hramul Sfintei Treimi, de ctre Alexandru
Mircea voievod (15681574, 15741577),
terminat de fiul su Mihnea (15771583,
15851591). Mnstirea Sfnta Troit, n
forma pe care i-au dat-o ctitorii, a avut o
existent scurt. n 1595 dealul a fost folosit
de ostile otomane care au ntrit ansamblul,
construind o palanc. La revenirea lui
Mihai Viteazul, n octombrie 1595, turcii
s-au retras aruncnd n aer fortificatiile si
cldirile mnstiresti. Pentru aproape trei
decenii, clugrii s-au mutat la mnstirea
Mihai Vod. n 1613, Radu vod Mihnea
(16011602, 1611, 16111616, 16201623)
a refcut mnstirea, reconstruind biserica
pe vechile temelii
1
. De la acest al doilea
ctitor si-a luat mnstirea numele sub care
a rmas cunoscut. n secolul al XVIII-lea
s-au executat anumite lucrri, n timpul lui
St ef an Cant acuzi no (17141716),
reprezentat n tabloul votiv, precum si n
1794, cnd a fost consolidat turnul-
clopotnit
2
. Grave avarii au suferit cldirile
mnstirii si biserica din cauza cutremurului
din octombrie 1802. n 1830, ca urmare a
acestor avarii, au fost drmate turlele si
pridvorul bisericii. Pe la 1860 lcasul a fost
transformat n stil neo-gotic, fatadele fiind
nltate si mbrcate cu un strat de zidrie si
tencuial.
Cu mai bine de o jumtate de secol n
urm, n anii 1953 si 1954, s-au desfsurat,
n cadrul marelui Wantier arheologic
Bucureti, ample spturi arheologice pe
dealul Radu Vod, sub conducerea
profesorului Ion Ionascu si a cercettorului
Vlad Zirra. Spturile au acoperit n mare
parte aria ansamblului vechii mnstiri cu
extinderi n zona nconjurtoare, fiind
cercetat si interiorul bisericii. Principalele
rezultate au fost publicate
3
. S-au descoperit,
n afara urmelor de locuire din a doua epoc
a fierului si din secolul IV p. Chr., urme care
indic existenta unui locas anterior din lemn
de la sfrsitul secolului al XV-lea nceputul
secolului al XVI-lea. S-a constatat c, dup
incendierea sa n 1595, biserica din 1575
1577 a fost refcut integral dup 1613
4
.
Cele dou edificii au avut acelasi plan, cea
mai veche fiind de dimensiuni cu putin mai
restrnse, dup cum au dovedit mai trziu
cercetrile de arhitectur, care au dus la
descoperirea, pe ntreg perimetrul interior,
n spatiul dintre primele dou pardoseli, a
resturilor peretelui initial, retras cu circa 15
cm fat de cel refcut
5
. Restaurarea bisericii
s-a desfsurat n dou mari etape. n prima
au fost readuse la aspectul originar
fatadele, dup proiectul condus de arh.
Sanda Voiculescu, n cea de a doua, n anii
19701973, au fost restaurate interiorul si
partea superioar a bisericii, sub
Observa7ii arheologice privind pridvorul bisericii Radu Vod* din Bucure<ti

Gheorghe I. Cantacuzino
COMUNICRI I RAPOARTE DE CERCETARE
1
Ion Ionascu Vlad Zirra, Mnstirea Radu Vod i biserica Bucur, n volumul Bucurestii de odinioar
n lumina cercetrilor arheologice, Bucuresti, 1959, p. 59 68.
2
Ibidem, p. 75.
3
Ion Ionascu, Vlad Zirra, Dumiru Berciu, Margareta Tudor, Spturile arheologice din sectorul Radu
Vod, n Bucurei. Rezultatele spturilor arheologice i a cercetrilor istorice din anul 1953, Bucuresti,
1954, extras din volumul Studii i referate privind istoria Romniei, p. 132 172; Ion Ionascu, Vlad Zirra,
Mnstirea Radu Vod i biserica Bucur, n volumul Bucuretii de odinioar n lumina cercetrilor
arheologice, Bucuresti, 1959, p. 51 78. Un raport amnuntit privind spturile din biseric semnat de
Vlad Zirra se afl n dosarul de restaurare, Arhiva INMI, fond DMI, dosar 2285.
4
Vlad Zirra, Raport privind spturile n biserica Radu Vod, 1953 1954, n dosarul de restaurare
(Arhiva INMI, fond DMI, dosar 2285).
5
Urmele au fost descoperite n naos si pronaos cu prilejul restaurrii, vezi Stefan Bals, Restaurarea
bisericii Radu Vod din Bucureti, n RMM, MIA, an XLIV, nr. 1, 1975, p. 51.
F
i
g
.
1
.
P
l
a
n
u
l
g
e
n
e
r
a
l
a
l
s

t
u
r
i
l
o
r
f

c
u
t
e

n
1
9
5
3

1
9
5
4
l
a
b
i
s
e
r
i
c
a
R
a
d
u
V
o
d

(
s
u
s

n
d
r
e
a
p
t
a
,
a
c
e
s
t
s
e
c
t
o
r
r
e
p
r
o
d
u
s
d
i
n
P
l
a
n
u
l
B
o
r
r
o
c
z
i
n
)
.
R
e
p
r
o
d
u
c
e
r
e
d
u
p

I
o
n
I
o
n
a

c
u
,
V
l
a
d
Z
i
r
r
a
,

s
t
i
r
e
a
R
a
d
u
V
o
d

i
b
i
s
e
r
i
c
a
B
u
c
u
r

n
v
o
l
u
m
u
l

B
u
c
u
r
e

t
i
i
d
e
o
d
i
n
i
o
a
r

n
l
u
m
i
n
a
c
e
r
c
e
t

r
i
l
o
r
a
r
h
e
o
l
o
g
i
c
e

,
B
u
c
u
r
e

t
i
,
1
9
5
9
,
f
i
g
.
1
2
.
F
i
g
.
2
.
A
m
p
l
a
s
a
r
e
a
s
o
n
d
a
j
e
l
o
r
a
r
h
e
o
l
o
g
i
c
e
d
i
n
1
9
6
5
,
p
e
p
l
a
n
u
l
p
u
b
l
i
c
a
t
d
u
p

t
u
r
i
l
e
d
i
n
1
9
5
3

1
9
5
4
(
I
o
n
I
o
n
a

c
u
,
V
l
a
d
Z
i
r
r
a
,

s
t
i
r
e
a
R
a
d
u
V
o
d

i
b
i
s
e
r
i
c
a
B
u
c
u
r

n
v
o
l
u
m
u
l

B
u
c
u
r
e

t
i
i
d
e
o
d
i
n
i
o
a
r

n
l
u
m
i
n
a
c
e
r
c
e
t

r
i
l
o
r
a
r
h
e
o
l
o
g
i
c
e

)
.
Fig. 3. Profilul peretelui vestic al sondajului I / 1965, perpendicular pe latura nordic a pronaosului.
Legenda: 1, sol galben steril; 2, pmnt cenuiu glbui; 3, pmnt negru cenuiu; 4, groap mormnt;
5, pmnt cenuiu amestecat cu castaniu, crmid spart, moloz; 5a, moloz, crmid spart; 6,
pmnt cenuiu granulos; 7, pmnt cenuiu granulos cu urme de moloz; 8, pmnt cenuiu castaniu,
pigmeni de moloz, pietri; 9, pmnt cenuiu; 10, pmnt castaniu, urme de crmid (nivelare
modern); 11, pietri, urme de mortar; 12, nisip, pietri.
Fig. 4. Profilul peretelui vestic al sondajului II / 1965, perpendicular pe latura nordic a pridvorului.
Legenda: 1, sol galben steril; 2, pmnt cenuiu glbui; 3, pmnt negru cenuiu; 4, moloz, buci de
crmid; 5, groap modern; 6, nivelare cu crmid sub treptele intrrii n pridvor (sec. XIX); 7,
pietri, nivelare modern.
cercetrile din 19531954. Observatiile
prilejuite de aceste sondaje vor fi prezentate
n cele ce urmeaz.
Sondajele arheologice efectuate la
biserica Radu Vod n iunie 1965 au urmrit
n primul rnd obtinerea de date care s
arate dac biserica a avut pridvor nc de la
sfrsitul secolului al XVI-lea. n aceast
problem trebuie tinut seama de mentiunile
documentelor din 5 iulie 1626
8
si din 5 mai
1629
9
, n care se aminteste c Mihail
Fig. 5. Tabloul votiv din 1714 1716, n desenul
realizat n 1864 de C. Lecca (reprodus dup Ion
Ionacu i Vlad Zirra, n Bucuretii de odinioar n
lumina cercetrilor arheologice, plana LII, 2).
Fig. 6. Biserica Radu Vod, n miniatura lui
Dionisie Eclesiarhul din Condica mnstirii Radu
Vod din 1794 (reprodus dup Ion Ionacu i
Vlad Zirra, n Bucuretii de odinioar n lumina
cercetrilor arheologice, plana LXXII, 1).
conducerea arh. Stefan Bals. Restaurarea s-a
efectuat pe baza unei minutioase cercetri a
arhitecturii monumentului, care a beneficiat si
de rezultatele spturilor arheologice din
19531954. Rezultatele cercetrii legate de
prima faz de restaurare au fost prezentate
de arh. Sanda Voiculescu ntr-o comunicare
l a sesi unea sti i nt if ic a Di rect i ei
Monumentelor Istorice din mai 1968
6
, iar cele
din a doua etap, ntr-un riguros studiu
publicat de arh. Stefan Bals n 1975
7
.
Una dintre problemele interesante
ridicat de cercetarea si de restaurarea
bisericii a fost cea a pridvorului. La ea s-au
fcut referiri n mentionatele studii ale
arhitectilor care au condus remarcabilele
lucrri de restaurare. Pentru obtinerea unor
dat e supl i ment are asupra acest ui
compartiment au fost efectuate unele sondaje
n anul 1965, ntr-o zon neatins de
6
Textul comunicrii se pstreaz n arhiva INMI, fond DMI, dosar 2290
7
Stefan Bals, op. cit., p. 45 52.
8
DRH B, XXI, nr. 103.
9
DRH, B, XXII, nr. 262.
10
Au fost trasate dou sondaje cu lungimea de 5 m si ltimea de 1,25 m, perpendiculare pe latura de
nord a pronaosului si respectiv a pridvorului, la o distant de 3,60 m, unite apoi printr o sptur cu
ltimea de 1,60 m, si dou sondaje de 4 x 1 m si 3,60 x 1 m, n partea de vest a pridvorului.
postelnic, fiul lui Dobromir banul, s-a
ngropat n pridvorul bisericii, nc de mai
nainte vreme, din vechime, cnd a fost
cursul anilor 7095 (1586 1587).
Sondajele au fost amplasate n dreptul
pronaosului si pridvorului, pe laturile de nord
si de vest ale edificiului
10
.
n sondajul din dreptul pronaosului a
aprut vechea fundatie a bisericii, care
fusese cercetat n alte puncte prin
spturile din 19531954. Fundatia din
piatr, avnd pe alocuri fragmente de
crmid, este mai lat cu 0,70 m n raport
cu zidul bisericii. Cu o adncime de 1,70 m,
ea era situat imediat sub stratul de pietris
si nisip care sustinea pavajul, la aproape 10
cm sub suprafata terenului. Deasupra
solului galben steril se aflau un strat de
pmnt cenusiu glbui si altul negru
cenusiu, vag delimitate ntre ele, cu
grosimea total de circa 0,70 m,
reprezentnd depuneri anterioare bisericii.
n cursul spturilor din 1953-1954 n
aceste depuneri au fost descoperite urme
din a doua perioad a fierului si din secolul
IV. Cteva fragmente din a doua epoc a
fierului au fost gsite si n sondajele din
1965. Deasupra lor se gsea un strat de
pmnt cu moloz si bucti de crmid
spart. La circa 0,70 m de fundatia bisericii
s-a descoperit un mormnt. Groapa
acestuia, adncit pn la circa 0,75 m de
la nivelul de spare (circa 1 m sub suprafata
terenului), strbate straturile de pmnt
negru cenusiu si cenusiu glbui, ptrunznd
putin n solul galben. Ea taie si un strat
subtire de 5 6 cm de pmnt cenusiu
deschis, ce se poate observa, deasupra
stratului negru cenusiu, doar n apropierea
gropii, nu si n vecintatea fundatiei sau
spre partea de nord a fundatiei, si care
poate s reprezinte restul unei depuneri
corespunztoare primei perioade de
existent a bisericii, rzuit de nivelrile
moderne. Nu s-au pstrat urme de sicriu,
dar existenta lui poate fi presupus dup
mai multe cuie de fier descoperite. Scheletul
era orientat est-vest, avnd ngrmdite n
apropierea craniului alte oseminte provenite
de la o renhumare. Inventarul descoperit
un cercel de alam cu mrgeluse, ace de
vl si o ncheietoare din acelasi material,
resturi de fir de la mbrcminte si un inel
sigilar din aliaj de argint cu inscriptie n
caractere chirilice ANKA arat c e
vorba de un mormnt de femeie, care poate
fi datat n a doua parte a secolului al
XVII-lea.
n sondajul dispus perpendicular pe
latura de nord a pridvorului, sub stratul
subtire de pietris si nisip ce sustinea pavajul
modern si sub un strat de circa 20 cm de
moloz cu bucti de crmid spart, a
aprut un bloc masiv de zidrie de
crmid, consolidat la baz cu brne de
lemn dispuse orizontal; este vizibil locasul
unei astfel de brne, orientate est-vest.
Blocul de zidrie depseste cu aproape 3 m
limita nordic a pridvorului si are o
adncime de 1,401,50 m n partea de nord
si circa 1,70 m n partea de nord-vest.
Aceast mas de zidrie, a crei limit
vestic a fost delimitat n cele dou
sondaje din zona respectiv, nconjoar
actualul pridvor.
Succesiunea stratigrafic a depunerilor
n dreptul pridvorului actual este
urmtoarea: deasupra solului galben steril
se afl stratul de pmnt cenusiu glbui si
cel negru cenusiu, avnd n total o grosime
de aproape 0,60 m. Deasupra lor urmeaz
imediat, la o adncime de circa 0,30 m,
stratul modern cu moloz si bucti de
c r mi d s p a r t , d e p u n e r i l e
corespunztoare diferitelor etape ale
existentei edificiului, ce trebuie s
presupunem c au existat, fiind rzuite cu
prilejul lucrrilor de reparatii din a doua
jumtate a secolului al XIX-lea.
Datele stratigrafice nefiind concludente
n ceea ce priveste datarea zidriei masive
Fig. 7. Fundaia laturii de nord a pronaosului i
limita estic a blocului masiv de zidrie de
crmid.
actualului pridvor, pe o mic portiune, pn
la o adncime de circa 60 cm, fr s se
gseasc o alt urm de fundatie. Zidria de
crmid face corp comun cu zidria
similar descoperit n cursul cercetrilor din
1954 n interiorul pridvorului, n partea de
nord a acestuia. Blocurile de piatr ftuit de
la baza pilastrului mentionat si din partea
inferioar a paramentului zidului laturii
nordice a pridvorului se sprijin pe zidria
masiv de crmid. Totodat trei rnduri de
crmizi li se alipesc, ceea ce indic o
contemporaneitate a masivului de zidrie de
crmid cu constructia pridvorului din a
doua jumtate a secolului al XIX-lea, fiind
mai greu de crezut c rndurile de crmid
din partea superioar a masei de zidrie ar fi
de crmid, indiciile mai sigure pot fi date
de raportul ntre aceasta si vechea fundatie
a bisericii pe de o parte, ntre ea si zidria
pridvorului refcut n 1859-1863 pe de
alta
11
.
Zi dri a masi v de crmi d
depseste spre est limita pridvorului cu
1,03 m. Ea este alipit, n dreptul
pronaosului, fundatiei de piatr, lrgit, a
bisericii refcute de Radu Mihnea. Fundatia
pronaosului poate fi urmrit spre vest
numai pn* n dreptul limitei exterioare
a pridvorului, partea ei superioar fiind
aici partial demolat, n dreptul pilastrului
modern din partea de nord est a
pridvorului, care se sprijin partial pe ea.
Din aceasta ar rezulta c planul bisericii la
origine nu cuprindea un pridvor, sau cel
putin un pridvor de aceeasi ltime cu
pronaosul. S-a sondat si masivul de zidrie
de crmid, n dreptul intrrii nordice a
Fig. 9. Fundaia pronaosului (colul de
nord vest) i partea superioar a blocului masiv
de zidrie de crmid.
11
Dimensiunile crmizilor sunt destul de variate, lungimea ntre 25,5 27 cm, ltimea ntre 12,5
14,3 cm si grosimea ntre 3,5 5 cm, ele fiind probabil refolosite.
Fig. 8. Zidria masiv de crmid i fundaia
laturii de nord a pronaosului.
Fig. 10. Sondajul I pronaos, profilul vestic,
mormnt din sec. XVII n apropierea fundaiei.
fost adugate mai trziu. Rostul zidriei
masive de crmid trebuie s fi fost cel de
a sustine constructia ce avea s se ridice
deasupra sa.
ntrebarea dac pridvorul fcea parte
din biseric n timpul lui Alexandru Mircea
sau al lui Radu Mihnea s-a aflat ntre
problemele urmrite prin cercetrile din
19531954, cnd s-a urmrit n mod special
identificarea a ceea ce s-a pstrat din
biserica din ultimul sfert al veacului al
XVI-lea, a unor eventuale urme ale unui
locas mai vechi si determinarea mormintelor
din secolele XVI si XVII. n aceast privint,
s-a constatat c fundatia bisericii se termina
la usa pronaosului, pridvorul avnd o
fundatie proprie, din bolovani si mortar,
deosebit de cea din temeliile secolului XVI
sau XVII, cu liant mai putin rezistent. n
partea central a pridvorului, n axul
bisericii, se afla pmnt, iar n prtile
laterale o mas compact de crmizi
legate relativ neglijent cu mortar, cu
grosimea de circa 1 m. S-a presupus c
adaosul dateaz din secolul al XVIII-lea,
poate din 17141716
12
. S-a remarcat c
biserica este nftisat cu pridvor att n
tabloul votiv din 17141716, cunoscut din
copia fcut n 1864 de C. Lecca, ct si n
miniatura din condica mnstirii Radu Vod
din 1794, datorat lui Dionisie Eclesiarhul
13

sau n medalionul pictat pe o fclie de lemn
aflat lng mormntul ctitorului
14
. Pridvorul
este reprezentat avnd aceeasi nltime cu
corpul bisericii, cu cte dou arcade
sprijinite pe coloane n prtile laterale si trei
pe fatada de vest. Arh. Stefan Bals a
remarcat caracterul contradictoriu al datelor
arheologice n raport cu cele istorice si
reprezentrile cunoscute, preciznd datele
suplimentare aduse de cercetrile de
arhitectur, nici ele nu ndeajuns de
concludente
15
. Vechea cornis, descoperit
n pod, dup drmarea prtii superioare a
pridvorului din secolul al XIX-lea, era
ntoars pe toat latura de vest a
pr onaosul ui , i nf i r mnd i ndi cat i i l e
reprezentrilor amintite privind un pridvor cu
aceeasi nltime ca restul bisericii. Faptul c
sub cornis paramentul zidriei este neted,
fr firidele existente pe fatadele laterale,
care ar fi trebuit s existe n cazul lipsei
pridvorului, si prezenta unei ngrosri cu 20
Fig. 11. Latura de nord a pridvorului partea
superioar a blocului masiv de zidrie de
crmid.
Fig. 12. Sondajul II pridvor, blocul masiv de
zidrie de crmid pe latura de nord.
12
Bucuretii de odinioar, p. 75.
13
Ibidem, plansele LII, LXXII/1
14
Stefan Bals, op. cit., p. 48
15
Ibidem, p. 51 52.
cm a prtii inferioare fat de cea superioar
au fost considerate pe drept cuvnt ca
indicnd existenta unui pridvor de nltime
redus, ca la Mitropolie sau Cotroceni, cu
bol t i l e r ezemat e pe ngr osar ea
mentionat
16
. Tinnd seama de imprecizia
datelor existente si de necesitatea
functional a pstrrii compartimentului,
solutia de restaurare adoptat a mentinut
pridvorul, cu nltimea micsorat prin
desfiintarea frontonului, pentru o mai bun
armonizare cu volumul pronaosului.
Recapitulnd toate aceste date, cred
c poate fi formulat nc o ipotez privind
pridvorul bisericii Radu Vod. Zidria de
crmid care nconjoar pridvorul din a
doua jumtate a secolului al XIX-lea, asa
cum este construit, a putut s distrug
eventuale alte urme de zidrie. Se poate
presupune, tinnd seama de urmele de
fundatie ale pridvorului gsite n 1954, c
biserica va fi avut nc din prima faz, din
ultimul sfert al secolului al XVI-lea, un
pridvor ridicat pe fundatii separate de ale
restului bisericii, ale cror eventuale urme
s fie mai retrase dect linia fatadelor
bisericii refcute la 1613. De altfel, tinnd
seama de urmele descoperite n interior ale
vechilor pereti, se poate presupune c si
fatadele laterale ale pronaosului din ultima
parte a secolului al XVI-lea vor fi fost putin
mai retrase. Acest pridvor poate fi cel n
care a fost nmormntat Mihail postelnic, fiul
lui Dobromir banul, n 1586 1587. Se
poate presupune c el a fost pstrat n
biserica refcut la nceputul secolului al
XVII-lea, avnd o nltime mai mic dect
cea a pronaosului. Aceasta ar explica
particularittile fatadei de vest remarcate de
arh. Stefan Bals. Este posibil ca n al doilea
deceniu al secolului al XVIII-lea pridvorul s
fi fost transformat, n forma n care este
reprezentat n tabloul votiv din 1714 1716
si n miniatura lui Dionisie Eclesiarhul, cu
arcade sprijinite pe coloane si cornisa
ajungnd la nivelul cornisei pronaosului. n
a doua jumtate a secolului al XIX-lea,
refacerea pridvorului pe un plan si n forme
diferite, de proportii amplificate fat de cel
anterior, a putut duce la construirea
masivului radier de zidrie de crmid care
s-l sustin. Ipoteza existentei unui pridvor
al bisericii nc din ultimul sfert al veacului al
XVI-lea, n pofida unor date arheologice
care aparent ar contrazice-o, ar putea totusi
pune de acord dovezile arheologice cu
datele cercetrii de arhitectur, cu mrturiile
Fig. 13. Sondajul II pridvor, limita nordic a
blocului masiv de zidrie de crmid.
Fig. 14. Sondajul din nord vestul pridvorului din
sec. XIX. Limita vestic a masivului de zidrie
de crmid.
16
Ibidem, p. 52.
documentare si cu vechile reprezentri ale
lcasului. Biserica Sfnta Troit ar fi astfel
primul edificiu din grupul - inaugurat de
ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de
Arges - al bisericilor de plan treflat cu
pronaos supralrgit, cu turla sprijinit pe
coloane, care s fi fost prevzut cu pridvor,
premergnd cu cteva decenii biserica
Mitropoliei din Bucuresti.
La 4 august 1583, Petru Vod
Schiopul fcea danie clugrilor de la
mnstirea Sf. Sava de lng Ierusalim, la
rugmintea acestora, un loc n trgul Iasilor,
pentru ca acestia s-si ridice biseric
2
.
Dania consta n niste case fcute de
domnia noastr n trgul Iasilor si cu locul
acestor case, ca s locuiasc acolo rugtorii
notri i s-i fac biseric
3
. Locul n
cauz, fusese cumprat, la o dat
anterioar, de ctre Petru Vod Schiopul de
la femeia lui Borcea din Iasi, n clugrie cu
numele de Macrina, si de la fiica acesteia,
cneaghina lui Corpaci, pentru 7000 de
aspri
4
.
Nu cunoastem momentul exact n
care biserica cu hramul "Adormirea Maicii
Domnului" a mnstirii Sf. Sava a fost
construit efectiv; cert este ns c lucrrile
de constructie erau cel putin aproape
finalizate nainte de 26 noiembrie 1587
cnd, un anume Lucoci a fost deja ngropat
n sfnta biseric
5
.
Ct priveste statutul asezmntului
monahal nou nfiintat, acesta era - n fapt si
nc de la nceput - acela de metoh al
Mnstirii Sf. Sava de lng Ierusalim
6
.
Trei pisanii montate pe fatadele
monumentului si acum n fiint mentioneaz
explicit c biserica actual a fost nnoit din
temelii
7
si - respectiv - zidit si nnoit n
anul 1625
8
. Mai mult, tot din amintitele texte
epigrafice reiese c biserica a fost ctitorit
de Ion (Enache, Ianachi) nepotul cinstitului
domn Scarlatos din Constantinopol"
9
,
refacerea bisericii din temelie fiind fcut
sub conducerea "protomaistrului" Gheorghe
din Constantinopol, n vremea pstoriei
egumenului Ieroteiu, ieromonah venit din
Cipru.
Datele de mai sus impuneau
rezolvarea unei probleme majore si anume
obtinerea constatrilor de specialitate care
s demonstreze: fie c biserica construit
imediat dup anul 1583 a fiintat ca un
edificiu distinct, la folosirea cruia s-a
renuntat nainte de anul 1625; fie c
structura bisericii - si acum n functiune -
include zidriile unui edificiu anterior
construit. Problema a fost deplin solutionat
prin rezultatele cercetrilor arheologice
10
,
dovedindu-se real prima ipotez amintit:
Prima biseric* a fostei m*n*stiri Sf. Sava din Ia<i
1
Nicolae N. Pu<ca<u <i Voica Maria Pu<ca<u
1
Articolul de fat sustinut sub form de comunicare n decembrie 2003 - face parte din volumul Biserica Sf. Sava
din Iasi. Monografie arheologic, cu aceiasi autori, acum sub tipar la editura Trinitas din Iasi.
2
DIR, A, veacul XVI, vol. III, doc.277, p.224-225.
3
Ibidem, loc cit. Sintagma "rugtorii nostri" folosit pentru desemnarea clugrilor mnstirii Sf. Sava de lng
Ierusalim se explic prin existenta unei danii acordat nainte de anul 1583 n beneficiul mnstirii mai sus amintite,
prin intermediul creia acelasi voievod al Moldovei devenise, acolo, ctitor.
4
DIR, A, veacul XVI, vol. III, doc.277, p.224-225.
5
Ibidem, doc.456, p.369-370.
6
Asa cum si este numit n mod curent, dup 7 iunie 1600, dat la care apare prima oar aceast calitate explicit
exprimat (Documente privind istoria oraului Iai, editat de Ion Caprosu, vol. I - III, Ed. Dosoftei, Iasi, 2000 (n
continuare DIOI, vol. I, doc.50, p.73-74).
7
Pisania n limba greac asezat deasupra portalului laturii vestice de intrare n pronaos consemneaz c Minunat
aceast si vrednic de laud biserica s-a nnoit din temelii de ctre prea cucernicul boier Ioan postelnicul, nepotul
cinstitului domn Scarlatos din Constantinopol, fiind egumen Ieroteiu ieromonahul din prea vestitul ostrov al Ciprului,
iar cpetenie a mesterilor Gheorghe din Constantinopol, n anul 7133 mai s-a svrsit (N. Iorga, Inscripii din
bisericile Romniei, II, p.137).
8
Pisania n limba slavon aflat la vest de portalul de intrare n pronaos, pe fatada sudic a corpului bisericii (si la
interiorul turnului) ne informeaz: Cu voia Tatlui si cu ajutorul Fiului si cu svrsirea Sfntului Duh a nceput a se
zidi si a se noi acest sfnt hram de dumnealui Ianachie, fost mare postelnic si nepot al dumnealui Scarlatos ntru
numele Adormirii Maicii Mntuitorului nostru Stpnei Nsctoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria ,pentru
rugciunea sa si printilor si n zilele binecinstitorului stpnitor Io Radu voievod, domn al Trii Moldovei, sub
Mitropolitul chir Anastasie Crimcovici al Mitropoliei Sucevei si Athanasie episcop de Roman n anul 7133 (1625) luna
lui mai s-a svrsit (N. Iorga, op.cit.).
9
N. Stoicescu, Dicionarul marilor dregtori din :ara Romneasc i Moldova, secolele XIV-XVII, Ed. Enciclopedic,
1971, p.368-369, identificat cu Ianache Caragea, acelasi care face mnstirii substantiale danii.
10
Campaniile de cercetare arheologic s-au desfsurat n anii 1976-1981, sub conducerea autorilor.
F
i
g
.
1
.
B
i
s
e
r
i
c
a
f
o
s
t
e
i
m

s
t
i
r
i

S
f
.
S
a
v
a

,
m
u
n
.
I
a

i
.
P
l
a
n
d
e
s
i
t
u
a

i
e
c
u
a
m
p
l
a
s
a
r
e
a
s
e
c

i
u
n
i
l
o
r
F
i
g
.
2
.
P
l
a
n
u
l
d
e
s
c
o
p
e
r
i
r
i
l
o
r
a
r
h
e
o
l
o
g
i
c
e
l
a
W

0
=
1
0
0
c
m
f
a

d
e
p
r
a
g
u
l
p
o
r
t
a
l
u
l
u
i
v
e
s
t
i
c
a
l
b
i
s
e
r
i
c
i
i
a
c
t
u
a
l
e
.
F
i
g
.
3
.
P
r
o
f
i
l
l
o
n
g
i
t
u
d
i
n
a
l
F
i
g
.
4
.
P
r
o
f
i
l
t
r
a
n
s
v
e
r
s
a
l
n cele ce urmeaz ne vom referi la
vestigiile bisericii 1 cea care a fiintat ntre
anii 1583 si 1625.
Stratigrafia general a sitului
investigat (Fig. 3, 4) prezint - n ordinea
cronologic a depunerii sau formrii
respectivelor straturi - urmtoarea alctuire:
A. - stratificrile datorate proceselor
geologice si pedologice si care tin de
alctuirea prtii superioare a depozitului
terasei inferioare a Bahluiului.
A.1. - stratul de argil sedimentar, cu
masa compact, de culoare galben pn
la ruginie; fata acestui strat se afla la cca.
1,30 - 1,50 m adncime fat de nivelul
actual de clcare, iar masa stratului
coboar n profunzimea solului (n msura
n care aceast adncime a putut fi
verificat) pn la 4 - 5 m;
A.2. - stratul de humus, suprapus
direct la fata stratului precedent, cu o
grosime de cca. 30 - 50 cm, cu nuante brun
roscate; fata acestui strat a constituit tocmai
acea platform natural la suprafata creia
au intervenit, n timp, stratificrile datorate
locuirii si activittii omenesti;
B. - un nivel de vestigii caracterizat
prin rspndirea sporadic de fragmente
ceramice de tip Cucuteni (intervenite fie
direct la fata stratului de humus, fie usor
cufundate n partea superioar a masei
acestuia); prezenta numitelor fragmente
ceramice probeaz existenta - n vecintate
- a vetrei de locuire a unei foste asezri
neolitice
11
.
C. - un substantial grupaj de stratificri,
corespondent unei locuiri civile de epoc
medieval, constnd n instalatiile si
Fig. 5. Biserica actuala a fostei Mnstiri Sf. Sava
11
ntruct n raza terenului cercetat de noi la Sf. Sava nu au mai fost descoperite si alte categorii de
vestigii ale unei locuiri neolitice, prezenta susmentionatelor fragmente de vase ceramice se datoreaz
cu mare probabilitate fiintrii uneia dintre asezrile cucuteniene identificate prin cercetrile de
specialitate efectuate n ultimii 50 de ani n zona cartierului Trgu Cucului si, respectiv, pe terasa
inferioar a Bahluiului n sectorul delimitat acum de edificiul Palatului Culturii si frontul sudic al strzii
Anastasie Panu, spre est de hotelul Moldova.

amenajrile necesare functionrii unui
atelier de olrie, activ n decursul secolului
al XV-lea, distrus prin incendiu la nceputul
secolului urmtor.
D. - un grupaj de stratificri generat de
fundarea si functionarea asezmntului
monahal al mnstirii Sf. Sava. Amintim
acum faptul c asezmntul a avut,
succesiv, dou edificii de cult, n conditia n
care dup demolarea primei biserici,
constructia celei de a doua suprapune doar
jumtatea nordic a vestigiilor rmase din
locasul preexistent (Fig. 2)
Toate vestigiile si stratificrile
enumerate succint mai sus au fost
suprapuse, deranjate si uneori dislocate de
interventii moderne si contemporane
datorate executiei unor lucrri de
amenajare si amplasare a elementelor
tinnd de utilittile urbane.

Dup data de 4 august 1583
12
,
intervin operatiile necesare fundrii bisericii
initiale (biserica 1) a mnstirii Sf. Sava.
Respectivele lucrri au fost executate n si
pe acelasi teren unde fiintaser instalatiile si
amenajrile atelierului de olrie. Slbit din
punct de vedere al omogenittii de tasare,
suprafata de teren n care au fost spate
santurile de fundatie ale bisericii s-a dovedit
inapt s rspund solicitrilor statice
cerute de construirea unui edificiu de mari
proportii.
Numitele conditii improprii unei
fundri ar fi putut fi - desigur - ameliorate
prin ntreprinderea unor msuri de
consolidare global, ceea ce ns nu s-a
ntmplat. Solutii n acest sens au fost
adoptate strict local deci constructorii au
constientizat faptul c santurile de fundatie
traversau un teren cu consistent inegal
dar nu au intuit pericolul real, asa cum
putem deduce din msurile pe care le-au
luat.
Sparea santului de fundatie a fost
executat de la fata stratului generat de
incendierea si distrugerea atelierului de
olrie. Constructorii au executat o sumar si
superficial operatie de nivelare
13
, numai n
acele zone n care se aflau nc in situ,
prbusite, resturile amintitelor amenajri.
Pentru tot traseul care delimita planul
viitorului edificiu, santurile de fundatie au
fost excavate simultan si unitar (Fig. 1, 2).
Adncite cu 165-170 cm n
profunzimea solului (n raport de nivelul de
clcare atunci existent); santurile de
fundatie, cu o ltime de 160-170 cm au fost
realizate n asa fel, nct n momentul
turnrii tlpii fundatiilor acestea s fie
nscrise n masa solului virgin. Pe zone
strict limitate si numai acolo unde gabaritul
respectivelor santuri traversa prin masa
umpluturilor unor gropi anterioare, unele
surpri ale malurilor au fost obturate de
zisele zidrii de fundatie care, astfel si n
acele puncte, dau impresia unor
neregularitti de trasaj. ntr-un singur caz -
ce este drept, dintre cele mai grave -
constructorii au gndit si au pus n practic
o solutie deosebit de consolidare a
terenului. La fundul santului de fundatie au
fost plantati, n mod expres, si pe toat
suprafata acelei zone, retele de stlpi de
lemn. Acestia au fost btuti cu maiul n
profunzimea solului viu, pe o adncime de
100-120 cm, n asa fel nct stlpii de lemn
(grosi de 6-12 cm si dispusi la distant de
12-15cm) s bureze umplutura respectivelor
gropi. Manifesti doar sub forma unor goluri
verticale cilindrice pstrate n masa solului
(dup ce structura lor lemnoas a putrezit si
s-a transformat ntr-un rumegus friabil),
asemenea stlpi au fost observati la baza
fundatiei tronsonului sud-estic al absidei
altarului, acolo unde aceasta intersecta
umplutura unei gropi
14
.
Procedeul descris nu a fost aplicat cu
consecvent; n alte cazuri similare nu au
mai fost luate msuri asemntoare si,
drept consecint, tocmai n apropierea unor
asemenea zone fundatiile bisericii prezint
fracturi, pe toat grosimea masei zidriilor.
La ncheierea lucrrilor de spare a
12
Ibidem, nota 3.
13
Din cuprinsul acestei nivelri superficiale au fost recoltate monetele 216, 229, 283, 324 etc.
14
O atare solutionare pare s nu mai fi fost repetat, cu toate c gropile intersectate de traseul
fundatiilor aveau suprafete si adncimi considerabile. Probabil c - n acel moment gradul de tasare
efectiv a umpluturilor amintitelor gropi a prut suficient si asigurator constructorilor bisericii 1.
santurilor de fundare, debleul rezultat a fost
depozitat direct la fata solului si a fost
loptat, progresiv, att ctre interiorul
bisericii n constructie, ct si ctre exteriorul
acesteia. Masa debleului a fost nivelat -
apoi - si compresat n toat aria
corespunztore interiorului bisericii, spre a
constitui stratul suport al pardoselilor.
Debleul depozitat ctre exteriorul bisericii a
fost nivelat imediat dup construirea unei
bune portiuni din zidria elevatiilor si folosit
cu functiile de ecran orizontalizat, izolator si
strat suport pentru un prim pavaj din lespezi
de piatr.
Operatiunea de fundare a fost
efectuat n suita direct a celei de spare a
santurilor, n cadrul uneia si aceleiasi
actiuni
15
. A fost folosit procedeul turnrii
directe n santuri, cu respectarea
urmtoarelor etape de executie: n primul
rnd, la fundul santurilor s-a turnat un
abundent strat de mortar, voit mai fluid, n
masa cruia a fost necat prin aruncare o
prim "asiz" de moloane de piatr. Apoi,
pe toat desfsurarea efectiv a santurilor,
constructorii au amenajat un prim sir de
cte dou grinzi de lemn, dispuse n lungul
traseului fundatiilor si la 18-30 cm ctre
interior de "fata" vertical a acestora.
Grinzile erau fasonate sumar prin cioplire,
ajungndu-se la sectiuni individuale
rectangulare (cu dimensiuni de 25 x 20 cm).
Ele erau ancorate ntre ele, din loc n loc,
prin grinzi similare dispuse deasupra si
transversal; ntregul sistem a fost ncheiat -
pentru o mai bun rigidizare - cu piroane de
fier btute n zonele de intersectare a
grinzilor. Imediat dup terminarea acestei
operatiuni, s-a continuat cu punerea n
oper a agregatelor, n straturi alternative
(de mortar si rnduri de moloane de piatr,
asa cum am artat), pn cnd s-a realizat
umplerea a cca. 3/4 din volumul santurilor;
n acel moment, constructorii au repetat,
aidoma, procedeul de amplasare al unui al
doilea rnd de grinzi de lemn (Fig. 6), dup
care s-a continuat umplerea total a
santurilor.
Mortarul folosit pentru executia
operatiilor de fundare era compus din var si
nisip, primul predominant cantitativ. Date
fiind abundenta si fluiditatea pastei de
mortar, ntreaga mas de material de
constructie turnat n santurile de fundatie
(att timp ct aceast mas nu fcuse nc
priz) s-a mulat perfect sub propria-i
greutate n cavitatea santurilor de fundatie,
constituindu-se (prin solidificare lent) ntr-o
mas monolitic.
Fig. 6. Sistemul de amplasare a tiranilor n
fundaiile bisericii 1
Fig. 7. Zone pstrate n aria naosului din
pardoseala bisericii 1
15
Mentionm c n santul de fundare al bisericii 1 a aprut o monet emis n anul 1549 (M.189) si
alta emis n anul 1577 (M.127), amndou cu valoare cronologic de terminus post quem.
Elevatia a fost construit din moloane
de piatr (usor fasonate, de aceast dat)
dispuse n asize legate cu mortar de var/
nisip, uniform pastefiat si ntins cu grij.
Excedentul de mortar a fost ndeprtat nc
n momentul zidirii, restul fiind netezit la fata
respectivelor zidrii, obtinndu-se un fel de
"pre-tencuire".
Zidria elevatiei bisericii s-a pstrat
pe o nltime de cca. 35-40 cm, n
corespondenta nltimii primelor dou sau
chiar trei asize nsumate; prezint o ltime
uniform pe tot traseul su de desfsurare
(de 125-130 cm) marcnd - pe ambele fete
verticale - retrageri de 15-20 cm n raport de
ltimea fundatiilor. Ctre interiorul fostului
edificiu, pe nltimea elevatiei pstrate si
pornind de la decrosul fundatiei, a fost
nivelat si compactat debleul extras prin
sparea cavittii santurilor
16
; la fata acestei
nivelri fiind amenajat pardoseala
edificiului, n desfsurare continu si la
acelasi nivel.
Pardoseala a fost executat dintr-un
strat de mortar din var/nisip, cu grosimea de
10-12 cm; la fata cruia au fost, apoi,
asezate lespezi de piatr de carier de mici
dimensiuni si forme neregulate, usor
presate n masa stratului suport (Fig. 7).
mpreun cu stratul de mortar n care au
fost nglobate, aceste lespezi constituiau o
plac rigid a crei fat (situat la W 196
pn la W-203 cm) a ndeplinit - fr alte
amenajri - functia de pardoseal la
interiorul bisericii. O reparatie a pardoselii s-
a fcut prin sclivisirea zonelor vizate cu un
strat de mortar de culoare alb-glbuie. Cu o
grosime de 4-5 cm, sclivisirea pardoselii a
functionat ca atare pn n momentul
dezafectrii bisericii. Atunci, demolarea
constructiei s-a fcut pn la fata acestei
pardoseli - rmas astfel in situ. In acest fel,
zidriile fostei biserici - att ct ele se mai
aflau sub cota de nivel a pardoselii - au
rmas n teren, dimpreun cu structurile
materiale care marcau fiecare dintre
amenajrile datorate constructorilor bisericii
initiale, precum si a tuturor celor care au
operat interventii asupra acesteia, pe timpul
Fig. 8. Traseul altarului bisericii 1 (zona aflat la
exteriorul bisericii 2)
Fig. 9. Naosul bisericii 2 cu zidul nordic al
naosului bisericii 1
Fig. 10. Seciunea 10, profilul estic: zidul nordic
al bisericii 1 (suprapus parial de construcia
criptei 10) i pilonul nord-estic al naosului
bisericii 1. n profil sunt vizibile lespezi i
straturile suport ale pardoselii bisericii 1.
16
Din acest strat au fost recoltate monetele 130 si 196, amintite si anterior (M.130 si M.196).
functionrii sale
17
.
Se poate preciza acum c din
structura primei biserici s-au pstrat:
a. ntreaga mas a zidriilor de fundatie;
b. o portiune nc pstrat din fosta
elevatie;
c. portiuni considerabile din fosta
desfsurare n suprafat a pardoselii
ncperilor bisericii: n jumtatea nordic a
naosului si, partial, n aria nordic a
pronaosului;
d. portiuni mari din desfsurarea - la fata
si n profunzimea solului - a tuturor
amenajrilor functionale practicate n
terenul imediat nvecinat bisericii;
e. o nsemnat cantitate din masa
molozului generat de actiunea de demolare
a biserici, moloz nivelat si stratificat la sol,
dup recuperarea deliberat a materialului
de constructie reutilizabil.
Analiza tuturor acestor date a condus
la urmtoarele concluzii:
Planul bisericii initiale al fostei
mnstiri Sf. Sava (cu o lungime de
26,10 m si o ltime de 14,00 m - dimensiuni
exterioare) cuprindea urmtoarele ncperi
distincte:
- un altar semicircular, att la interior
ct si la exterior, cu raza de 4,00 m (Fig. 8);
- un naos drept, fr abside laterale,
cu laturile de dimensiuni sensibil
echivalente (la interiorul edificiului, acestea
msurau 11,50 m, pe directia E-V si 11,25
m pe directia N-S), deci de plan ptrat (Fig.
9, 15);
- un pronaos, cu dimensiunile de 6,30
m pe directia E-V si 7,10 m pe directia N-S.
Traseul absidei altarului se articula
laturii estice a naosului prin decrosuri de
1,50-1,75 m, n conditia n care ntre cele
dou ncperi nu intervenea diafragma unui
zid desprtitor. Asa cum vom vedea la
momentul potrivit, elemente distincte,
materializate acolo, configurau o modalitate
special de desprtire a celor dou
ncperi.
n zona central a ariei naosului au
fost gsite patru volume de zidrie
independente si echidistante unul de cellalt
si fat de zidurile laterale (Fig. 2, 9). Aceste
mase prismatice, cu sectiune orizontal
aproape ptrat, aveau un regim de fundare
identic - din punct de vedere stratigrafic si
sub raportul tehnicii de executie - cu cel
constatat n cazul zidurilor ntregului edificiu.
La nivelul de impostare a retelei de grinzi-
tiranti de la partea superioar a fundatiilor
zidurilor perimetrice, volumele de zidrie
acum n discutie, erau ancorate - la rndul
lor - fiecare cu cte dou asemenea grinzi
(att ntre ele ct si cu zidurile laterale ale
naosului). Peste masa zidriilor de fundatie
a fiecruia dintre cele patru volume
prismatice a fost amplasat cte o lespede
de piatr de dimensiuni mari, cu vdit
caracter de egalizare si orizontalizare. Si n
cazul ziselor volume de zidrie elevatia s-a
pstrat doar pn la fata pardoselii
naosului; suficient ns pentru a se putea
observa - c anume - de la fata respectivei
pardoseli n sus, se dezvoltau stlpi de
sectiune octogonal, construiti - cu mare
probabilitate - din asize alternative de piatr
si crmid. Aceast situatie s-a putut
constata cu claritate n cazul stlpilor vestici
Fig. 11. Ceramic decorativ smluit care
mpodobea faadele bisericii 1
17
Toate observatiile stratigrafice mentionate au fost posibile numai n zonele cercetate la interiorul
bisericii 1. Terenul din jurul acesteia a fost perforat n repetate rnduri de gropile mormintelor
necropolei dar si de alte interventii ulterioare fcnd practic imposibil orice constatare stratigrafic.
Fig. 12. Resturile pstrate din colonetele fostului
templon (Seciunea 9, profilul estic)
ai naosului (Fig. 9).
Toate cele de mai sus demonstreaz
c fundarea celor patru stlpi a fost
executat concomitent cu fundarea
celorlalte ziduri care marcau planimetria
bisericii. Prezenta si felul dispunerii
respectivilor patru stlpi n aria naosului,
determin tipul constructiv arhitectonic al
bisericii initiale, si anume tipul cruce greac
nscris
18
.
Pronaosul se distinge printr-o anume
particularitate. n vreme ce zidul su nordic
se continua rectiliniar cu zidul nordic al
naosului, zidul sudic al pronaosului avea
traseul su individual, retras cu 3,90 m ctre
nord fat de ductul zidului sudic al naosului
(Fig. 2). Drept consecint a unei asemenea
solutionri planimetrice, aspectul global al
edificiului - atunci cnd acesta va fi fost
privit dinspre sud - oferea perceptiei vizuale
trei volume distincte: altarul, naosul si
pronaosul. Subliniem c toate zidriile care
configurau o atare pozitionare a pronaosului
erau organic legate, n toate punctele lor de
racord, cu zidriile naosului, dovedindu-se
construite simultan cu acestea.
Ct priveste zidul desprtitor ntre
ncperile naosului si pronaosului, starea
acestuia de conservare ne-a ngduit numai
constatarea prezentei lui indubitabile, ca
element tinnd de structura initial a
ntregului edificiu. Logic vorbind, acea zon
din elevatia zidului desprtitor care
depsea, spre sud, ltimea fostului pronaos
a avut calitatea de zid exterior al bisericii si,
respectiv, de fatad - pentru tronsonul n
cauz. Amintita stare de conservare ne-a
mpiedicat s putem surprinde date
doveditore care s permit clasarea
respectivului zid (si numai pentru zona n
care acesta ndeplinea efectiv functia de
diafragm desprtitoare) drept zid plin sau
drept structur strpuns de goluri.
Elementele descoperite n masa
stratului de moloz rezultat n timpul
demolrii biserici initiale (att ct acest nivel
s-a mai pstrat stratificat la sol) mpreun
cu alte categorii de observatii au furnizat
informatii privind modul n care fuseser
finisate fatadele bisericii 1.
Pe lng pretencuirea deja amintit
si anume la fata acesteia, a fost ntins un
strat gros de past de var avnd n amestec
toctur de clti. Dup netezirea deosebit
de ngrijit a acestui strat, nc n momentul
n care acesta mai era umed, la fata astfel
pregtit a fost pictat cu pensula
(folosindu-se o tinctur de culoare rosu-
rubinie) o retea de linii care desenau - cel
putin pe anumite zone ale cmpului fostelor
elevatii, dac nu chiar pe ntreaga suprafat
a acestora - un pseudo-parament de zidrie
de crmid. Suprafetele mult prea reduse
ale fragmentelor pstrate nu ne permit
observatii mai detaliate cu privire la
ordonarea respectivului decor sau cu
referire la fosta lui extensiune. Aceste
observatii au fost permise numai n mod
indirect, si anume, pe acele fragmente din
zidria bisericii 1 care au fost ncorporate
n structura bisericii construite n anul 1625
si care aveau la vedere n momentul
cercetrii noastre - finisajul fostelor fatade.
Totusi, se mai poate preciza c pn n
momentul demolrii lor, elevatiile biserici
initiale nu au mai primit nici o alt tencuial.
O atentie special comport
descoperirea unor fragmente de plci
ceramice decorative. Acestea erau realizate
din ceramic si erau acoperite cu smalt,
purtnd resturi evidente de past de mortar
perfect aderente la reversul si la fetele
laterale ale fragmentelor aici n discutie. Au
fost identificate mai multe tipuri de discuri
decorative - prevzute cu picior de fixare n
18
O eventual structur de tip basilical numai pentru spatiul naosului este dup prerea noastr
de neadmis.
zidrie: plci n form de stea (cu cinci sau
sase colturi, de dou mrimi), ca si o alt
form de plac decorativ, oricum lobat,
care nu a putut fi ns total reconstituit. Se
constat si o relativ varietate a smaltului
folosit, cu mai multe nuante de verde - de la
verde-oliv pn la verde foarte nchis (Fig.
11) Si de aceast dat, strile de fapt
descoperite nu ne-au permis nici o alt
posibilitate de interpretare privind modul de
dispunere a plcilor decorative n cmpul
fostelor fatade
19
.
Ctre interiorul bisericii, completarea
datelor planimetrice cunoscute a fost
posibil si n baza unei alte descoperiri.
Este cazul vestigiilor unor colonete, cu
fusurile de sectiune octogonal (cu latura de
20 cm), dltuite monobloc n piatr de
carier (calcar alb-glbui, cu grenul fin) si
ngrijit finisate (Fig. 12). Fiecare dintre cele
dou colonete pstrate in situ, dar
fragmentar, avea o fundatie individual, fiind
dispuse pe un aliniament orientat nord-sud,
la extremitatea estic a ncperii naosului,
imediat n fata deschiderii spatiului altarului.
Fundatiile colonetelor erau acoperite direct
de pardoseala bisericii 1, pardoseal care
se alipea la partea inferioar a celor dou
fusuri. Nu a existat nici un fel de diafragm
(fie ea realizat din zidrie, fie realizat din
grinzi de lemn) care s fi legat fundatiile
celor dou colonete; stratificrile surprinse
n jurul fundatiilor acestora - dar si ntre ele -
fiind nederanjate, perfect continue, inclusiv
pnza pardoselii amenajate la interiorul
edificiului.
Prima colonet - cea nordic - se afla
la o distant de 87 cm sud de fata interioar
a zidului nordic iar cea de a doua, la o
distant de 160 cm spre sud de prima.
Prezenta celor dou colonete (din
fusul crora s-a pstrat doar o nltime de
25-33 cm) pe aliniamentul mentionat si n
conditiile stratigrafice descrise, permit
urmtoarele concluzii:
- ncperea altarului era desprtit de
cea a naosului printr-o diafragm manifest
doar n elevatie si care era sprijinit pe
structuri individuale; cunoscut fiind
deschiderea spatiului interior n zona n care
19
Mentionm c singurul loc n care au fost descoperite fragmente de plci decorative - acum discutate
- a fost n apropierea stlpului nord-vestic al naosului. Acolo, o denivelare relativ accentuat a pardoselii
bisericii 1, a permis acumularea molozurilor n timpul demolrii edificiului, molozuri care nu au mai fost
evacuate n msura n care acestea asigurau acolo orizontalizarea terenului.
20
Traseul pe care vor fi fost amplasate celelalte colonete ca si eventualele resturi ale acestora a fost
suprapus, mai trziu, de zidriile bisericii 2.
Fig. 13. Vedere general asupra necropolei din pronaosul bisericii 1
intervine aliniamentul colonetelor, un calcul
simplu demonstreaz fosta existenta a unui
numr total de 6 colonete
20
; ele delimitau,
desigur, diafragma unui fost templon al
crui aspect global nu mai poate fi astzi
reconstituit.
- amenajarea acestui templon s-a fcut
simultan cu lucrrile de construire a bisericii
initiale, fiind gndit si realizat ca atare.
- detaliul c pardoseala bisericii initiale
aflat n zona naosului continua n pnz
nentrerupt si la acelasi nivel si n zona
dintre cele dou colonete demonstreaz c
spatiul altarului nu prezenta o modificare de
nivel a pardoselii.
Pe toat durata functionrii sale,
prima biseric a mnstirii Sf. Sava a
adpostit la interiorul pronaosului o serie de
nmormntri (Fig. 13). Necropola -
organizat att la interiorul ct si la
exteriorul edificiului nu ne va retine acum
atentia. Struim numai asupra unui singur
aspect - aflat n strns legtur cu
economia si organizarea spatiului de la
interiorul bisericii.
Am amintit mai sus c n aria
pronaosului s-a pstrat - pe zone limitate si
ntrerupt de multe discontinuitti -
pardoseala initial amenajat la interiorul
bisericii. n conditiile specificate, pardoseala
pstra fragmentele unor foste lespezi
funerare anepigrafe. De format usor
trapezoidal, cu fata perfect netezit,
fragmentele celor patru lespezi identificate,
au fost ncorporate pardoselii si la acelasi
nivel cu aceasta. De fiecare dat, muchiile
nc pstrate ale acestor lespezi au fost
atent racordate, prin tivire, crend aparenta
unei integrri organice n structura
pardoselii - desi montarea lor acolo a
intervenit, evident, succesiv n timp.
Elementele materiale pstrate din
structura biserici initiale, observatiile
efectuate asupra acestora ca si
interpretarea lor conduc - toate nsumate -
la cunoasterea multora dintre caracteristicile
constructiv-arhitectonice ale edificiului care
ne preocup. n aceeasi msur, o
multitudine de alte aspecte rmn, practic,
necunoscute
21
.
Fig. 14. Seciunea 22: contrafortul 6 adosat
zidului sudic al pronaosului bisericii 1; zidul
estic al construciei adosate pronaosului
bisericii 1 peste care face ea zidul sudic al
pridvorului actual.
Fig. 15. Vedere de ansamblu a spturilor
efectuate pe latura sudic a bisericii actuale
21
Dispozitia si modul de realizare a golurilor de acces si de iluminat, boltirea fiecreia dintre ncperile
bisericii, precum si interpretarea functiei efectiv ndeplinite de spatiul pronaosului. Tot n domeniul
supozitiilor rmnem si n ceea ce priveste alctuirea fostei nvelitori. Inexistenta probelor materiale
acesteia, care n mod necesar ar fi trebuit s se gseasc sub stratul de moloz generat pe timpul
demolrii zidriilor - duc la concluzia c resturile nvelitorii n cauz au fost n mod deliberat evacuate.
Ar putea fi acesta - eventual - un indiciu c fosta nvelitoare fusese realizat dintr-un material
recuperabil: fie el material lemnos, fie el folii metalice sau de ce nu - olane smltuite.
Dup toate cele prezentate mai sus,
este momentul s struim si asupra
probelor materiale care au determinat
plasarea cronologic a momentului
construirii primei bisericii a mnstirii Sf.
Sava:
a. n timpul extragerii unor probe de
mortar din fundatia edificiului, n pasta
liantului de var-nisip din constitutia fundatiei,
a fost gsit o monet emis sub
Maximilian de Habsburg la 1577 (M. 127);
lipit de decrosul de fundare, a fost
recuperat o alt monet, emis n 1549
(M. 189), iar n nivelarea amenajat la
exteriorul edificiului o monet emis n anul
1579 (M. 320): toate aceste descoperiri
monetare n pozitii initiale concludente -
reprezint tot attea date ante quem non
pentru momentul ridicrii bisericii 1;
b. numeroase monete descoperite in
situ, ca inventar funerar, n mormintele
necropolei organizate la interiorul, dar mai
ales, la exteriorul bisericii - toate datate la
sfrsitul secolului al XVI-lea si primele 3
decenii ale celui urmtor;
c. cele de mai sus confirm pe deplin
informatia documentar conform creia la
26 noiembrie 1587 se practicase cel putin o
nmormntare la interiorul bisericii
22
.
Avem astfel, deplin confirmat
documentar si arheologic, intervalul n care
s-a construit biserica initial a mnstirii Sf.
Sava si anume, n intervalul cuprins dup
data de 4 august 1583
23
si nainte de 26
noiembrie 1587.
Dup terminarea lucrrilor de
construire a edificiului si dup executia
nivelrii exterioare finale, s-a amenajat un
pavaj din dale de piatr. ns datorit
intensei folosiri a aceluiasi teren perimetric
bisericii pentru nmormntri, acest pavaj s-
a pstrat doar pe zone limitate, concentrate
cu precdere n partea vestic a
edificiului .
Am atras atentia asupra msurii n
care locuirea din secolul al XV-lea a afectat
omogenitatea solului prin numeroasele si
substantialele interventii practicate n
profunzimea acestuia. Construirea pe un
asemenea teren a edificiului primei bisericii
a det ermi nat pr evi zi bi l e urmr i .
Considerabila mas a zidriilor de elevatie -
inclusiv sistemele de boltire si nvelitoarea -
sprijinite pe fundatii plantate ntr-un teren
neomogen tasabil, prin presiunea exercitat
de propria-i greutate - si receptat, implicit,
neomogen la sol - a provocat fisurarea si
chiar fracturarea zidriilor, pe toat
grosimea lor, de la talpa fundatiei n sus
24
.
Considernd situatia remediabil - si
nicidecum att de grav pe ct era aceasta
n realitate - beneficiarii lcasului au initiat
si, respectiv, au pus n oper o serie de
lucrri de reparare menite s stopeze
procesul de degradare a bisericii.
O prim ncercare este fcut prin
adosarea unor contraforturi care s sprijine
zidurile de nord si de sud (Fig. 1, 2, 14, 15).
Acestea au fost construite n terenul din
imediata vecintate a fatadelor bisericii la o
dat la care, n cuprinsul respectivului teren,
interveniser deja o serie de nmormntri
practicate n cuprinsul necropolei organizate
la exteriorul lcasului. Cercetrile au
identificat sase asemenea contraforturi
plasate astfel nct dou dintre acestea
sprijineau zidul nordic si alte patru pe cel
sudic.
Masa zidriilor lor de fundare a fost
realizat prin turnarea agregatelor n
santurile corespunztoare, operatie
executat cu mai putin pricepere si grij,
comparativ cu modul de executie al
lucrrilor de aceeasi factur comportate de
zidirea corpului bisericii. Desi n stare
proast de conservare, contraforturile par
s fi avut zidriile de elevatie cu volum
prismatic - cel putin pe o anumit nltime -
impostat direct la fata zidriilor de fundatie
prevzute, tocmai la aceast cot, cu o
retea din grinzi de lemn ale cror lcasuri
mai sunt partial pstrate.
Revenind acum la locul de amplasare
a contraforturilor, se remarc pozitia corect
a celor adosate fatadei nordice: dispuse n
dreptul fiecruia dintre cele dou elemente
22
DIR, A, XVI, III, doc.456, p.369-370
23
Ibidem, doc. 277, p.224-225.
24
Amintim aici c trei dintre cei patru stlpi din naos erau partial fundati n umplutura a trei gropi tinnd
de orizontul de functionare a atelierului de producere a pieselor ceramice, pentru a nu da dect un
singur exemplu.
nordice independente de sprijin ale boltirii
naosului, contraforturile n cauz preluau
mpingerile generate de descrcarea
sistemului de boltire (contraforturile 1 si 2 ).
Fatada sudic - probabil, aparent, cel
mai grav afectat - a fost prevzut cu patru
contraforturi; motivarea amplasrii lor -
privit strict local, si pentru fiecare caz n
parte - s-a dovedit pe ct de inconsecvent
ca procedeu tehnico-constructiv, pe att de
discutabil din punct de vedere al eficientei
real obtinute (Fig. 15).
Dou dintre contraforturile adosate
fatadei sudice (3 si 4) respect, simetric,
modul de dispunere a celor doi adosati
fatadei nordice si corespund, ntru totul,
functiei de sprijin pe care urmau s o
ndeplineasc. Potrivit celor constatate,
contrafortul 4 urma s consolideze, n plus,
tocmai acea zon afectat de o puternic
fracturare a zidriilor - vizibil astzi pn la
talpa fundatiei zidului sudic. O fractur de
gravitate similar apare si n zona fundatiilor
absidei altarului, n apropierea punctului de
racordare la zidul sudic al edificiului. Situatia
n cauz a determinat - desigur -
amplasarea contrafortului 5 imediat la vest
de rezalitarea zidului sudic al naosului.
Posibila existent a unui alt contrafort cu
aceiasi pozitionare, situat ns pe latura
nordic, desi nu poate fi exclus, pare putin
probabil
25
.
Contrafortul 6 a fost amplasat n
extremitatea estic a zidului sudic al
pronaosului, exact n coltul format prin
decrosarea, tot spre sud, a zidului naosului.
Dar, pe timpul desfsurrii lucrrilor
de construire a contraforturilor - si dup
ncheierea operatiunilor de fundare - s-a
renuntat la finalizarea contrafortului 4, ale
crui zidrii de elevatie, n mod surprinztor,
nu au mai fost niciodat ridicate. Fundatia
nc pstrat a contrafortului 4 a fost efectiv
sfrtecat de gropile nmormntrilor
survenite n aceast zon, pe timpul fiintrii
necropolei organizate la exteriorul bisericii
1. Solutia adoptat din mers - de renuntare
la construirea contrafortului 4 - a condus
rapid la accentuarea degradrii edificiului:
mpingerile ct de ct contracarate de
prezenta celorlalte contraforturi, au debusat
tocmai n aceast zon, ca singura
nentrit, agravnd deformarea ntregii
structuri a bisericii. Mai mult - dup cum
vom vedea n cele ce urmeaz imediat -
exist indicii clare conform crora s-a
renuntat si la functia de sprijin a
contrafortului 6, la o dat anterioar anului
1601.
ntr-o a doua etap de interventii
constructive are loc ridicarea ncperii
adosate fatadei sudice a pronaosului. Cu
plan rectangular, cu zidul vestic trasat n
prelungirea fatadei vestice a pronaosului,
ncperea nu depsea ctre sud si est
dimensiunile turnului clopotnit al bisericii
actuale. Zidurile de fundatie ale ultim
mentionatului turn nglobeaz (fr
posibilitatea observrii arheologice directe)
fostele zidrii ale ncperii acum n discutie.
Construirea acestei ncperi a
determinat renuntarea la folosirea
contrafortului 6 si, implicit, la functiile de
sprijin pe care acesta le va fi ndeplinit.
ntreaga elevatie a acestui contrafort - ca si
o bun parte din zidriile fundatiilor sale - au
fost demantelate; ceea ce s-a mai pstrat
din structura fundatiilor se afl inclus n aria
interioar a ncperii adosate. Construirea
acesteia din urm se datoreaz - poate - si
ncercrii de contracarare a instabilittii
monumentului n ntregimea sa: traseul
fundatiilor acestei ncperi rezaliteaz
puternic (cu cel putin 350 cm) spre sud fat
de traseul zidului sudic al naosului,
devenind astfel - privit ca volum global - un
fel de macro-contrafort al ntregului edificiu.
Pe de alt parte, trebuie semnalat si
observatia conform creia primul nivel al
constructiei adosate ndeplinea - probabil -
si functia de spatiu care preceda intrarea n
biseric. Spre o asemenea concluzie ne
ndreapt observatiile privind prezenta (n
coltul NV al zisei ncperi) a unui volum
25
Zona cercetat de noi n curpinsul altarului bisericii actuale depseste, spre vest, punctul n care ar
fi trebuit s se produc adosarea simetric a unui eventual contrafort. Dar cum nu se poate vorbi de o
simetrie perfect, ntre laturile de sud si de nord, cu privire la punctele de adosare a contrafortilor
identificati, nu excludem prezenta zidriilor unui asemenea element de sprijin ntre sectiunile 01. si 09,
arie inaccesibil n acea etap de cercetare.
prismatic din zidrie de crmid (Fig. 14),
adosat fatadei sudice a pronaosului care -
n acel punct - fusese deja acoperit cu
tencuial. Pstrat pe o nltime de cca. 40
cm, cu dimensiunile de 100 x 125 cm n
sectiune orizontal, volumul prismatic de
zidrie, cu fetele finisate, demonstreaz
prezenta n acel loc a bazei unei foste
coloane sau stlp
26
. Deducem, de aici, c
primul nivel al ncperii adosate era, n fapt,
un spatiu cel putin partial deschis, acoperit
la partea sa superioar de un sistem sprijinit
pe arcade descrcate - la rndul lor - pe
stlpi sau coloane.
Spatiul interior al ncperii a fost
folosit si ca spatiu funerar. Dintre
mormintele identificate aici (si tinnd de
acest orizont de utilizare), unul se remarc
n mod deosebit. Este vorba de o
amenajare funerar acoperit - la fata fostei
pardoseli a ncperii - printr-o lespede
epigraf, evident adosat si plasat n
functie de traseul zidului vestic al ncperii.
Textul inscriptiei, zgriat la fata unei lespezi
de piatr ngrijit netezit, ne informeaz c
a fost pus prin grija lui Ionasco Cujbulet n
anul 1601
27
.
Termenul ante quem reprezentat de
anul 1601, ngusteaz la maximum - din
punct de vedere al triniciei unui edificiu -
etapa de accentuare a degradrii
constructiei bisericii initiale, dac tinem
seama de faptul c ntr-un interval de cca.
15 ani au fost necesare dou interventii
majore de consolidare.
Recapitulnd, putem preciza c:
- tehnica de constructie a
contraforturilor, modalitatea n care acestea
au fost amplasate n raport cu zonele de
deteriorare ale bisericii precum si
nejustificata renuntare la terminarea
contrafortului 4 sunt tot attea argumente
care pun serios la ndoial cunostintele
tehnice si abilitatea de executie a celor care
le-au realizat (sau comandat ?);
- n sensul celor de mai sus - si n
sprijinul ndoielilor formulate - se nscrie si
constatarea privind adosarea ncperii la
latura sudic a pronaosului; ineficienta
constructiv a contraforturilor, dovedit si de
usurinta cu care s-a renuntat la functiile de
sprijin ndeplinite de contrafortul 6, nu a
reusit s fie compensat de ridicarea
acestei noi structuri - chiar dac aparent
mult mai voluminoas. Construirea ei pare
ns a fi fost dictat de cerinta functional a
unui spatiu introductiv care s precead,
efectiv, intrarea n biseric.
Accelerarea degradrii constructiei
primei biserici a fostei mnstiri Sf. Sava
atenuat poate, un timp, ca rezultat al
lucrrilor mai sus enumerate - nu a putut fi,
n nici un caz, stopat. Cea mai
convingtoare dovad n acest sens este
reprezentat de actiunea de demantelare
deliberat a ntregului edificiu, si aceasta
numai dup 42 de ani de la construirea sa.
26
Locul celorlalte trei asemenea baze este acum suprapus de zidurile bisericii 2.
27
Conform informatiilor documentare de care dispunem, familia Cujb detinea propietti n imediata
apropiere a locului pe care se ridicase mnstirea Sf. Sava. La 2 ianuarie 1692 sunt amintite casele
care apartinuser lui Crste Cujb, iar la 11 iulie acelasi an cele ale lui Cujb vornicul prevzute cu
pivnite de piatr si dughene toate situate pe Podul Vechi lng intersectia cu Ulita Strmb (DIOI, III,
doc.27, respectiv, 34 si 69).
n contextul lucrrilor de cercetare
efectuate ntre anii 1974 1977 la biserica
Sf. Nicolae din Rduti au putut fi surprinse
situatii si materiale arheologice de exceptie
din rndul crora ne propunem s
prezentm inventarul funerar continut de
mormntul nr. 72.
Att din punct de vedere stratigrafic
ct si cronologic, el nu face parte din rndul
acelora pentru care Stefan cel Mare a
asezat inscriptii, desi este amplasat n zona
de sud-vest a naosului. De form
rectangular, cu lungimea de 180 cm si
ltimea de 75 cm, fata gropii se taie chiar
de sub nivelul ultimei pardoseli. Mormntul
a continut resturile unui sicriu de lemn, ale
crui scnduri nu erau complet putrezite, si
scheletul unui brbat adult cu antebratele
usor ndoite din coate si asezate pe bazin
aflat in situ.
Inventarul funerar al mormntului
const din doi nsturasi
1
si un acopermnt
de sicriu
2
.
N#stura'ii, lucrati din argint prin
procedeul cerii pierdute ( cire perdue) si
apoi auriti, au o form globular cu
diametrul de 6,5 mm si o tortit realizat
dintr-o band plat, cu dou sentuiri
longitudinale, sudat de corpul propriu-zis.
Se aflau sub brbia nhumatului si aveau
rolul de a nchide o cmas (Fig.1). Din
punct de vedere tipologic, ei apartin
secolelor XIV-XV
3
.
Acoper#mntul de sicriu a fost
descoperit deasupra scndurilor capacului.
Dup restaurare
4
, s-a putut constata c
piesa a fost confectionat din mtase visinie
si bordat de o lizier de dantel lucrat din
fir de argint aurit, aceasta din urm fiind si
cea care s-a pstrat (Fig. 2). Dimensiuni:
187,5 x 53 cm. Conceput pentru a ncadra
un medalion central, dantela a fost lucrat
dintr-o singur bucat, fr nndituri, sub
forma unui entre deux. Materialul utilizat
este firul de argint aurit obtinut prin
nfsurarea n spiral a benzii metalice pe
firul suport din mtase sau din ln fin.
Tehnica n care apare lucrat piesa este
Despre acoper*mntul de mormnt al episcopului Leontie de la R*d*u7i
Lia B*trna <i Adrian B*trna
Fig. 1. Nsturai din argint din mormntul
Episcopului Leontie de la Rdui
1
Piesele se afl n patrimoniul Muzeului National al Bucovinei din Suceava.
2
Piesa se afl n patrimoniul Muzeului National de Art al Romniei sub nr. 299 / 93490.
3
Pentru analogii a se vedea: Victor Spinei, Marius Alexianu si Viorel Butnaru, Spturile arheologice de
la Doina Girov din 1982-1983, n Memoria Antiquitatis, IX XI, Piatra Neamt, 1985, p. 234 si p. 258,
fig. 15/9-14; Lia Btrna si Adriana Btrna , Reedina feudal de la Netezi (jud. Neam), n SCIVA, 4,
1985, p. 303, fig. 3/15; Lia Btrna, Adrian Btrna, Ion Vtmanu si Stefan Scortanu, Ansamblul
reedinei feudale de la Giuleti (jud. Suceava), n CA, VI, 1983, p. 82; Al. Artimon, Cteva consideraii
istorico-arheologice asupra bisericii din secolul al XIV-lea descoperit la Volov (jud. Suceava), n
SCIVA, 3, 1981, p. 395; Idem, Cronologia mormintelor i a descoperirilor monetare din complexul
arheologic de la biserica Sf. Dumitru din Suceava, n Studii si materiale, Istorie, III, Suceava, 1973, p.
141 si fig. 2/1-4; Lia Btrna si Adrian Btrna, Contribuii arheologice la cunoaterea primului lca al
Mitropoliei Moldovei, biserica Miruilor de la Suceava, n CA, V, 1982, p. 218, Victor Spinei si Rodica
Popovici-Balt, Principalele rezultate ale spturilor de la Hudum Botoani din anii 1970-1972, n vol.
Din trecutul Judeului Botoani , I, Botoani, 1974, p. 128 si fig. 6/4, 5; I. Ionit, Spturile de salvare
de la Trifeti, n MCA, VIII, 1962, p. 738 si fig. 7/2 .
4
Piesa a fost restaurat cu un nalt profesionalism de ctre Olga Birman si Rodica Roman, n cadrul
Laboratorului de restaurare textile al MNAR.

cea cu bobine (aux fuseaux), de fapt
singura modalitate n care se poate
confectiona din fir metalic
5
. Spre deosebire
de dantela lucrat cu acul ( laiguille), care
foloseste un singur fir, cea aux fuseaux,
nscut n Flandra
6
, utilizeaz concomitent,
cu ajutorul unui instrument destul de simplu,
un numr sporit de fire ce poate ajunge n
unele cazuri pn la 1200
7
.
Banda de dantel are ltimea de 150
mm n zona laturilor transversale si de 50
mm n cea a laturilor longitudinale.
Perimetrul interior si exterior al
dantelei este mrginit de o tres de
pasmanterie n form de entrelacs obtinut
prin mpletirea a patru fuioare, fiecare dintre
acestea fiind alctuit din cte trei fire.
Marginile longitudinale sunt ornamentate la
exterior cu o succesiune deas de coltisori
prinsi de tresa de pasmanterie. Ct priveste
laturile transversale, acestea au prinse la
exterior, de aceeasi tres de pasmanterie,
franjuri lungi de 30 mm.
Motivul ornamental propriu-zis - foarte
Fig. 2. Acopermntul de mormnt al Episcopului Leontie de la Rdui
Fig. 3. Detaliu din acopermntul de mormnt al Episcopului Leontie de la Rdui
5
Ch. Magu, Les dentelles anciennes, Paris, 1930, p 81.
6
Mathilde Pierre Paraf, La Dentelle et La Broderie, Paris, 1927, p. 35.
7
Ch. Magu, op. cit., p. 78-79.
dens si elaborat, realizat din lntisoare si
retele prinse ntre ele cu ajutorul unor rotite
festonate - este dispus n siruri, pe
diagonal (Fig. 3).
Caracteristicile tehnice si stilistice ale
piesei, precum si analogiile ce se pot stabili
cu o dantel similar, descoperit n cripta
bisericii reformate din Losoncz (Ungaria) si
datat n secolul al XVI-lea
8
ne ndrepttesc
s ncadrm acopermntul de la Rduti
dac nu n secolul al XVI-lea cel mai trziu
n cel urmtor.
Aprut n ambianta Renasterii, la
cumpna dintre secolele XV-XVI, dup unii
autori n Italia
9
, dup alti n Flandra
10
,
dantela si va cuceri cu rapiditate un loc
aparte n moda european. Desi lucrat
preponderent din fir foarte fin de ln,
dantela din fir metalic, de aur sau de argint,
este folosit cu predilectie n secolele XVI-
XVII cu rolul de a nfrumuseta
vestimentatia
11
ct si cu scopul de a decora
unele testuri de factur laic sau
ecleziastic
12
.
Calitatea desvrsit a dantelei, ce
denot o iscusint conferit de o
ndelungat experient, precum si absenta
unor informatii cu privire la practicarea artei
dantelriei pe teritoriul Moldovei, n secolele
XVI-XVII, ne ndrepttesc s considerm
piesa descoperit la Rduti ca provenind
dintr-unul din atelierele Europei centrale sau
occidentale
13
.
Vehiculate de negustorii autohtoni
sau strini, piese de acest gen vor fi
solicitate si de unii reprezentanti ai
feudalittii laice sau ecleziastice de la
rsrit de Carpati, confirmnd nc o dat
faptul c moda european nu ocolea Trile
Romne.
Unic pn n momentul descoperirii
pe teritoriul Moldovei si una din putinele
piese de acest fel pstrate n lume, dantela
din mormntul nr. 72 de la Rduti se
constituie ntr-un document de o autentic
valoare pentru istoria artei si civilizatiei
medievale romnesti.
Din prezentarea pieselor de inventar
funerar descoperite n mormntul nr. 72
rezult constatarea cert c nhumatul se
afla in situ si poseda accesorii vestimentare
specifice secolelor XIV-XV- este vorba de
mai sus amintitii nsturasi globulari iar
sicriul era acoperit cu o dantel folosit n
secolele XVI-XVII. Aceste realitti ne
conduc la concluzia c personajul a decedat
si a fost asezat n sicriu ntr-o perioad
cea a secolelor XIV-XV iar sicriul a fost
depus n groapa de pe latura de sud-vest a
naosului si acoperit cu amintita dantel abia
ntr-o epoc mai trzie cea a secolelor
XVI-XVII. Precizm c nu s-au constatat
interventii ulterioare asupra gropii de
mormnt, aceasta fiind spat n secolele
XVI-XVII.
Tinnd cont de aceste observatii,
precum si de izvoarele scrise si de traditia
local, vom ncerca s gsim o explicatie
acestei situatii neobisnuite si s procedm
la identificarea nhumatului.
Dintr-un manuscris slavon din secolul
al XVI-lea aflm c n Rdui, n
Episcopie, sfntul Leonte fctorul de
minuni zace cu trupul ntreg
14
. La rndul ei,
traditia local ne informeaz c acest sfnt
a fost episcop de Rduti, iar moastele sale
au stat n biseric, n naos, pe partea
dreapt, sub tabloul ctitoricesc (subl. ns.),
din secolul al XIV-lea pn n cel de al XVII-
lea cnd au disprut n nvlmsagul de
8
Maria Csernynszky, Lart de le dentelle en Hongrie, Budapesta, 1962, p. 18-20.
9
Ch. Magu, op. cit., p. 19.
10
Genevive van Bever, La dentelle, Bruxelles, 1945, p.8.
11
Maria Csernynszky, op. cit., loc. cit. O stire din 1577 mentioneaz c regele Frantei, Henric al II-lea,
folosea pentru vesmintele sale 4000 aunes (1 aune = 1,88m) de dantel de aur, cifr evident mult
exagerat (Cf. Mathilde Pierre Paraf, op.cit., p. 41),
12
Genevive van Bever, op.cit.,loc.cit.
13
Ungaria era una din trile vecine cu o mare productie de dantel cerut, de altfel, de anumite
caracteristici ale costumului brbtesc n special. Acesta era si explicatia importului masiv de fir de aur
de la Viena, n tot cursul secolului al XVII-lea (cf. Maria Csernynszky, op.cit., p. 14-16).
14
A. Gorski, K. Nevostruev, Opisanie slavianskih rukopisei Moskovskoi sinodalnoi biblioteki, Otdial
vtori, Pisaniia sviath otev, 3. Raznia bogoslovskiia socineniia (Privavlenie), Moscova, 1862, p. 339
si urm.
rzboaie si prdciuni
15
.
Aceste date, coroborate cu
constatrile de ordin arheologic, ne-au
permis s opinm c mormntul nr. 72
contine osemintele celui dnti episcop de
Rduti, pe numele su Leonte sau
Levrentie, amintit si de pomelnicul bisericii a
fi fost n rndul celor dinti ierarhi ai
Moldovei
16
. El va fi pstorit n vremea lui
Alexandru cel Bun cnd se pare c a si
decedat. Cu acest prilej, trupul su
mblsmat a fost depus ntr-un sicriu si
nchis mai apoi ntr-o racl ce este posibil
s fi fost din argint. Coincidenta dintre
amplasamentul mormntului nr. 72 si locul
n care se aflau moastele Sf. Leontie potrivit
traditiei, ne ngduie s apreciem c racla
acestuia a stat n fata tabloului ctitoricesc
pn n prima jumtate a secolului al XVII-
lea, cnd n contextul unor vremuri tulburi
17
,
pentru a fi ferit de profanare, doar sicriul,
acoperit de o testur cu dantel, a fost
ngropat n suprafat ocupat odinioar de
racl. Astfel credem c s-a putut ajunge la
situatia, aparent inexplicabil, ca un
nhumat, beneficiarul de accesorii
vestimentare specifice epocii n care a
decedat, s se afle ntr-un sicriu acoperit cu
o dantel realizat cu cel putin 200 de ani
mai trziu.
Prezentarea noastr care trateaz
pictura exterioar a bisericilor din fostul
Principat al Moldovei - pictura figurativ - nu
trebuie considerat ca un studiu complet.
Aceast prezentare este mai degrab o
introducere n dificilul domeniu al cercetrii
si tinde, mergnd pe un drum empiric, s
stabileasc un rspuns la tema aleas. De
la nceput plecm de la o ipotez de lucru si
de aceea ncercm s ne continum ideile
pe baze logice. Acest lucru ar putea s
apar ca o aventur si ar putea s nu dea
rezultatele asteptate. Totusi suntem de
prere c numai un ct de mic rezultat ar
putea s merite continuarea eforturilor
noastre de pn acum.
Legtura ntre goticul moldovenesc si
stilul gotic international - si prin aceasta o
legtur para-arhitectonic a influentelor
spirituale, geopolitice, diplomatice si
economice - a stat la baza cercetrilor mele
pe cursul a mai bine de 30 de ani.
Principala preocupare a acestor studii s-a
referit la arhitectur si lucrri de pietrrie.
Prin aceast prezentare privind pictura
exterioar a monumentelor din Principatul
Moldovei, depsesc granita cercetrilor
mele de pn acum.
Pictura exterioar moldoveneasc
apartine acelei categorii de art
monumental care este legat inseparabil
de plastica arhitectonic si de volumetrie.
Sunt cunoscute n total dousprezece
biserici din fostul Principat al Moldovei ai
cror pereti exteriori au fost prevzuti cu
lucrri de pictur figurative. La cinci din
acestea (Arbore, Voronet, Humor, Moldovita
si Sucevita) picturile au fost relativ bine
pstrate. La celelalte biserici aceste picturi
exterioare au fost partial pierdute n
decursul timpului.
Chiar de la nceput as dori s
accentuez o tem cercetat, respectiv cea
a stilului moldovenesc de constructie.
Tratarea acestui stil a fost n cea de a doua
jumtate a secolului 19 foarte divers dar n
prezent se pare c problematica a fost
clarificat. Principatul Moldovei a trit sub
domnia lui Stefan cel Mare o epoc de
glorie si chiar la nceputul secolului 16, n
timpul domniei fiului su, Petru Rares, tot ce
apartinea activittilor culturale era ntr-o
pozitie favorabil. Este tocmai perioada n
care fatadele cldirilor mai vechi sau cele
ale constructiilor noi au nceput s fie
pictate cu scene figurative.
Din punct de vedere militar si politic,
Principatul a fost totusi ntr-o situatie grea.
Cderea Imperiului Bizantin, presiunile de
ordin militar la care era supus n
permanent - agresiunile otomane, luptele
interne ntre pretendentii la tron - au
favorizat o apropiere de activittile culturale
ale spatiului de limb german si n special
de Transilvania.
Elementele de gotic trziu pur apar la
ferestrele, portalurile si balustradele
bisericilor si cettilor. Ele vor fi putut aprea
si la cldiri civile, acum disprute din orase
sau conace boieresti din Moldova. Toate
acestea provin din secolele 15-16, formele
lor fiind interpretate mai trziu si n Tara
Romneasc.
Semnele de pietrari cercetate de
Gheorghe Bals si Adrienne Van De Winckel
demonst r eaz or i gi nea got i c a
elementelor monumentelor arhitectonice din
Moldova. Aceste semne de pietrari se
regsesc si n constructii din Transilvania si
din alte prti din Europa unde stilul gotic
este mult mai rspndit. Despre sursele
influentelor gotice care au fost preluate din
Transilvania voi mai vorbi si n partea
expunerii mele despre pictura exterioar a
fatadelor.
Aparitia picturilor figurative exterioare
ale constructiilor secolului 16 n fostul
Principat al Moldovei, este de o mare
important. Picturile care acopereau toate
fatadele constructiilor bisericesti sunt
realizate n mai multe scheme. Pornind de
la compozitii ritmice si pn la scene
alegorice, zidurile exterioare sunt pictate n
mod original. Exemplul cel mai tipic este
fatada de vest a bisericii de la Voronet. Ca
si n cazul elementelor de piatr gotice, este
Pictura exterioar* a monumentelor de arhitectur* din Moldova o ipotez*
asupra influen7ei picturii exterioare a monumentelor civile <i religioase din
Germania <i Transilvania
Mira Dordea
posibil ca pictura exterioar s fi mpodobit
si cldiri civile care, dup cum am artat,
sunt complet disprute.
Tematica religioas este bizantin,
dar maniera desenului si a culorii se
delimiteaz de stilul bizantin. Este
binecunoscut c pictura exterioar a
bisericilor rspundea necesittii extinderii n
exterior a spatiului liturgic n cadrul celor
mai importante slujbe religioase. n sprijinul
ipotezei c ideea de pictura exterioar
provine din spatiul de cultur german, vin
si descoperirile fcute de Eugenia
Greceanu, Hermann Fabini si altii la
monumente din Transilvania.
Pictura peretilor exteriori, n special la
monumente laice, este curent n statele
germane din Sud, n Austria etc. Sunt
cunoscute exemplele de la Primria din
Ulm, din Bolzano, Colmar etc. Spre
deosebire de Moldova unde pictarea n
exterior are o strlucire relativ scurt
(secolul 16) n statele germane pictura
exterioar trece de stilul Goticului si
Renasterii, fiind frecvent n perioada
baroc, uzitndu-se chiar si n cea
contemporan.
ncerc s fac o legtur ntre tratarea
gotic a portalelor, ferestrelor si
balustradelor din Moldova, realizate de
mesteri pietrari germani din lojele
occidentale. Ei au ajuns n Moldova prin
Transilvania au fost poate chiar sasi si
au receptat si necesitatea pictrii exterioare
a bisericilor, aducnd, prin contactele cu
pictorii din zonele germane, moda picturii
exterioare a constructiilor laice din spatiul
de origine. Este posibil ca nssi pictorii din
occident s fi venit n Moldova pentru a
executa picturi exterioare n spiritul local
care era de tip bizantin. Este o variant a
ipotezei manierei de a picta n exterior n
Moldova.
A doua variant poate valabil
este aceea c pictorii romni, n contact cu
mesterii pietrari strini, au plecat n trile
germane unde au luat contact cu maniera
de a picta n exterior, maniera pe care si-au
nsusit-o si, ntorcndu-se n tar, au
adaptat-o la cerintele locului. Aceasta cea
de a doua ipotez a fost sustinut si de
regretatul Vasile Drgut.
Cont i nuar ea st udi i l or asupr a
pt r under i i pi ct ur i i ext er i oar e a
monumentelor din fostul Principat al
Moldovei depinde si de cercetrile privind
statele medievale cu populatie german,
care din pcate nu prezint o preocupare
stringent pentru cercetarea din lumea vest-
european. Pentru cercettorii din Romnia,
elucidarea acestui fenomen devine astfel
dificil.
Pent r u cul t ur a r omneasc,
cunoasterea precis a problemei, n sensul
originii ideii de a picta n exterior
monumente ecleziastice dar si civile, mi se
pare important deoarece astfel se poate
dovedi - si pe aceast cale - apartenenta
european a statelor romnesti nc din
perioada medieval.
Pe de alt parte, continuarea studiilor
poate demonstra c Europa Evului Mediu
era o mare tar n care att circulatia
persoanelor ct si a ideilor nu avea granite
si n care spiritualitatea, cultura si tehnica
puteau s depseasc deosebirile etnice si
religioase ale timpului.
Mnstirea Rca. Foto Vasile Drgu, Fototeca
INMI, fond DMI 1961.
Hunedoara
2
. n momente cruciale pentru
domnia sa, brasovenii nu s-au abtut de la
calea fidelittii adevrate, dup cum regele
nsusi avea s mentioneze ntr-un
document din 1471
3
. n 1467, n timpul
revoltei nobiliare, la care au aderat si unele
orase transilvnene, urmnd sfatul
parohului Johann Reudel, Brasovul a rmas
de partea lui Matia
4
, n timp ce la sfrsitul
aceluiasi an, dup campania esuat din
Moldova, regele, rnit, mpreun cu restul
armatei sale gseste adpost n Cetate,
unde poposeste ntre 31 decembrie 1467 si
4 ianuarie 1468. Recunosctor, Matia
acord locuitorilor din Brasov de-a lungul
ntregii sale domnii ncheiate n anul 1490
nenumrate privilegii ce contribuie la
dezvoltarea economic a orasului
5
, iar n
1486 Brasovul si ntreaga Tar a Brsei
devin parte a Universittii Ssesti
6
. n
acest context, imaginea pictat pe timpanul
portalului de sud-est al bisericii parohiale,
care sub aspect stilistic pledeaz pentru o
datare n anii 80 ai secolului al XV-lea
7
,
vine s marcheze n plan artistic drepturile
extinse ale sasilor din Brasov prin
Colaborarea desfsurat n anii
1971-1977 ntre Directia Monumentelor
Istorice din Romnia, condus de profesorul
Vasile Drgut si Institutul Central de
Restaurare din Roma (ICCROM), care a
dus la restaurarea bisericilor cu pictur
mural exterioar din nordul Moldovei, avea
s restituie artei europene si una dintre
capodoperele sale pstrate pe teritoriul
Transilvaniei: imaginea Fecioarei cu Pruncul
ntre sfinte, pictat pe timpanul portalului
principal de sud al Bisericii parohiale din
Brasov la sfrsitul secolului al XV-lea.
Lucrrile de restaurare conduse de Laura
Mora au recuperat pictura grav afectat de
marele incendiu care pustiise Cetatea
Brasovului n 1689
1
(fig. 1).

Stemele regelui Matia Corvinul si a
sotiei sale Beatrix de Argon, figurate ntr-o
specific tram pictat de vrejuri vegetale si
frunzis gotic trziu n colturile inferioare ale
imaginii, permit o datare ntre 15 octombrie
1476 - data cstoriei lor - si 6 aprilie 1490,
reflectnd legturile privilegiate avute de
locuitorii Brasovului cu fiul lui Ioan de
Imaginea Fecioara cu Pruncul ntre Sfinte de la Biserica Neagr* din Bra<ov

Dana Jenei
*Documentarea pentru acest studiu a fost finalizat n timpul stagiului efectuat la Central Institut fr
Kunstgeschichte in Mnchen, n anul 2001, ca Getty-Junior Fellow al Colegiului Noua Europ din
Bucuresti. Adresez multumiri si pe aceast cale prof. univ. dr. Andrei Plesu, rector al colegiului si prof.
univ. dr. Anca Oroveanu, director stiintific.
1
Raport de restaurare a panoului Fecioarei din Biserica Neagr din Braov, n BMI, 1972, p. 61.
Santierul a fost organizat de ICROM ntre 17 iulie19 septembrie 1971, din grupul de lucru, fcnd
parte Laura Mora (director de lucrri), Carmen del Valle (ajutor al directorului), Jacqueline Burckhardt,
Claudia Cornaggia, Maria Pia Gazzola (restauratori), iar din partea DMIA Tatiana Pogonat si Ioan
Istudor. Raportul arat c tehnica artistic este tempera cu ou pe tencuial uscat, pictura fiind
realizat ntr-o etap ulterioar executiei si decorrii portalului. Zona decorativ n band, pictat pe
un strat subtire de preparatie ntins direct pe piatr, e n mod evident anterioar picturii de care ne
ocupm.
2
Pictura este adpostit de pridvorul atribuit munificentei aceluiasi donator regal. Anul 1477 nscris pe
canatul portii de lemn a accesului exterior este considerat anul ncheierii lucrrilor de pe santierul
Bisericii parohiale Sf. Maria din Brasov, ncepute cu un secol mai devreme, n 1383.
3
Gernot Nussbcher, Matia Corvinul si Brasovul, n Astra, 4/1990, p. 6 .
4
K. G. Gndisch, Participarea sailor la rzvrtirea din 1467 a transilvnenilor mpotriva lui Matei
Corvin, n Studia Universitatis Babes-Bolyai, seria Historia, 2/1972, p. 25-27.
5
Cel mai important privilegiu este dreptul de depozit pentru mrfuri din Tara Romneasc si Moldova,
acordat la 28 septembrie 1468, imediat dup aceste evenimente, n Nussbcher, op. cit., p. 6.
6
Sasii din Brasov primesc privilegiile acordate de regalitatea maghiar (liberttile sibienilor) cuprinse
n Diploma Andreanum, emis n 1224. Ibidem. Vezi si Sipos Ibolya, Transilvania n timpul domniei
lui Matei Corvin (1458-1490), n Corviniana. Acta Musei Corviniensis, I, Hunedoara, 1/1995, p. 78.
7
Aceeasi opinie pentru datare si la Maria Prokopp, Italian Trecento Influence on Murals in East-Central
Europe, particularly Hungary, Budapest, 1983, p. 144.
generozitatea plin de gratitudine a regelui.
Pictura o nftiseaz pe Maria
glorificat, tronnd ntre sfintele Barbara si
Ecaterina virgo inter virgines ntr-o
grdin nchis - hortus conclusus
8
, avnd,
dup textul Apocalipsei lui Ioan (12, 1), luna
sub picioare si o cunun de dousprezece
stele deasupra capului. Reprezentarea
Mariei cu pruncul n Grdina Paradisului -
subiect predilect al picturii europene din
secolul al XV-lea
9
, provenit din literatura
claustral ce dezvolt la infinit acest motiv
al Cntrii Cntrilor (4,12)
10
- se conjug la
Brasov cu celelalte teme ce o nftiseaz pe
Sf. Fecioar n Evul Mediu trziu: Maria,
regina cerului ncoronat de ngeri, Maria
citind scripturile, Fecioara Apocalipsei. n
lumina misticii mariale si a simbolismului
paradisiac, Sf. Fecioar este ea nssi o
floare a Duhului Sfnt rosa mystica, ale
8
Zidurile grdinii nchid scena doar n partea din spate, privitorul fiind astfel inclus n imagine.
9
Alturi de Grdinia Paradisului de la Frankfurt (1420), cele mai cunoscute imagini ale Mariei cu
Pruncul de acest tip din prima jumtate a secolului al XV-lea sunt pictate de Maestrul Sfintei Veronica
(1420), Stephan Lochner, Robert Campin, Matre de feuillage en broderie, tema fiind reluat la sfrsitul
secolului de maestrii anonimi ai Scolii din Kln. Mirella Levi d Ancona citeaz unsprezece opere
consacrate acelui hortus conclusus marial realizate n Peninsul n secolele al XV-lea si al XVI-lea
(Jean Delumeau, Grdina desftrilor. O istorie a paradisului, Bucuresti, 1997, p. 109), cele mai
importante apartinnd reprezentantilor stilului gotic international din Italia (v. Stefano da Zevio si
Pisanello. Leandro Ventura, Pisanello, Art e Dossier, Firenze, 1996, p. 7-8).
10
Delumeau, op. cit., p. 107; The Bride in the Enclosed Garden, Praga, 1995, p. 68; Martin
Schongauer. Matre de la gravure rhnane vers 14501491. Paris, Muse du Petit Palais, 14
novembre 1991 16 fvrier 1992, p. 47.
Fig. 1. Braov, Biserica Neagr. Fecioara cu Pruncul ntre sfinte, pictur mural n timpanul
portalului principal de sud, cca.1485. Foto Dana Jenei
crei virtuti si gsesc un rapel metaforic n
tot ceea ce o nconjoar
11
- flori si
fecioare
12
. Pruncul Isus tine n mn, la
rndul su, un trandafir slbatic. Toat
aceast succesiune de conotatii simbolice
ilustreaz motivul preferat al literaturii si
iconografiei misticii renane, legat de
curentul spiritual Devotio moderna
13
si, n
11
Dup Sf. Ieronim, hortus conclusus, n sine, este o imagine ce o evoc pe Maria, mam si fecioar,
paradisul terestru simboliznd totodat neprihnirea ei. Delumeau, op. cit. p. 109. Imaginile Fecioarei
cu pruncul n Grdina Paradisului abund n reprezentarea florilor - figuri si atribute ale Mariei ce au ca
surs Cntarea Cntrilor. La Brasov, ntre alte flori, figureaz trandafiri si lcrmioare. Vezi si Flore en
Italie. Symbolique et reprsentation de la flore dans la peinture italienne du Moyen-ge et de la
Renaissance, Avignon, 1991, p. 68.
12
Ecaterina si Barbara sunt sfintele ce o nsotesc frecvent pe Maria n reprezentrile epocii, cel mai
apropiat exemplu fiind pstrat pe bolta capelei Bisericii parohiale din Hrman. La Brasov, Sf. Ecaterina
- logodnica mistic a lui Isus, figureaz cu atributele caracteristice roata, sabia si o carte nchis pe
genunchi, iar Sf. Barbara tine n mna dreapt simbolul su, un mic turn cu trei ferestre ce evoc
Trinitatea.
13
Martin Schongauer. Matre1991-1992, p. 88 si La vie religieuse en Alsace, n Le beau Martin.
tudes et mises au point. Actes du colloque. Muse d Unterlinden, Colmar, 1991, p. 18.
Fig. 2.a. Braov, Biserica Neagr. Fecioara cu
Pruncul ntre sfinte - detaliu. Foto Dana Jenei
Fig. 2.b. Martin Schongauer, Madona cu
papagal, gravur, cca. 1473 (dup Le beau
Martin. tudes et mises au point. Actes du
colloque. Muse d Unterlinden, Colmar, 1991,
fig. 6)
ultimele decenii ale secolului al XV-lea, de
devotiunea Rozariului Mariei
14
.
Imaginile corelate devotiunii au fost
rspndite la sfrsitul secolului al XV-lea n
special prin intermediul gravurii germane,
relevant n ce priveste reprezentarea de la
Brasov, fiind opera lui Martin Schongauer,
cel mai important artist al ultimei treimi a
secolului al XV-lea
15
, figura dominant a
artei germane ntre 1470 si 1490
16
, care
ncarneaz ultima nflorire a goticului
trziu
17
. Cercettorii dateaz n anul 1473
18

primele sale lucrri cunoscute, realizate la
ntoarcerea sa la Colmar, orasul su natal,
dup ce studiase n principal lucrrile
maestrilor Rogier van der Weyden si Dierk
Fig. 3.a. Martin Schongauer, Fecioara
Apocalipsei, gravur, cca. 1473 (Ibidem,
fig. 40)
14
Originea iconografiei Madonei ntre trandafiri, se afl n textele Sf. Ambrozie, dup care, n paradis,
trandafirul nu are spini, iar acest trandafir fr spini o reprezint pe Maria neatins de pcatul originar,
vezi Delumeau, op. cit. p. 110. Keith Moxey arat c exist o legtur nemijlocit ntre simbolismul
floral al picturii si mrgelele ce formeaz siragul rugciunii Rozariului: n ambele cazuri trandafirul este
folosit pentru a invoca statutul paradisiac al Mariei si libertatea ei de pcat. Trandafirii pot fi numrati
mpreun cu mrgelele ca ajutor al repetitiei rugciunilor, vezi Seeing through Schongauer, n Le
beau Martin1991, p. 93. Devotiunea Rozariului Mariei era totodat nzestrat cu numeroase
indulgente, Michael Baxendall, The Limewood Sculptors of the Renaissance in Germany, London,
1980, p. 58. n scrierile mistice, trandafirul rosu cules este un simbol al carittii Sf. Fecioare, dar si al
patimilor lui Isus, evocate de misterele de durere ale rugciunii Rozariului. La o atare semnificatie ar
trimite si servetul alb pe care st pruncul ce prefigureaz, dup unii autori, lintoliul ngroprii. Richard
Cavendish, Visions of Heaven and Hell, London, 1977, p. 59.
15
Alan Schestack, Master E.S. Five Hundredth anniversary exhibition, Philadelphia, 1967.
16
Martin Schongauer. Matre, 1992, p. 72.
17
Ibidem, p. 92.
18
Ibidem, p. 90.
Fig. 3.b. Martin Schongauer, ncoronarea
Fecioarei, gravur, detaliu (Ibidem, fig. 101)
Bouts n timpul cltoriei de calf n Trile
de Jos
19
. Este vorba de Madona n rozariu,
considerat opera sa de mester
(Meisterstck), pictat pentru mnstirea
augustin din Isenheim si gravurile ce o
reprezint pe Maria cu Pruncul, n care
spiritul flamand este nc prezent
20
.
n ce priveste pictura de la Brasov,
partea sa central decalchiaz gravura lui
Schongauer cunoscut n literatura de
specialitate sub titlul de Madona cu papagal
(fig. 2 a, b). Fecioara mediteaz rsfoind
cartea de rugciuni, n timp ce pruncul Isus
din bratele sale tine n mna dreapt, la fel
ca n gravura lui Schongauer, o smochin -
reprezentare rar a fructului oprit
considerat n secolul al XVI-lea, de
istoriograful Carel van Mander ca semn de
mare eruditie pentru un artist, ce ar dovedi
astfel cunoasterea scrierilor Sf. Augustin
21
.
Restul reprezentrii pare s reproduc si
alte elemente preluate din opera lui
Schongauer. Doi ngeri tin deasupra capului
Mariei, redat cu luna sub picioare, o
coroan de dousprezece stele, la fel ca
n gravura Fecioarei Apocalipsei (fig. 3a)
sau picturile ce ilustreaz aceeasi tem, n
timp ce figurile sfintelor ngenuncheate,
precum si alte detalii, cum ar fi decorul
bratelor tronului ar putea fi preluate din
gravura ncoronrii Fecioarei (fig. 3b). Stiind
c opera lui Schongauer s-a rspndit att
prin intermediul gravurilor sale, ct si prin
copii realizate de contemporani, este greu
de stabilit dac pictorul de la Biserica
Neagr a folosit nemijlocit gravurile
19
n 1469 copiaz Judecata de apoi pictat Rogier la Beaunne, cltorind ulterior la Brugges,
Middleburg en Zeeland si - dup unii autori - la Louvain, orasul lui Dirk Bouts (1420 1475). Ibidem, p.
70 si Alan Shestack, The complete engravings of Martin Schongauer, New York, 1969, p. IX, unde se
consider c nchinarea magilor pictat de Schongauer este o variant a Altarului Columba al lui Van
der Weyden. Influenta lui Rogier a fost subliniat de toti exegetii operei lui Schongauer, vezi Le beau
Martin, p.134, Shestack, The complete engravings, p. IX, Charles Ilsley Minott, Martin Schongauer,
New York, 1971, p. 44. Dup Panofsky, spiritul lui Rogier a renscut n solul german prin Martin
Schongauer, ibidem, p. 20.
20
Martin Schongauer. Matre, 1992, p. 98. n secolul al XV-lea nici o ascendent asupra artei
figurative europene nu poate fi comparat cu cea exercitat de Rogier van der Weyden (1399/1400
1464), creator de tipuri mai mult dect orice pictor din epoca sa. Fecioara cu Pruncul imaginat de
Rogier, gnditoare si reculeas, este imaginea de devotiune perfect ncrcat de un nou continut
afectiv, ridicnd contemplarea la nivel de meditatie. Schongauer, preia n arta sa tipul Madonei create
de Rogier. Ibidem, p. 60-61.
21
Carel van Mander, comentnd Altarul Mielului Mistic pictat de fratii van Eyck, n Cartea pictorilor,
Bucuresti, 1977, p. 64. Smochina ca fruct al pcatului originar nu este singurul element preluat de
Schongauer din pictura lui Van Eyck.

Fig. 4.b. Kutna Hora, Biserica Sf. Barbara,
Capela Smiek. Regina din Saba, pictur
mural, detaliu, 14851492
Fig. 4.a. Monogramistul IE, Madona aezat n
grdin, gravur, dup 1480, (Ibidem, p. 121)
Maestrului sau a recurs la pastise realizate
de continuatori. n 1505, umanistul alsacian
Jacques Whimpeling nota c gravurile lui
Schongauer au fost mult mai copiate n
Europa dect orice alte depictae tabulae, iar
faptul c autorul lor era cunoscut, a
contribuit la celebritatea lor
22
. Gravurile
Monogramistul IE, de pild, identificat de
exegeza de specialitate cu ucenicul
atelierului din Colmar care termin anumite
lucrri ale Maestrului dup moartea sa, sunt
considerate veritabile compendii de motive
din variate gravuri ale lui Schongauer
23
. n
lucrarea sa Madona cu pruncul aezat n
grdin (fig. 4 a) au fost identificate cu
precizie elemente preluate din mai multe
gravuri ale Maestrului
24
; n plan ndeprtat,
n spatele Mariei redat figur ntreag, se
vd zidurile crenelate ale unui oras. n
pictura de la Biserica Neagr, fundalul este
tratat similar, detaliile fiind adaptate pentru a
reda Brasovul n ultima parte a secolului al
XV-lea. Alturi de sfintele Ecaterina si
Barbara, apar edificii ale orasului vzute
dinspre vest, ntre care si capelele ce le
erau dedicate. Este cea mai veche
reprezentare veridic a Brasovului si a unor
constructii de mult disprute din partea sa
apusean: n partea dreapt a Mariei, n
spatele zidurilor de incint si vechii porti a
Cettii este reprezentat capela Sf.
Ecaterina
25
. Pe iazurile din afara
fortificatiilor orasului pluteste o barc, la fel
ca n gravura Monogramistului IE; la orizont
se ntrevd dealurile ce mrginesc Tara
Brsei spre nord-est, iar n partea opus,
apare capela Sf. Barbara din suburbia
estic a orasului, Blumna.
n ansamblul ei, imaginea de la
Brasov trimite n acelasi timp, la compozitiile
simetrice ale Madonei cu pruncul ntre sfinti
si donatori, pictate n Trile de Jos n
ultimele decenii ale secolului al XV-lea, pe
linia traditiei lui Jan van Eyck si Robert
Campin, de Hans Memling sau de maestri
anonimi ai scolii din Kln, ntru totul aservit
picturii neerlandeze
26
, n aceast epoc a
regoticizrii generale a stilului
27
. O
legtur s-ar putea stabili cu panoul
Logodnei mistice a sfintei Ecaterina, pictat
de Hans Memling n 1479, lucrare care ns
trimite napoi la gravura lui Schongauer din
1473, ntruct figurile centrale par s o
reproduc n oglind (fig. 5 a, b), fr a-i
reda, la fel ca la Brasov, toate detaliile.
Comentatorii operei lui Schongauer,
amintesc fr exceptie popasul fcut la
Brugges din timpul cltoriei sale de calf n
Trile de Jos, oras n care Memling activa
ca pictor oficial, fr s mentioneze ns
raportul dintre operele celor doi maestri,
astfel nct este greu de stabilit n ce
directie a avut loc mprumutul formal; n
acest sens este de avut n vedere si faptul

22
Dup Geisberg, Meckenen, de pild, a realizat copii exacte dup Schongauer pn la monogram
nc din anii 14691474, deci din prima perioad de realizare a originalelor, vezi Le Beau Martin, p.
315.
23
Dintre gravurile care i sunt atribuite Monogramistului IE (activ ntre 1480 si 1500) treizecisiuna sunt
copii dup lucrrile lui Schongauer - majoritatea n oglind, iar cincisprezece se presupune c sunt
fcute dup desene sau picturi disprute ale Maestrului. Ibidem, p. 120 si Schongauer Graveur. La
gravure en Allemagne au XVme sicle, n Martin Schongauer. Matre, 1992, p. 84.
24
Le Beau Martin, p. 120.
25
Capela ordinului cistercian Sf. Ecaterina, ale crei vestigii se pstreaz la subsolul Liceului german
din curtea Bisericii Negre, a fost demolat n timpul Reformei religioase, n 1559, acelasi an n care
este ridicat noua poart de vest a Cettii Brasovului, Poarta Ecaterinei, pstrat si astzi. Vezi Dana
Jenei, Constructii succesive pe locul Licelului Johannes Honterus din Brasov. Capela Sf. Ecaterina,
n In honorem Gernot Nussbcher, Brasov, 2004, p. 405.
26
Hans Martin Schmidt, Meister des Marienlebens und sein Kreis, Dsseldorf, 1978, p. 13. n literatura
de specialitate, cel mai important pictor al scolii din Kln este considerat Maestrul Vietii Mariei, probabil
elev al lui Van der Weyden si Bouts, cruia i se atribuie totodat o experient italian. n paralel este
cunoscut activitatea mai multor maestrii anonimi cum ar fi Maestrul Patimilor din Lyversberg, Maestrul
Sf. Gheorghe, Maestrul Dipticului din Bonn, ct si a unor pictori din anturajul acestora, activi n
perioada 1470 1490. n raportul de restaurare al picturii de la Brasov se precizeaz c decorurile n
relief ale vesmintelor personajelor, realizate prin decupri separate, lipite pe pictur, argintate si
voalate cu verde, constituie o tehnic curent n Germania ncepnd cu secolul al XV-lea., Raport, p.
61.
c aceast compozi tie apare la
Schongauer, desi mai tnr, cu sase ani
nainte de Memling
28
.
Cert este c pictorul imaginii Mariei
de la Brasov a folosit elemente preluate din
gravurile lui Schongauer si aceasta nu este
singura situatie n care artistii din ambianta
curtii regale de la Buda au folosit ca model
lucrrile Maestrului din Colmar. n
miniaturile crtii de rugciuni a Benignei
Magyar, sotia lui Pavel Chinezul,
comandant general al armatelor regale
pn n 1494
29
, recunoastem modelul
Fecioarei Apocalipsei a lui Schongauer, la
gtul Pruncului, aprnd la fel ca la Brasov,
colierul de coral - element de factur
italian
30
. n acelasi timp, tipul compozitional
simetric al Madonei cu Pruncul ncoronat
de ngeri ntre sfini este reiterat n gravura
ce o reprezint pe MARIA PATRONA
HUNGARIAE
31
sau n imaginea de hram a
Capelei Catolicilor din Biertan
32
.
Fecioara cu Pruncul ncoronat de
ngeri, avnd ca surs gravura german a
epocii, este totodat motivul preferat al
picturii murale boemiene din ultimele
decenii ale secolului al XV-lea, fiind
comandat de marii nobili cehi conductori
ai partidei catolice care sustineau
candidatura lui Matia la tronul Boemiei
33
.
Legturi stilistice ale picturii de la Brasov
pot fi stabilite n primul rnd cu ansamblul
capelei Smiek a Bisericii Sf. Barbara din
Kutna Hora
34
(fig. 4b), unde regsim firescul
si gratia atitudinilor personajelor, coerenta
intern a manierei ce pstreaz intact
poezia picturii nordice gotice trzii, depsind
rigiditatea pictorilor din Kln, aflati n
imediata descendent a lui Dierk Bouts.
Picturile capelei Smiek, datate ntre anii
1485 si 1492, au provocat numeroase
dezbateri n literatura de specialitate
international, considerndu-se c autorul
lor face parte din generatia lui Martin

28
Logodna mistic a Sf. Ecaterina, pstrat astzi la Brugges, a fost pictat n 1479. Hans Memling,
elevul lui Rogier van der Weyden, se stabileste la Brugges n 1465, la mai putin de un an dup moartea
maestrului su, unde va detine postul de pictor al orasului pn n 1494. O situatie similar prezint
raportul operei lui Schongauer cu cea a lui Hugo van der Goes, unde dezbaterea se poart n jurul
compozitiei Adormirea Fecioarei.
29
E. Kovcs Pter, Mathias Corvinus, Budapest, 1990, fig. 36 si Ilona Bercovits, Illuminated
Manuscripts in Hungary. XI XVI Centuries, Budapest, 1969, p. 79-80.
30
Coralul este figurat la gtul pruncului Isus n numeroase lucrri de la sud de Alpi din secolele XIV si
XV. Apartenenta sa la trei regnuri - animal, vegetal si mineral - i atribuie nc din Antichitate puteri
magice si apotropaice, Flore en Italie, p 44.
31
Tarnc Mrton, Mtys Kyrly s a magyarorszgi Renesznsz (1450-1541), Budapest, 1994, p.
221.
32
Dana Jenei, Biertan. Picturile murale din Turnul Catolicilor, n Arhitectura medieval religioas din
Transilvania, III, Satu Mare, 2004, p. 271. Imaginea foarte deteriorat nu a mai fost mentionat n
literatura de specialitate anterioar si pare s dateze, mpreun cu pictura din interiorul capelei, din
ultimii ani ai secolului al XV-lea. Frecventa reprezentrilor Mariei n arta figurativ transilvnean a
ultimei prti a secolului al XV-lea reflect, la fel ca pretutindeni n Europa catolic, fervoarea cultului
Mariei si a devotiunilor ce-i sunt asociate, Biserica ncurajnd venerarea Sfintei Fecioare prin rugciuni
si imagini. Un document din 17 septembrie 1384, emis de Demetrius, arhiepiscop de Esztergom,
pentru confreria Corporis Christi din Sibiu, art c, ntre alte devotiuni, recitarea rugciunii Salve
Regina, Mater Misericordiae, spre lauda si onoarea glorioasei Fecioare Maria era prevzut de
Biseric cu indulgente, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbrgen, Hermannstadt,
1897, II, doc. 1194, p. 593.
33
Jindrich al IV-lea rmne n preajma reginei, facilitndu-i lui Valdislav Jagello, regele Poloniei,
obtinerea tronului Ungariei, prin cstoria cu Beatrix. Capela dedicat Fecioarei din castelul su de la
Jindrichuv Hradec este decorat n 1492 cu imaginea Mariei cu Pruncul n ipostaza Fecioarei
Apocalipsei de un pictor cu o manier asemntoare celei de la Brasov. Acelasi tip de imagine apare si
n capela castelului irovnice, unde cercettorii consider c a lucrat pictorul de la Jindrichuv Hradec,
vezi: Jaromir Homolka, Josef Krsa, Vclav Mencl, Jaroslav Peina, Josef Petrn, Pzdng Gotick
umgni v hechnch, 1471 1526, Praha, 1985, p. 297. i multumesc si pe aceast cale arh. Eva
Vyletov, specialist al Directiei Monumentelor Istorice din Praga, pentru traducerea textelor din limba
ceh si pentru sprijinul acordat n cercetarea monumentelor medievale din Cehia.
34
Dgjni heskho vtvarnho umgni, , Academia, Praha 1984, p. 572-574.
Fig. 5. a. Braov, Biserica Neagr. Fecioara cu
Pruncul ntre sfinte. Foto Dana Jenei
Fig. 5.b. Hans Memling, Logodna mistic a Sf.
Ecaterina, panou pictat, 1479 (dup Paul
Fierens, Memling, Paris, 1935, fig. 29)
Schongauer (n. 1450?)
35
, fiind un artist
de curte sosit la curtea regal de la Buda
dup 1490
36
. Stilul su n care se
ntlnesc pictura Trilor de Jos, arta
grafic a lui Schongauer si experienta
Quattrocento-ului Umbrian
37
, este
considerat fr concurent n centrul
Europei, fiind pus n legtur cu Rogier
van der Weyden si Dirk Bouts (Jaroslav
Peina), Schongauer si altarul mnstirii
din Lilienthal (Stange), Justus din Gand
si Italia (Dvorak), Urbino - Studiolo
Montefeltro (Vackov si Seiferlov),
Ferrara (Mencl), Pinturicchio (Krsa).
Cercettorii cehi apreciaz c pictorul de
la Kutna Hora ncheie capitolul de
pictur neerlandez n Centrul Europei si
deschide epoca Quattrocento-ului
38
, iar
Charles Sterling atribuie ansamblul
boemian nrudit stilistic cu pictura de la
Brasov, unui autor din ambianta
pictorului regal Romanus Vlachus da
Florencya
39
, artist invitat la curtea lui
Vladislav al II-lea, mentionat documentar
la Kutna Hora si n cartea breslei
pictorilor din Praga
40
.
Imaginea Fecioara cu Pruncul
ntre sfinte, pstrat la Brasov este o
reprezentare simbolic prin excelent, n
care Maria - noua Ev, este ncoronat
de ngeri ca regin a cerului si a
pmntului n Grdina ei - al doilea
Eden, un paradis de trandafiri. Pictura,
donat prin traditie de regele Matia
Corvinul si sotia sa Beatrix de Aragon
Bisericii parohiale din Brasov, se nscrie
35
Alan Shestack, The complete engravings, p. V.
36
Pzdng Gotick umgni v hechnch, 1471 1526, p. 529.
37
Arta de la curtea ducelui Federigo Montefeltro si a sotiei sale Battista Sforza, unde a lucrat Piero
della Francesca, dar si Justus din Gand oglindeste orientarea ambivalent existent n nssi patria
Renasterii unde sunt extrem de pretuiti pictorii nordici, alturi de maestrii Quattrocentoului italian.
Studiolo da Montefeltro pstrat n interiorul Palatului Ducal din Urbino este celebru pentru intarsiile si
portretele ce decoreaz partea superioar a peretilor, reflectnd acelasi stil n care se ntlnesc
pictura neerlandez si Renasterea italian. Prin alianta dinastic cu casa de Aragon, stpn a
ducatului de Neapole si preconizata cstorie a fiului su Ioan Corvinul cu Bianca Maria Sforza, fiica
ducelui de Milano, regele Matia are contacte nemijlocite cu marile familii nobiliare italiene ce se
reflect si n plan artistic. Apare astfel firesc, de pild, faptul c portretul de logodnic al lui Ioan
Corvinul, din 1487, pstrat astzi la Mnchen, este pictat de un artist cruia i apartin probabil si
frescele pstrate fragmentar la parterul castelului din Urbino.
38
Pzdng Gotick umgni v hechnch, 1471 1526, p. 267
39
Charles Sterling, Natura moart din antichitate pn n zilele noastre, Bucuresti, 1970, p. 22. Lui
Romanus Vlachus i sunt atribuite frescele din interiorul Castelului de la Praga, astzi pierdute sau
picturile din Casa Sankturin din Kutna Hora, extrem de deteriorate, Pzdng Gotick umgni v
hechnch, 1471 1526,p. 275.
sub toate aspectele ntre realizrile
importante ale picturii europene de la sfrsitul
secolului al XV-lea, fiind foarte probabil legat
de centrele artistice din Germania si Boemia,
puternic influentate de arta neerlandez, dar
si de cea din Peninsul. Autorul ei, se
manifest ca un pictor de prim mrime, aflat
la curent att cu gravurile lui Schongauer, ct
40
Karel Chytil, Malikstovo Prask XV a XVI Vmku. A Jeho cechovni Knika staromm stska y let 1490
1582, Praha, 1906. Roman Vlach nu figureaz, n schimb, apare n cartea breslei pictorilor din Florenta
(cercetare personal, 2001).
si cu compozitiile lui Memling pe care este
posibil s le fi cunoscut nemijlocit, ntr-o
epoc n care circulatia artistilor confer
stilurilor un caracter international, iar marii
comanditari manifest un gust estetic
deschis deopotriv spre Europa de Nord si
Renasterea italian.
n colectia sectiei de Art Medieval
Romneasc a Muzeului National de Art al
Romniei se afl si dou manuscrise n
limba slavon de redactie ruso-ucrainian,
amndou mpodobite cu miniaturi. Textul
lor a fost publicat n Catalogul
manuscriselor slavo-romne din Bucureti,
editat n 1981 de ctre un grup de
cercettori, de manuscrisele de la Muzeul
de Art ocupndu-se d-na conferentiar
doctor Lucia Djamo-Diaconit.
Pictura acestor manuscrise nu a fost
ns studiat pn n prezent, ea urmnd a
fi publicat n cel de al doilea volum al
catalogului de patrimoniu al subsemnatei,
i nti t ul at Mi ni at ura i or nament ul
manuscriselor din colecia de Art
Medieval Romneasc care va cuprinde
toate manuscrisele slavone, asa cum primul
volum aprut n 1996, a cuprins toate
codicele grecesti, din colectia Muzeului
National de Art al Romniei.
Din grupul de manuscrise slavone,
cele dou luate acum n discutie sunt Ms 31
MNAR care contine Omiliile Sfntului Ioan
Gur de Aur, dup Evanghelia de la Ioan,
copiat cu putin nainte de 1581, an nscris
pe coperta sa original, copierea fcndu-
se probabil n atelierele Schitului mare de
lng Lww (fig. 1) si Ms 18 MNAR,
Tlcuire la Apocalipsa Sfntului Ioan
O prezentare iconografic* aparte ilustrat* de dou* manuscrise ruse<ti
din colec7ia Muzeului Na7ional de Art* al Romniei

Liana Tugearu
Fig. 1. Manuscrisul Omiliile Sfntului Ioan Gur
de Aur; pagina de titlu a celei de-a doua
povestiri - Povestire despre Sfntul
Evanghelist Ioan Teologul. Ms 31, MNAR
Fig. 2. Manuscrisul Tlcuire la Apocalipsa
Sfntului Ioan Teologul, 1775. Pagina de titlu
la Viziunea Sfntului Ioan Teologul cu Domnul
Savoat ntre cele patru Fiine naripate i n
jurul su cu 24 de Btrni, Ms 18 MNAR, fila
37v
Teologul, copie realizat n jurul anului
1775, dup o tipritur din 1625 (fig. 2).
Copierea celui de al doilea codice a avut
loc, probabil, n atelierele Lavrei Pecerska
din Kiev, unde fusese editat si tipritura din
1625. Datarea fcut de noi acestui ma-
nuscris n functie de filigranul hrtiei, difer
de cea a Luciei Djamo-Diaconit, dar acest
aspect nu intr n prezenta analiz.
Dintr-o serie de probleme pe care le
ridic ilustratia pictat a acestor dou
codice ne vom opri acum asupra unui singur
aspect iconografic si anume asupra modului
cum sunt atribuite simbolurile celor patru
evanghelisti, altfel dect este fcut aceast
atribuire n aria de cultur teologic medi-
eval romneasc sau n cea vest
european.
Ca n toate codicele religioase, si n
aceste dou manuscrise exist o strns
relatie ntre text si ilustratia lui.
Cea de a doua scen istoriat din
Omiliile Sfntului Ioan Gur de Aur, unde
titlul mentionat continu astfel: Povestire
despre Sfntul Evanghelist Ioan Teologul,
este un frontispiciu, n care este reprezentat
acest evanghelist, n timp ce dicteaz
ucenicului su, Prohor, Evanghelia sa, sub
inspiratia Sfntului Duh (nftisat plastic
printr-un mnunchi de raze aurii care
ptrund printr-o fereastr, n ncperea
unde se afl evanghelistul). Lng Sfntul
Ioan Teologul se afl si un leu, unul dintre
cele patru simboluri ale evanghelistilor,
conforme cu viziunea lui Iezechil 1, 5-10, n
care ni se vorbeste de patru fiinte naripate,
una cu chip de om, alta cu chip de leu, alta
de taur si alta de vultur. Aceste patru fiinte
sunt, conform lui Pierre Dumoulin, patru
aspecte ale lui Dumnezeu, care pot fi
percepute de om, "patru fiind cifra lumii
create, cu patru elemente, patru vnturi,
patru puncte car di nal e"
1
. Conform
aceluiasi teolog, leul reprezint forta regal,
taurul este semnul fecundittii si al drepttii
neclintite, omul este stpnul, guvernator si
ordonator al cosmosului, semn al cumptrii
universale si, n fine, vulturul, a crui privire
scruteaz n profunzime, este simbolul
prudentei, avizate si clarvztoare
2
. Aceste
patru fiinte sunt naripate deoarece
reprezint principii spirituale, "o revelare a
lui Dumnezeu sub aspectul su creator"
3
.
Viziunea lui lezechil a fost reluat de
crestini, care au atribuit simbolurile acestor
patru fiinte, evanghelistilor. n spatiul
cultural si religios al provinciilor romnesti si
n general n cel european, simbolurile au
fost atribuite astfel: omul naripat, adic
ngerul, evanghelistul Matei, leul lui Marcu,
taurul lui Luca si vulturul lui Ioan. Dar nu n
tot spatiul crestin si n toate secolele
atribuirea acestor simboluri a fost aceeasi.
Primul care a vzut n cele patru creaturi din
viziunea lui Iezechil simbolurile celor patru
1
Pierre Dumoulin, Apocalipsa. Bucuresti, 2003, p. 38-39.
2
Idem, p 39.
3
Ibidem

Fig. 3. Manuscrisul Tlcuire la Apocalipsa
Sfntului Ioan Teologul. Pagina de titlu la
Viziunea Sfntului Ioan Teologul, cu Domnul
Savaot innd cartea cu apte pecei. cu Mielul
cel njunghiat, cu cele patru Fiine i cu cei 24
de Btrni, purtnd tiare i potire. Ms 18
MNAR, fila 44v
evanghelisti a fost Sfntul Irineu din Lyon,
mort n anul 202
4
. Dar n ceea ce i priveste
pe doi dintre evanghelisti, Ioan si Marcu, el
atribuia simbolul leului Sfntului Ioan si
simbolul vulturului Sfntului Marcu. Dup un
timp ns, a fost adoptat o atribuire invers
a simbolurilor celor doi evanghelisti.
Aceast formul inversat a fost cea care s-
a conservat pn astzi n aproape toat
Europa, cu exceptia Rusiei, unde au
coexistat ambele traditii, pn la sfrsitul
secolului al XVI-lea, cnd, asa cum ne
arat Leonid Ouspenski si Vladimir Lossky,
s-ar fi adoptat si acolo traditia apusean
5
.
Frontispiciul din Ms 31 MNAR,
apartinnd unui codice scris ctre sfrsitul
secolului XVI, respectiv 1581, n care
Sfntului Evanghelist Ioan i este atribuit
simbolul leului, confirm cele spuse de
Uspenski si Lossky.
Dar cel de al doilea manuscris din
colectia sectiei de Art Medieval
Romneasc, Ms 18 MNAR, Tlcuire la
Apocalipsa Sfntului Ioan Teologul,
dovedeste, prin iconografia miniaturilor sale
c n Rusia s-a perpetuat traditia initiat de
Sfntul Irineu si ncettenit n spatiul
religios rusesc, ct si n zonele limitrofe n
care acesta si exercit influenta eclezial,
pn la sfrsitul secolului al XVIII-lea. Este
probabil ca renumitii cercettori rusi s nu fi
avut la ndemn exemplele necesare care
s-i conduc spre concluzia pe care o
evidentiaz manuscrisul nostru, Ms 18
MNAR. Aceast Tlcuire la Apocalipsa
Sfntului Ioan Teologul are 61 de miniaturi
pe ntreaga pagin, fiecare ilustrnd tema
cuprins n versetul alturat ei, din
Apocalipsa.
n trei dintre aceste miniaturi sunt
reprezentati si cei patru evanghelisti prin
simbolurile lor asa cum sunt ele descrise n
Apocalipsa 4,6: "Si n mijlocul tronului si
mprejurul tronului, patru Fiinte... Si Fiinta
cea dinti asemenea leului; a doua Fiint
asemenea juncului; a treia Fiint are fata,
ca de om; iar a patra Fiint asemenea
vulturului care zboar. Si cele patru Fiinte
au fiecare cte sase aripi..."
n prima miniatur n care apar aceste
reprezentri, de fiecare dat cnd cele patru
Fiinte i dau "slava, cinste si multumit Celui
ce sade pe tron", si astern si ei cununiile
naintea tronului lui Dumnezeu. Fr a lua
n discutie celelalte semnificatii ale scenei,
ne vom opri numai asupra acelui element
iconografic care ne intereseaz n discutia
de fat, acela al modului cum sunt atribuite
simbolurile evanghelistilor Ioan si Marcu si
anume conform cu strvechea atribuire
fcut de Sfntul Irineu din Lyon si cu
traditia pstrat pn trziu n Rusia: lng
simbolul leului este scris n limba slavon,
cu cerneal neagr, Ioan, iar lng simbolul
vulturului, Marcu. Deci, repetm, invers
dect n spatiul medieval romnesc sau n
cel occidental.
A doua miniatur n care sunt
reprezentate simbolurile evanghelistilor este
Fig. 4. Manuscrisul Tlcuire la Apocalipsa
Sfntului Ioan Teologul. Pagina de titlu Cei
24 de Btrni i cele patru Fiine naripate care
se nchin Domnului Savaot, Ms. 18, MNAR,
fila 188v
4
A. Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu. Bucuresti, 1995, p 26.
5
Leonid Ouspensky, Vladimir Lossky, The meaning of icons. New York, 1988, p 113. Pentru semnalarea acestei
crti i datorm multe multumiri istoricului de art Ioana Iancovescu.
la fila 44v (fig. 3) si nftiseaz Viziunea
Sfntului Ioan Teologul, cu Domnul Savaot
innd cartea cu apte pecei, cu Mielul cel
njunghiat, cu cele patru Fiine i cu cei 24
de Btrni, purtnd titre i potire. Si de ast
dat lng leul naripat scrie Ioan, iar lng
vultur Marcu.
n fine, n miniatura de la fila 188v (fig.
4) apar Cei 24 de Btrni i cele patru Fiine
naripate care se nchin Domnului Savaot,
lng leu scriind, de ast dat cu cerneal
rosie, Ioan, iar lng vultur Marcu.
Pictura celor dou manuscrise din
colectia sectiei de Art Medieval
Romneasc, Ms 31 MNAR si Ms 18
MNAR, este deosebit de interesant si sub
numeroase alte aspecte, att iconografice
ct si stilistice. Ne-am oprit ns de ast
dat asupra unui singur element
iconografic, acela al modului cum sunt
repartizate simbolurile vechi testamentare
celor patru evanghelisti ai Noului
Testament, ncercnd s limpezim etapele
n care s-a realizat acest transfer simbolic,
pentru a putea explica diferentele care apar
ntre diferitele spatii spirituale crestine,
diferente care, n necunostint de cauz,
pot conduce la prerea c este vorba de o
greseal a pictorului sau, n cazul
tipriturilor, a gravorului, care a realizat
imaginile respective.
n plus, cel de al doilea manuscris luat
n discutie, Ms 18 MNAR, Tlcuire la
Apocalipsa Sfntului Ioan Teologul, ne-a dat
posibilitatea s constatm c vechea traditie
crestin din spatiul rusesc s-a perpetuat si
dincolo de limitele mentionate anterior n
literatura de specialitate, adic pn ctre
anul 1775, dovedind nc o dat,
atasamentul acestui spatiu eclezial pentru
reprezentrile lui strvechi.
n prima jumtate a domniei lui Carol
I (1839 1914), principe (1866 1881) si
apoi rege (1881 1914) al Romniei, au
activat la curtea sa, constant ori au fost
invitati temporar, artisti care puteau s-i
s at i s f ac ne vo i l e es t et i c e s i
propagandistice. Principelui Carol I de
Hohenzollern i plceau peisajele si tipurile
de oameni din popor, compozitiile militare si
batai l l i ste: toate aceste subi ecte
rspundeau gustului su dar slujeau si
preocuprilor sale de reprezentare fie prin
panotarea cadrelor respective n resedintele
de iarn sau de var, din Bucuresti sau
Cotroceni si, mai trziu, Sinaia unde,
adesea primea oaspeti cu snge albastru
sau oficialitti din propriul guvern ori din
guvernele trilor cu care ntretinea legturi
diplomatice fie prin multiplicarea litografic
si rspndirea n rndul maselor, ca mijloc
de formare si consolidare a sentimentelor
patriotice si estetice.
Dornic s-si cunoasc tara peste care
fusese chemat s domneasc, tnrul print
fcea dese cltorii care s-l familiarizeze
cu peisajele, resursele economice,
potentialul uman, traditiile, obiceiurile si
monumentele istorice locale. Si, pentru ca
amintirea acestor excursii s fie pstrat n
imagini expresive, adesea si lua n suit
cte un pictor, autohton sau strin. Cel mai
des era invitat s-l nsoteasc CAROL
SZATHMARI (1812 1887), transilvnean
prin nastere dar stabilit n Valahia nc din
1840, unde s-a pus n slujba domnitorilor
succesivi ai trii pn cnd, n 1863, a
primit de la printul Alexandru Ioan I rvnitul
titlu de pictor si fotograf al Curtii. Aceeasi
calitate si-a pstrat-o si dup abdicarea
acestuia, n 1866, si urcarea pe tron a
printului Carol I de Hohenzollern-
Sigmaringen (Fig. 1). Bun observator al
peisajului, al fizionomiilor umane si al
decoratiilor variate ale costumelor purtate
de locuitorii diverselor regiuni, Szathmari
era prin excelent ceea ce se numeste un
artist documentarist. In timpul excursiilor
princiare, el a schitat n carnet peisajele si
chipurile oamenilor ntlniti, a fotografiat
locuri istorice, ruine de cetti, mnstiri si
biserici, odoarele acestora si pe clugrii ce
le aveau n grij. Din vastul material adunat,
Szathmari a elaborat picturi n ulei pentru
colectia princiar sau albume litografiate
precum Vues et costumes de la Roumanie
(1868, 1870) si fotografice - precum
Episcopia Curtea de Arge (1866) si
Romnia (1869).
La invitatia printului domnitor, contele
AMEDEO PREZIOSI (1816 - 1882), pictor
de origine maltez, dar stabilit si activ la
Istanbul, capitala Imperiului Otoman, vine n
Romnia n dou veri succesive, 1868 si
1869. Acuarelist sensibil si bine cotat,
bucurndu-se de o excelent reputatie n
rndul vizitatorilor europeni ai orasului, ca si
al protipendadei musulmane sau franceze
din orasul de pe malurile Bosforului crora
le putea oferi lucrri cu imagini minunate din
Pictori n serviciul principelui Carol I al Romniei

Adrian Silvan Ionescu
Fig. 1. Carol Pop de Szathmari Principele
Carol I, ulei pe pnz, c. 1869, MNA
spatiul oriental, Preziosi se recomanda prin
opere de larg respiratie ce includeau
peisaje vaste si compozitii cu personaje
surprinse n actiuni specifice. Ajuns la
Bucuresti, capitala Romniei, el cutreier
strzile, se amestec prin lume, observ
totul si schiteaz totul. l nsoteste apoi pe
domnitor n excursiile estivale ale acestuia
prin tar, pe Valea Prahovei, n Muntii
Carpati si la Buzu, unde se desfsura, n
acel sezon importantul trg de Drgaic.
Apoi, ntors la Stambul, n linistea
atelierului, artistul si dezvolt schitele pe
planse de mari dimensiuni pe care le
expedi az domni torul ui Romni ei :
Panorama Bucuretilor din Dealul
Filaretului, Vedere din Turnul Colei, Pia
din Bucureti, Strada Briei, Biserica
Stavropol eos, Schi tul Mgureanu,
Cotroceni, Domnitorul Carol I primit ntr-un
sat din Carpai (fig. 2), Vizita Domnitorului
Carol I la Mnstirea Pasrea (fig. 3), Vizita
domnitorului Carol I la Schitul Sf. Gheorghe
din Buzu, Primirea domnitorului Carol I la
Slnic Prahova. n ultima, artistul s-a
autoportretizat n coltul din stnga al
compozitiei, desennd - de-a-nclare - cu
caietul sprijinit de sa. Alturi, tot clare, se
afl confratele si amicul su, pictorul Curtii,
Carol Szathmari.
n 1869, urmtoarea var petrecut
pe trm romnesc, Preziosi l nsoteste pe
printul domnitor ntr-o croazier pe Dunre,
de la Giurgiu la Portile de Fier, prilej pentru
a executa 11 peisaje cu malurile btrnului
fluviu vzute de la bordul yahtului princiar
Stefan cel Mare. Din pcate, aceste
peisaje foarte frumoase, pline de
transparent, nu au fost mrite ci au rmas
doar n caietul de schite al artistului, aflat azi
n colectia Muzeului Municipiului Bucuresti.
Alte compozitii vor fi selectate ca lucrri
finisate pentru princiarul su patron, n
special peisaje de la mnstirile din
Muntenia si Oltenia sau scene de la Trgul
Mosilor sau din alte piete bucurestene,
amuzante prin multimea pestrit a
negustorilor si cumprtorilor: Lunca
Argeului, Biserica Episcopiei Curtea de
Arge, Trecerea Oltului, Mnstirea Cozia,
Mnstirea Surpatele, Mnstirea Hurez,
Mnstirea Dintr-un Lemn, Bria din
Cmpulung, Mnstirea Sf. Gheorghe din
Buzu, Pia din Rmnicu Vlcea, Pod
peste Dmbovicioara, Dmbovia la Radu
Vod, Dmbovi, ap dulce..., Piaa de
pete din Bucureti, Obor, Trgul Moilor,
precum si o suit de trani si trnci n
costume de lucru sau de srbtoare.
Toate aceste acuarele au fost foarte
apreciate de domnitor mai ales c le
Fig. 2. Amedeo Preziosi Domnitorul Carol I
primit ntr-un sat din Carpai, acuarel, Muzeul
Naional Pele
Fig. 3. Amedeo Preziosi Vizita Domnitorului
Carol I la Mnstirea Pasrea, acuarel,
Muzeul Naional Pele
achizitionase cu sume apreciabile fiindc
artistul avea o cot destul de nalt - si,
pentru a forma gustul publicului si a-l
familiariza cu lucrrile de valoare inspirate
de frumusetile trii si de portul popular
traditional, le-a prezentat n dou expozitii:
n 1869, la Muzeul National din Palatul
Universittii si n 1873, la Hotelul Herdan, n
cadrul manifestrii organizate de Societatea
Amicilor Belelor Arte. Prima dintre aceste
expuneri a avut loc chiar n intervalul cnd
Preziosi se afla n tar si a reprezentat un
gest de mare curtoazie fat de autor. De
altfel, domnitorul i-a artat mereu artistului
de spit nobil o deosebit consideratie,
invitndu-l s prnzeasc mpreun, la
palat.
Pentru a avea totdeauna la ndemn
un portofoliu cu imagini reprezentative din
tar pe care s le poat drui oaspetilor si
ori s le ofere atunci cnd el nsusi fcea
vizite la curtile europene, principele Carol I
si-a pus pictorul oficial s copieze
acuarelele lui Preziosi. Asa se explic suita
de copii fidele realizate de Szathmari dup
unele lucrri ale artistului maltez. Tot din
ordinul principelui fusese litografiat, la
Paris, compozitia Secertorii, n anul 1870.
Preziosi a desenat-o personal pe piatr n
atelierele Lemercier dup care, Szathmari a
urmrit procesul tehnologic si livrarea n
bune conditiuni a tirajului de 129 exemplare.
Marea calitate a lui Amedeo Preziosi
era c nu si romanta compozitiile si nu
cuta pitorescul cu orice pret, accentundu-l
sau inventndu-l acolo unde nu exista. El
era un observator atent si corect, cu ochi
ager si mn exersat, care stia s-si
selecteze modelele si s le redea n toat
splendoarea lor fireasc, needulcorat sub
imperiul preceptelor esteticii occidentale. El
era un admirabil povestitor n imagini si n
toate compozitiile ncerca s gseasc
motivul naratiunii care s le fac vii si
atractive nu doar prin exotism si culoare.
Om cu mult umor, el imortaliza mici
anecdote care s descreteasc fruntile
privitorilor: tranii cu figuri toropite de
cldur si nucite de agitatia si zgomotul
trgului, tineri care suguiesc pe lng fetele
rusinoase, strengarul bucurestean cu un
crucior la care a legat un cine spre a-i
trage povara, clugrul care se tocmeste
pentru ciuperci cu o trncut nurlie, stenii
care au but adlmasul la crciuma Fritz
cel Mare si se ndeprteaz sprijinindu-se
unul de altul, cltinndu-se si rznd la o
amintire, clugritele ce si-au sumes
vesmintele pentru a trece rul prin vad,
musteriul nedecis asupra mrfii n piata de
Fig. 4. Emil Volkers Prinul Carol I n
campania din 1877, acuarel, BAR
Fig. 5. Emil Volkers Prinul Carol I n fruntea
unui regiment de clrai, acuarel, BAR
Fig. 6. Johann Nepomuk Schnberg Trecerea
Dunrii, ulei pe pnz, MNAR
peste, naiadele valahe care se scald
complet goale n Dmbovita cea cu ap
dulce la doi pasi de sacagiii ce-si umplu
hrdaiele din aceeasi ap ce urmau s o
comercializeze orsenilor, surugiii ferchesi
si detasati ca niste muschetari cu armele la
ndemn asa cum i caracterizase un
cltor strin -, tiganii rufosi si cu priviri
viclene, soldatii cu figuri placide si uniforme
prea elegante pentru alura lor lipsit de
martialitate, domnii si doamnele din nalta
societate care, prin eleganta lor, par strini
n acest furnicar specific portilor Orientului.
Un alt artist care a lucrat o perioad
mai ndelungat pentru printul Carol I a fost
germanul EMIL VOLKERS (1831 1905),
cunoscut pictor animalier. Si acesta a fcut
cteva scurte vizite n Romnia, cam n
acelasi timp cu Preziosi, ntre 1867 si 1869,
1871 si 1872 si, poate, 1877 si 1878. Mai
nti a executat portretele cailor preferati ai
domnitorului - Aprath, Coma si Don Juan -
ce sunt astzi expuse n Castelul Peles.
Apoi a fcut mai multe picturi n ulei ce-l
aveau ca personaj principal pe Carol I
precum dou portrete ecvestre ale acestuia
- unul n uniform prusac, altul n uniform
romneasc - apoi Intrarea prinului Carol
n ar (1868), Vizita prin ar a domnitorului
Carol (1869), Vntoarea regal (1878),
Carol I la manevre (1880). Dar, a fost atras
si de scenele cu trani, n special n zilele
de trg cnd avea prilejul s-si fructifice
marile calitti de pictor animalier prin
includerea n compozitii a cailor, boilor,
bivolilor si celorlalte vite ce se puteau afla la
un iarmaroc: Halt de potalion (1869),
Popas n cmp (1869), Trg (1872), Popas
la fntn (1872), :ranc clare (1878),
:rani Romni n drum spre trg (1878).
Emil Volkers si-a publicat cteva
dintre compozitiile cu tematic romneasc
n periodicele ilustrate ale vremii. Astfel, n
LIllustration No.1372 din 12 iunie 1869,
p.380, apare reprodus lucrarea Le prince
Charles de Roumanie en voyage. n
revistele germane si nsotea ilustratia si cu
articole ample n care descria peisajul,
oamenii si atmosfera specific tinuturilor
romnesti, asa cum a procedat atunci cnd
a semnat imaginea si corespondenta Der
Markt zu Riureni in der Kleine Walachei din
Illustrirte Zeitung No.1601, 7 Mrz 1874,
p.172, sau Aus Bukarest. Zigeunertoilette
am Sonntag Vormittag, din Ueber Land und
Meer No.9 din 1876, p.164 si 166, si,
probabil, Die Zigeuner Siebenbrgens, text
nsotit de ilustratia intitulat Eine
Wanderzigeunertruppe in Siebenbrgen,
nesemnat dar atribuibil lui din punct de
vedere stilistic, aprut n Illustrirte
Zeitung No.170 din 17 Juni 1876, p.471 si
476.
La fel ca Preziosi, si Volkers se
dovedeste un observator atent, dar el duce
detaliul pn la obositoare rigurozitate.
Totul este tratat cu egal intensitate
indiferent de planul n care se afl, fapt ce
produce un echilibru fastidios. Elementele
constitutive nu sunt evidentiate n mod
gradat, iar personajele au toate aceeasi
important. Din aceast cauz nu exist
accente si lipseste profunzimea: totul se
desfsoar, fr exceptie, n prim plan, iar
planul secund nu exist. Cucerit de
Fig. 7. Johann Nepomuk Schnberg
Principele Carol I n reduta Grivia, ulei pe
pnz, MNA
Fig. 8. Friedrich Kaiser Maiorul Candiano-
Popescu prezentnd Principelui Carol I i
Marelui Duce Nicolae drapelul otoman, capturat
la Grivia, ulei pe pnz, MNAR
frumusetea si bogtia portului national,
ncepe o intens munc de documentare.
Redarea ornamentelor de pe costume este
foarte minutioas chiar cu riscul de a realiza
compozitii reci, lipsite de verv, din cauza
finisajului detaliilor ce concureaz fotografia:
pe altita cmsii trncii care clreste
brbteste pe clutul ei alb sau pe aceea a
suratei sale ce toarce, cocotat n car, din
tabloul :rani romni n drum spre trg,
etnograful ar putea distinge tipul de
custur, numrul mpunsturilor de ac,
firele metalice si de ln folosite la decor
precum si trama ornamental ce ar putea fi
decalcat cu usurint n vederea
reconstituirii modelului.
n timpul rzboiului ruso-romno-turc
din 1877-1878 care a adus Independenta
Romniei, Volkers execut dou acuarele
de mici dimensiuni ce-l reprezentau pe
principele Carol I pe front. Una l arat pe
comandantul Armatei de Vest n mijlocul
unui dezolant peisaj de iarn, clare, n
plin vifornit, cercetnd cmpul de lupt
(fig. 4). Domnitorul este mbrcat n tinut
de campanie, cu manta. Ofiterii adjutanti si
grzile sunt n planul al doilea, obturate de
rafalele nghetate ale vrtejului de nea. n
cealalt acuarel schit preliminar pentru
un tablou n ulei de mari dimensiuni aflat la
Muzeul Militar National principele poart
o uniform de mare tinut de general de
cavalerie si se afl n fruntea unui regiment
de clrasi care se pregtesc s sarjeze
(fig. 5). Aceast tinut este destul de
ciudat pentru domnitor care, n mod
obisnuit purta uniforma de general de
infanterie, cu tunica si chipiul din postav
bleumarin, cu galoane de aur. ns, din
motive nc necunoscute, la nceputul
anului 1877, el a pozat fotografului Franz
Duschek mbrcat n uniforma de cavalerie.
Carol Szathmari avea s foloseasc acea
imagine fotografic pentru un portret oficial,
figur ntreag, pe care l-a pictat urmnd
tipul de impostare al precedentului
domnitor, Alexandru Ioan I: modelul este
plasat n axul cadrului, cu mantia alb,
domneasc pe umeri si cciula de samur cu
surguci de pietre pretioase si egret alb
asezat alturi de un buzdugan pe masa pe
care si sprijin mna. Toate acestea
pelerina cu guler lat de samur si
brandemburguri de fir auriu, cciula
mpunat si buzduganul erau elemente
ale investiturii pentru domnitorii Principatelor
Romne care iesiser demult din uz si pe
care Carol I nu le folosise vreodat. nssi
compunerea era demodat si neinspirat.
Un alt portret, n mrime natural, ce-l
prezint pe domnitor n aceeasi uniform de
cavalerie, profilndu-se pe un peisaj montan
Fig. 9. Friedrich Kaiser - Principele Carol I
defilnd n fruntea trupelor romneti, n faa
:arului Alexandru al II-lea i a Marelui Duce
Nicolae, ulei pe pnz, MNAR
Fig. 10. Tadeusz von Ajdukiewicz Principesa
Maria, comandant onorific al Regimentului 4
Roiori, la defilarea de 10 Mai, dup albumul
Armata Romn
cu o zare luminoas poate la Sinaia a
semnat, n 1881, pictorul american
GEORGE PETER ALEXANDER HEALY
(1808 1894), lucrare ce se afl n
patrimoniul Castelului Peles din Sinaia.
n timpul campaniei din 1877, Carol
Szathmari, n ciuda vrstei naintate (65 de
ani), si-a nsotit patronul pe front pentru a
executa desene, acuarele si fotografii. Desi
nu s-a aflat n prima linie, el a elaborat
diverse compozitii cu lupte folosind
informatiile culese de la combatanti. In acea
perioada, artistul romn colabora constant
la revistele ilustrate din tar si strintate
trimitndu-si desenele care erau reproduse
n Resboiul de la Bucuresti, n
LIllustration de la Paris, n The Illustrated
London News din capitala britanic si, mai
ales, n Illustrirte Zeitung de la Leipzig.
Pentru colectia princiar a fcut cteva
acuarele de mari dimensiuni ce se afl azi
la Castelul Peles: Vizita arului Alexandru II
la Bucureti, Intrarea lui Carol I n Plevna,
Primirea lui Carol I n satul Debova, Carol I
la biserica dintr-un sat bulgresc, Carol I
defilnd n fruntea Trupelor n Bulgaria,
Carol I ntorcndu-se din campania 1877.
Fotografiile realizate de Szathmari n
timpul ostilittilor au fost adunate n albumul
Suvenir din Resbelul 1877-1878. Ele
reprezint bateriile de artilerie de pe malul
Dunrii, trupe n bivuac sau asteptnd s fie
trecute n revist de un comandant, cartierul
general al domnitorului la Poiana, n
Romnia, sau la Poradim, n Bulgaria,
ofiterii si de stat major si atasatii militari
strini, printul Carol n fata cortului su de
campanie sau pe prispa casei ce-i slujea de
locuint, nconjurat de aghiotanti.
Dup ncheierea ostilittilor, doi alti
pictori au fost solicitati s furnizeze
domnitorului lucrri cu scene din campanie.
Unul dintre ei era JOHANN NEPOMUK
SCHNBERG (18381913), artist austriac
asimilat englez datorit lungii sale colaborri
la The Illustrated London News si
pet r ecer i i t i mpul ui n compani a
corespondentilor de pres si artistilor
speciali britanici. n a doua parte a vietii
chiar a locuit o bun parte din timp la
Londra, unde-si avea si atelierul. n timpul
conflictului armat din Bulgaria, el trimitea la
redactiile revistelor att desene ct si
articole de la teatrul luptelor. Desi la
nceputul rzboiului trimisese articole si
desene defavorabile si defimtoare pentru
armata romn, n timpul campaniei a fost
martor ocular la cteva btlii n care
soldatii romni s-au purtat cu mult vitejie si
atunci artistul si-a schimbat opiniile. n
lungul rstimp de 25 de ani, Schnberg a
elaborat 6 picturi de mari dimensiuni pentru
colectia princiar: Trecerea Dunrii (1893)
(fig. 6), Bombardarea Vidinului sau Asta e
muzica ce-mi place! (1891), Atacul asupra
redutei Grivia (1891), Vizita domnitorului la
reduta Grivia (1893) (fig. 7), Carol I la
btlia de la Plevna (1903), Prima ntlnire
a domnitorului Carol I cu Osman Paa
(1896). Pentru realizarea acestor ample
compozitii artistului i s-a cerut ct mai mare
f i del i t at e n real i zarea chi puri l or
personajelor; de aceea i s-au pus la
dispozitie portretele fotografice ale
principalilor protagonisti ai momentului
istoric descris, nu numai ale comandantilor
implicati direct n actiune, ci si ale ofiterilor
inferiori si a unei prti din combatantii de
rnd, asa cum se stipulase chiar n
contractul ncheiat pe 10/22 iulie 1878, la
Sinaia, si semnat de Martin Stohr, maestrul
Fig. 11. Tadeusz von Ajdukiewicz Principele
Carol I n campania din Bulgaria, dup albumul
Armata Romn
ebenist al Curtii, ca reprezentant al
domnitorului Carol, si Friedrich Lachmann,
fost reporter de front n timpul rzboiului
abia ncheiat, ca reprezentant al pictorului
Schnberg. Aceste picturi de mari
dimensiuni (125 x 185 cm) au fost mndria
Palatului Regal din Bucuresti. Proaspt
sosit n Capital, n 1893, ca sotie a
printului mostenitor Ferdinand (18651927),
tnra principes Maria (18751938) se
simtea strin si singur n noua sa
locuint. Pentru a o smulge din apatie,
regele - Unchiul, cum obisnuia ea s-l
numeasc - a initiat ntlniri, la ceai, cu
doamne din nalta societate, de obicei mult
mai btrne dect proaspta mireas.
Efectul a fost exact contrar celui scontat,
cci principesa se plictisea si mai mult n
compania unor femei ce nu erau de aceeasi
vrst cu ea si n atmosfera apstoare a
unui salon pe ai crui pereti erau panotate,
fr ndoial, picturile lui Schnberg, asa
cum reiese din descrierea, usor ironic,
fcut de nssi principesa, viitoarea regin
de mai trziu, n memoriile sale intitulate
Povestea vieii mele: Asadar, se organizar
cteva primiri unde se servea ceai ntr-un
salon cu o nftisare nemaipomenit de
mohort, cu peretii tapetati n rosu
pompeian si cu scaune urte, exagerat
poleite. Ca podoab, o serie de tablouri
reprezentnd pe regele Carol n timpul
campaniei din 1877: Unchiul n btaia
gloantelor, Unchiul pe metereze, Unchiul
trecnd Dunrea pe un pod de vase,
Unchiul pe un cal jucus, Unchiul n mijlocul
viscolului, Unchiul primind sabia lui Osman
Pasa. Si sub aceste tablouri patriotice sta
mica si trista exilat, primind doamne slabe
si doamne grase, doamne blajine si doamne
ngmfate, doamne elegante si doamne
ponosite, doamne zbrcite si doamne
fardate, doamne guralive si doamne
aproape tot att de sfioase ca si mica
strin
1
.
Cellalt artist care a executat
compozitii inspirate de Rzboiul de
Independent a fost pictorul german
FRIEDRICH KAISER (18151890),
specializat n compozitii cu tematic
bataillist. Trei lucrri de dimensiuni identice
(64 x 109 cm) fac parte dintr-o suit clar
legat de campania 1877: Maiorul
Candiano-Popescu prezentnd Prinului
Carol I i Marelui Duce Nicolae steagul
turcesc capturat la Grivia (fig. 8), Prinul
Carol I n fruntea trupelor romne defilnd
prin faa arului Alexandru al II-lea i a
Marelui Duce Nicolae cu statul lor major (fig.
9) si ntlnirea principelui Carol I cu Osman
Paa. Mai exist o pictur, de dimensiuni
mai reduse (42,2 x 34,8 cm) ce-l reprezint
pe domnitor nsotit de generalul Alexandru
Cernat si de colonelul Victor Cretianu, toti
clri, trecnd n revist trupele de
dorobanti. Nici una dintre aceste pnze nu
este datat si nici nu exist vreo dovad c
autorul a fost pe front si a asistat la
momentele pe care le-a descris cu penelul.
n 1896, cnd mpratul Franz Joseph
face o vizit n Romnia la invitatia regelui
Carol I, oaspetele i recomand gazdei un
priceput pictor polonez de scene militare, pe
TADEUSZ von AJUDKIEWICZ (1852
1915). Artistul se va stabili, din 1897, la
Bucuresti iar ulterior si va cumpra o cas
la Zizin, ntr-o frumoas zon de munte. El
va imortaliza Parada n cinstea mpratului
Franz Joseph condus de regele Carol I la
Cotroceni precum si dou portrete ecvestre
ale celor doi suverani, cele din urm aflate
actualmente n patrimoniul Castelului Peles.
n 1903 a fost publicat la Editura I.V.Socec,
Fig. 12. Tadeusz von Ajdukiewicz Principesa
Elisabeta, mama rniilor, n timpul Rzboiului
de Independen, dup albumul Armata
Romn
1
Maria, Regina Romniei Povestea vietii mele, Editura Eminescu, Bucuresti, 1991, vol.II, p.43
un elegant album Armata Romn, cu o
versiune n francez, n care sunt
reproduse, color, picturi de Ajdukiewicz cu
ofiteri si soldati de diverse arme si n
diverse uniforme. Albumul se deschide cu
portretele ecvestre ale regelui Carol I,
printului mostenitor Ferdinand si principesei
Maria, mbrcat n uniform de cavalerie,
n calitatea sa de colonel onorific al
Regimentului 4 Rosiori (fig. 10). Este
inserat apoi o compozitie din campania din
1877 la care Ajdukiewicz nu participase si,
n consecint, se inspirase din acuarela lui
Volkers si, poate, din fotografiile lui
Szathmari: domnitorul (fig. 11) apare
reprezentat n manta, cu gluga ridicat
peste chipiu, naintnd clare prin nmetii
Bulgariei si urmat de ctiva aghiotanti; de
sub stratul gros de zpad se itesc trupuri
nghetate de turci doborti n lupt, arme si
echipament pierdut de dusmanii nfrnti.
Domnitorul priveste n deprtare, cu o
expresie concentrat si sigur, specific
nvingtorului precaut si stpn pe fortele
sale. Lucrarea este bine executat dar i
lipseste nervul specific unei scene de lupt.
Se impune specificarea c Ajudkiewicz nu
era autor de scene batailliste ci un excelent
pictor militar ce era mai n largul lui cnd
trata imagini calme, cu militari n repaus,
poznd n uniforme de mare tinut,
pregtindu-se pentru o parad sau o revist
a trupelor, dect atunci cnd i se impuneau
subiecte cu manevre sau lupte sngeroase
ce-i solicitau cu totul alte cunostinte de
compunere a personajelor si, eventual,
chiar o experient personal pe front, asa
cum aveau reporterii si artistii speciali. Tot
n acest album se afl si o plans intitulat
Regina n campania din 18771878, ce o
reprezenta pe sensibila regin Elisabeta ca
mam a rnitilor (fig. 12), ngrijind un
soldat ntr-un spital. Si pentru aceast
lucrare autorul a folosit desene preexistente
din perioada rzboiului, posibil chiar unul de
Szathmari cci seamn cu unul publicat de
acesta n ziarul ilustrat Resboiul No. 95 din
26 octombrie 1877. Subiectul se preta mai
mult la grafic si la dialogul dintre alb si
negru dect la culoare, fapt simtit si de
Ajudkiewicz care, contrar obisnuintei sale
de a folosi nuante strlucitoare, n acest
tablou a folosit o palet sobr dominat de
gri si brun.
Majoritatea picturilor originale ce au
stat la baza acestui album se afl astzi la
Muzeul Militar National din Bucuresti. Dar
artistul executase mult mai multe pnze
dect cele reproduse n album, lucrri care
si-au gsit locul n colectii particulare, iar
cteva si-au fcut aparitia, n ultimul timp, n
magazine de antichitti si la licitatii de art,
atrgnd interesul publicului contemporan.
Principele Carol I a stiut s atrag la
Curtea Romniei artistii potriviti s creeze
opere cu mare fort evocatoare si cu
valoare peren pentru patrimoniul national
si universal.
n 1983, profesorul Vasile Drgut mi
semnala un monument - care i trezise
interesul ntr-o comisie de avizare -
surprinztor prin prezenta, ntr-un tablou
votiv, a imaginii unei biserici prevzute cu
un pridvor cu dou niveluri, cel superior
avnd aspectul evident al unei camere a
clopotelor. Era biserica Sf. Paraschiva din
Domnesti, sat aflat acum n judetul Ilfov, pe
care am cercetat-o imediat, rezultatele
investigatiei fiind fcute publice ntr-o
sesiune de comunicri din acelasi an, dar
pe care am publicat-o abia recent
1
.
Ceea ce este ntr-adevr special la
aceast biseric, mutilat de restaurri
succesive exact n partea sa cea mai
interesant, este pridvorul care, la origine -
asa cum ne permite nc observarea atent
a cldirii existente si coroborarea datelor cu
ceea ce ofer imaginea bisericii din tabloul
votiv, tinut n mn de o prim pereche de
ctitori, pe care i-am identificat a fi fost cei ai
zidirii, respectiv Petru Ciorogrleanu vel
sluger si sotia sa Ancuta
2
- era deschis pe
ambele niveluri, cel superior prezentnd o
serie de goluri n plin cintru pe toate cele trei
laturi, probabil descrcate pe stlpi de
zidrie. De la nceput am pus acest pridvor
n relatie cu dou monumente majore din
arhitectura Trii Romnesti din secolul al
XVII-lea, cu care are unele trsturi
comune: biserica Sf. Gheorghe din Pitesti,
ctitoria din 1656 a domnitorului Constantin
Serban, ale crei forme initiale au fost
reconstituite si puse n valoare prin
restaurarea arhitectului Stefan Bals, din
1963-1968
3
si biserica Sf. Treime din
Filipestii de Pdure, ctitoria familiei lui Matei
Cantacuzino, datat prin pisanie 1688.
nainte de restaurarea din 1875, care
i-a mutilat total aspectul originar, partea din
biserica Sf. Gheorghe din Pitesti, care ne
intereseaz aici era descris astfel ntr-o
Catagrafie a lcasului, din 1864, transcris
de preotul Marin M. Braniste: Intrarea dinti
se afl tind, unde d femeile, cu trei
ferestre de piatr, cu cercevele cu geamuri,
s afl zugrvit peste tot marmur i patru
icoane zugrvite pe prete, pardosit cu
lespezi de piatr, toate acestea din nou
fcute dup arderea oraului n leat 1848,
avgust [...] Deasupra acetii tinzi se afl
clopotni cu dou clopote
4
. Tinda unde
d femeile este de fapt pridvorul initial,
devenit pronaos, prin desfiintarea zidului
dintre naosul si pronaosul bisericii din 1656.
Deasupra pridvorului originar, n 1875
a fost ridicat un turn-clopotnit nalt, de
factur neogotic, la care s-a renuntat la
restaurarea din anii 60.
Regsind pe peretii perimetrali ai
fostului spatiu pentru clopote locurile
golurilor si amprentele fostelor bolti,
arhitectul Stefan Bals a reconstituit integral
pridvorul, mai putin sistemul de boltire,
conform Avizului nr. 6 din 10 martie 1964
5
.
Aspect ul act ual al bi ser i ci i
ndreptteste apropierea celei de la
Domnesti de ea, iar considerarea lcasului
pitestean ca model ar putea fi sustinut prin
dou serii de fapte:
a. Noutatea de netgduit a bisericii Sf.
Gheorghe, care ar fi putut incita la imitatii
mai mult sau mai putin reusite;
b. Ctitorul bisericii din Domnesti este
Petru, la origine negustor domnesc din
Pridvoare cu clopotni7* n arhitectura *rii Romne<ti din secolul al XVII-lea

Tereza Sinigalia
1
Tereza Sinigalia, Un monument mai puin cunoscut din preajma Bucuretilor, n Muzeul Municipiului
Bucureti. Cercetri arheologice n Bucureti, VI, Bucuresti, 2005, p. 379-400.
2
Ibidem, p. 383-384, 385-386.
3
Stefan Bals, Biserica Sf. Gheorghe din Piteti, n Revista Muzeelor i Monumentelor. Monumente
Istorice i de Art, 1976, nr. 2, p. 62-66 n BMI, avnd la baz Proiectul DMI M40 963/68 din Arhiva
INMI, Dosar 7042.
4
Arhiva INMI, Dosar nr. 7042, file nenumerotate.
5
Ibidem.
Pitesti, care mbogtindu-se, accede la
functii pn la dregtoria de mare sluger
6
,
calitate mentionat si n tabloul votiv al
bisericii Sf. Paraschiva
7
. Noua si
impozanta biseric din orasul su de
bastin era n msur s l impresioneze pe
omul nou care era Petru, cel care, n
momentul n care comand o ctitorie proprie
cere mesterului s realizeze o transpunere
simplificat (de plan dreptunghiular, de
dimensiuni mai mici si fr turle pe naos si
pe pronaos), dar pstrnd noutatea
pridvorului deschis surmontat de clopotnita
neadpostit ntr-un turn, ci ntr-un volum
paralelipipedic ocupnd aceeasi suprafat
cu spatiul de intrare.
Al treilea monument care intr n
aceast discutie este biserica Sf. Treime
din satul Filipestii de Pdure (jud. Prahova).
Ea trece drept o ctitorie sptarului Toma
Cantacuzino din anul 1688, desi este
plauzibil ca edificiul s fi fost mcar nceput
anterior de ctre tatl acestuia, Matei, cam
n acelasi timp cu ridicarea impozantului
conac ce adpostea familia, aflat n
apropierea sa
8
.
Principiul planimetric si structiv este
asemntor: lcasul este compus din altar,
naos cu abside laterale surmontat de o
turl, pronaos, pridvor deschis cu dou
niveluri, cel superior depsind cu peste 1m
nltimea restului bisericii. Tot pridvorul este
cel care nregistreaz nouttile: acesta este
decrosat fat de pronaos, avnd un plan
poligonal la ambele niveluri, cu un numr de
goluri care nu si rspund pe vertical,
fiecare nivel fiind acoperit cu o cte o
calot, cea inferioar strpuns de
Fig. 1. Biserica Sf. Paraschiva din Domneti, com Domneti, jud. Ilfov. Tabloul votiv - detaliu. Foto
arhiva INMI.
6
Arhivele Statului Bucuresti. Catalogul documentelor din :ara Romneasc, vol. IV, V, VI, passim;
Nicolae Stoicescu, Dicionar al marilor dregtori din :ara Romneasc i Moldova. Sec. XIV-XVII,
Bucuresti, 1971, p. 149.
7
Vezi supra, nota 1.
8
Tereza Sinigalia, Repertoriul arhitecturii din :ara Romneasc. 1600-1680, II, Bucuresti, 2004, p.
312-313.
penetratii corespunztoare celor 7 arcade.
O scar practicat n grosimea zidului
nordic al pronaosului, care debuseaz
printr-o us tiat n peretele su vestic la
nivelul etajului pridvorului, constituie dovada
de netgduit a contemporaneittii corpului
bisericii cu spatiile deschise de la vest
realitate negat de unii autori
9
- , chiar dac
solutia acestora va fi aprut pe parcursul
lucrrilor. Faptul c scara debuseaz n
foisorul superior si nu n spatiul de deasupra
boltilor pronaosului, cum ar fi fost normal n
cazul unui turn-clopotnit dispus initial pe
aceast ncpere, este un argument n plus
n favoarea existentei de la nceput a
acestuia n zona vestic a lcasului. Numai
o cercetare arheologic ar putea proba
eventualul decalaj n timp - foarte scurt de
altfel - ntruct, n 1691, la data pictrii de
ctre Prvu Mutu, biserica avea deja acest
pridvor cu foisor, dup cum remarca si
Ghika-Budesti
10
. Functia de clopotnit este
mai curnd bnuit, ntruct astzi nu mai
exist nici o amenajare n foisor care s o
probeze.
Pentru a contura mai bine discutia, ar
putea s fie luat n consideratie si situatia
bisericii din Ludesti, ctitoria logoftului
Stoica Ludescu, omul de cas al
Cantacuzinilor, datat, n lipsa pisaniei, n
jur de 1680
11
. Biserica prezint, cel putin n
zona vestic, cea care ne intereseaz aici,
asemnri semnificative cu cea de la
Filipestii de Pdure: pridvor poligonal
decrosat cu 7 deschideri, acoperit cu o
calot. Ceea ce o diferentiaz este lipsa
unui foisor superior. Un turn-clopotnit din
lemn, cu acces din exterior se ridic
deasupra. Si aici o cercetare arheologic si
una de parament ar putea aduce noi lumini,
monumentul avnd mai mult dect un aer
comun cu cteva dintre ctitoriile
cantacuzine.
ntrebarea cea mai fireasc priveste
motivatia unor asemenea inovatii. Primele
dou monumente se nscriu n sfera
cutrilor care au marcat deceniile 4-6 ale
secolului al XVII-lea. Prestigiul bisericii
domnesti din Pitesti a putut determina
calitatea sa de model de baz, care nu a
fost copiat, ci interpretat. Preluarea ideii la o
ctitorie cantacuzin, ntr-o variant nnoit,
este dovada creativittii mesterilor din Tara
Romneasc, care rspund solicitrii
comanditarilor prin solutii originale iar
regsirea ei la biserica ridicat de unul
dintre apropiatii familiei reimpune nevoia
reevalurii conceptului de model si a relatiei
noilor constructii cu originalul.
9
Nicolae Ghika-Budesti, Evoluia arhitecturii n Muntenia i Oltenia. Partea IV-a. Veacul al XVII-lea, n
BCMI, 1932, fasc 71-74, Bucuresti, 1933, p. 38, 68.
10
Ibidem, p. 68.
11
Tereza Sinigalia, Repertoriul arhitecturii din :ara Romneasc. 1600-1680, I, Bucuresti, 2002, p.
184-190.
Rspunsul l gsim mai mult n
fizionomia faptelor sale, n istoria unei
exemplare administratii a monumentelor
istorice, dect n sinteza textelor pe care ni
le-a transmis. Cel putin pentru tnra
generatie de restauratori muralisti a anilor
70, profesorul, mai mult dect pragmaticul
administrator, a fost un respectat si temut
pater, aprtor, n cadrul Directiei
Monumentelor, a unui mod de a gndi
consecvent principiului interdisciplinarittii.
M voi mrgini s schitez arhitectura
conceptiei sale despre restaurarea
patrimoniului artistic asa cum s-a reflectat n
evolutia tinerei echipe de restauratori de
pictur mural, al crei destin a ncercat, cu
obstinatia sa de om al pmntului, a-l salva
chiar si dup samavolnica distrugere, n
1977, a institutiei ce dobndise o frumoas
traditie n cercetarea si protejarea
monumentelor noastre.
n acelasi timp, mi se pare folositor
exercitiul de a confrunta gndirea de acum
mai bine de dou decenii a profesorului
Drgut cu mentalitatea si evenimentele
contemporane, ntrebndu-ne cum ar fi
reactionat ferventul aprtor si iubitor al
monumentelor la ceea ce trim noi astzi.
n 1986, Vasile Drgut prefata
versiunea romneasc a tratatului sotilor
Mora si a lui Paul Philippot dedicat
conservrii picturilor murale
1
, ce rezist
pn astzi ca o complex constructie
teoretic ce depseste frontierele
domeniului cruia i este consacrat,
devenind o erminie a restaurrii n general.
Profesorul se afla cu putin naintea
sfrsitului su, deopotriv neasteptat si
abrupt, purtnd n acelasi timp toat drama,
repetat la nesfrsit, a celui ce trebuie s
accepte a nu mai fi profet n tara lui. Ne
aflam la aproape un deceniu de la
catastrofa cutremurului din 4 martie si de la
cu mult mai crunta replic ce avea s-i
urmeze: perioada demolrilor epocii de
aur
2
. Punctul culminant al tragediei fusese
atins n 1985 prin distrugerea Mnstirii
Vcresti. n aceste mprejurri, textul lui
Vasile Drgut, mpreun cu ntreaga aparitie
a crtii dedicate conservrii picturilor
murale, se constituia ntr-un fel de alegorie
a rezistentei. O rezistent pe care
profesorul, devenit rector al Institutului
Nicolae Grigorescu, o organizase n felul
su, de ncptnat si bun gospodar.
Profitnd de strategia regimului comunist,
viznd integrarea nvtmntului cu
cercetarea si productia, a creat n interiorul
Institutului pe care l conducea cu aceeasi
iubire, fermitate si larg deschidere, cum o
fcuse n cazul monumentelor istorice, un
atelier de cercetare-proiectare, capabil s
adposteasc ostracizata activitate de
conservare-restaurare a patrimoniului
construit. n acelasi timp, ngduise
amplificarea n interiorul sectiei de Art
monumental a disciplinei conservrii si
restaurrii picturilor murale, transfernd,
prin supravietuitorii tinerei echipe de
restauratori, afirmat ca o autoritate n chiar
n tragicul an 1977
3
, a experientei dobndite
pe parcursul a numai ctiva ani n cadrul
Vasile Dr*gu7, creatorul sau purt*torul unei doctrine n domeniul
conserv*rii <i restaur*rii operei de art* ?
Dan Mohanu
RESTAURARE
1
Paolo si Laura Mora si Paul Philippot, Conservarea picturilor murale, Ed. Meridiane, Bucuresti,
1986.
2
A se vedea bilantul acestei epoci n lucrarea profesorului Dinu C. Giurescu, Distrugerea trecutului
Romniei, Ed. Museion, Bucuresti, 1994.
3
n anul anihilrii Directiei Patrimoniului Cultural National a avut loc (2-7 iulie 1977), la Suceava,
colocviul international dedicat experientei tinerei echipe de restauratori romni privind conservarea si
restaurarea picturilor murale. Lucrrile colocviului au fost publicate n 1980 sub auspiciile Consiliului
Culturii si Educatiei Socialiste, cu participarea Comitetului Romn pentru ICOMOS: Colloque sur la
conservation et la restauration des peintures murales . Suceava, Roumanie, Juillet, 1977.
Directiei Monumentelor Istorice.
Textul invocat al profesorului Drgut
debuta, pentru cei ce aveau urechi s aud
si minte s nteleag, cu anamneza unei
Europe devastate de catastrofele celor dou
rzboaie mondiale, autorul vznd n cazul
polonez, al reconstructiilor ample, nobilul
efort de recuperare a monumentelor si
valorilor patrimoniale deteriorate sau uneori
de-a dreptul nimicite. Cine si mai
aminteste astzi, cnd individualismul cinic,
acompaniat de o devastatoare ignorant,
invadeaz constiinta public, de modul n
care rezonau cuvintele lui Drgut n
sufletele celor care vzuser cznd,
mpreun cu expresiva arhitectur
vernacular din centrul istoric al
Bucurestilor, monumente precum Biserica
Ienei sau Vcrestii
4
? n trista alegorie a
patrimoniului romnesc, Drgut ntrevedea
solutia recuperatorie a reconstructiei, creia
i gsea un surprinztor argument. Att ct
putea exprima, dincolo de ochiul vigilent al
cenzurii, argumentarea reconstructiei,
destinat unor timpuri de pace si de dreapt
cumpnire, se baza pe dualitatea
patrimoniu fizic - patrimoniu spiritual.
Recuperarea, recurgnd deseori la
reconstituirea pe baz de documente,
devenea n asemenea cazuri cu att mai
necesar, cu ct ceea ce se cerea a fi
pstrat nu era n primul rnd condiia
material a obiectului, ct ncrctura lui
moral i istoric, sensul de semnificant al
unui ntreg trecut naional
5
. Mergnd mai
departe, putem fr dificultate sau ndoial
deduce ce gndea Vasile Drgut a crei
ul ti m exegez dedi cat pi ct uri i
Fig. 1. Biserica mnstirii Humor. Detaliu pictur mural exterioar, Procesiunea tuturor Sfinilor. Foto
Vasile Drgu, Fototeca INMI, Fond DMI, 1961.
4
Spre neuitare a se vedea lucrarea Arh. Lidia Anania, Arh. Cecilia Luminea, Arh. Livia Melinte, Arh.
Ana-Nina Prosan, Arh. Lucia Stoica, Arh. Neculai Ionescu-Ghinea Bisericile osndite de Ceauescu.
Bucureti 1977-1989, Ed. Anastasia, 1995.
5
V. Drgut, Prefata citat, pag. 5.
moldovenesti vdea o abordare teologic
de o surprinztoare adncime. Duhul unei
ctitorii, ar fi spus profesorul, nu moare odat
cu anihilarea sa fizic, ceea ce d sperant
si legitimitate gestului reconstructiei.
Drgut ar fi gsit cuvenit
recuperarea urgent a spatiului monastic al
Vcrestilor, ntr-un sens care nu nseamn
nici o penibil pastise a unei forme
materiale ireversibil distruse, nici o form
secularizat de a glosa pe tema ruinei
unui monument eclezial. A opera n mod
licentios cu formele unei biserici distruse,
compunnd o scenografie suprarealist
este ceea ce a reusit, de pild, s realizeze
reconstituirea bisericii mnstirii Cotroceni,
strnind, mai de curnd, nedumerirea unui
beneficiar ezitant. Fenomenul este
caracteristic unor vremuri lipsite de claritate
doctrinar, nestatornice si marcate de
cameleonism, crora profesorul si iubitorul
monumentelor li s-ar fi opus.
Experienta sa de administrator al
activittii de protectie a monumentelor
istorice l-a fcut s cread n misiunea
institutiilor dedicate ocrotirii patrimoniului,
spernd n prezenta salvatoare a institutiilor
cu caracter international apte s
prentmpine confuziile de restaurare sau
interventiile periculoase, capabile s aduc
daune mai mari chiar dect cele existente
6
.
n aceeasi msur ca structurile
institutionale supra-nationale, institutiile
nationale ar fi trebuit s stimuleze
cristalizarea doctrinar si s fundamenteze
metodologia de conservare-restaurare.
Este exact opusul a ceea ce trim noi
astzi, ntr-o devlmsie a restaurrilor de
tot soiul, n care pltitorul, cel cruia banul i
confer n mod nescris puteri discretionare
decide linia de urmat. Acesta este ns
numai efectul a ceva mult mai grav si care
apar t i ne aut or i t t i i i nvest i t e cu
responsabilitatea mentinerii n viat a
cadrului legislativ n interiorul cruia se
produce ocrotirea patrimoniului. Este trist s
vezi cum acea stare doctrinar cristalin, n
a crei fermitate si limpezime ndjduia
Drgut, a devenit o existent amorf, lipsit
de orice statornicie, n care totul este
posibil. Este posibil s vezi monumente sau
cldiri apartinnd unei zone protejate
cznd sub loviturile proprietarilor
demolatori, alte cldiri apartinnd
patrimoniului construit mutilate prin
interventii de reamenajare sau adaptare, tot
ce apartine detaliului arhitectonic cobort n
sfera minorului si suprimat sau nlocuit fr
drept de apel. O abundent productie de
proiecte este lansat n spatiu fr nici o
supraveghere metodologic, lsnd un
teren generos arbitrariului. Imperiul hrtiilor
l substituie pe cel al faptelor, abilitatea si
rigoarea devizelor acoperind cu scenografia
ei interventia propri u-zis asupra
patrimoniului. Tutela, cum ar spune italienii,
se manifest astzi extrem de relaxat,
degajat de responsabilitti fat de tot ce nu
apartine orizontului su de interese.
Calea pe care Vasile Drgut o oferea
celor dedicati ocrotirii monumentelor
istorice, ntre care se afla si tnra echip
de restauratori de pictur mural, era croit
n principal pornind de la experienta scolii
italiene, aflat sub autoritatea gndirii lui
Cesare Brandi. Arhitectura teoriei
brandiene, n care subtilitatea si adncimea
gndirii estetico-filozofice are n acelasi timp
virtutile constructiei logice de tip juridic, o
fac usor convertibil ntr-o structur
normativ de tipul Cartei de la Venetia, ce
si confirm de mai multe decenii
viabilitatea. Internationalizarea ei vdeste
efortul comun, n spiritul patrimoniului
universal, ce urmreste, conform afirmatiilor
profesorului Drgut, s evite accidentalul,
modul unilateral de abordare, propunndu-
i stabilirea unei metodologii tiinifice, o
responsabilitate n perspectiv istoric, cu
nelegerea adevrului c un act de
restaurare trebuie s fie el nsui un reper al
atitudinii culturale n general.
Metodologia pe care Drgut a impus-
o pornea de la principiul pe care l transfera
din medicin, fr o fals retoric: Primum
non nocere. Ne aflam, de fapt, din nou,
naintea unei constructii alegorice, n care
opera de art se bucura de fiecare dat de
atentia si privilegiile unui pacient fragil,
pndit deopotriv de toate suferintele si de
6
V. Drgut, op. cit., pag.6.
pericolul unor terapii nefaste
7
. Asimilarea
fr emfaz a monumentului istoric cu un
organism viu, fcea mult mai inteligibil
ntreaga fenomenologie a interventiei de
restaurare, amenintat de fenomene de
respingere, urmate de o ireversibil
degradare a unei ntregi structuri ce ar fi
trebuit salvat. Consecinta acestui mod de
a gndi a fost organizarea nou creatului
serviciu de conservare a picturilor murale pe
alte temeiuri dect cele care functionaser
pn atunci. Aceasta presupunea, nainte
de toate, o specializare a celor care aveau
s intervin la monumentele istorice,
devenind la rndul lor ndrumtori ai tinerilor
lor colegi. O formatie de cu totul alt tip avea
s fac opozitie vechiului sistem compus
din ntreprinztori pe care Brandi i-ar fi
trecut n aceeasi categorie de pittori falliti
pe care o contracarase n anii treizeci nou
nfiintatul Istituto Centrale del Restauro.
Profesorul Constantin Blendea fusese
printre cei dinti specializati prin cursurile
ICCROM de la Roma, iar activitatea sa de
restaurator devenise deja exemplar prin
restaurarea picturilor murale din interiorul
Bolnitei Coziei. Profesorul Blendea a avut,
de altfel, n primii ani ai campaniei de la
Humor responsabilitatea coordonrii
echipelor de restauratori
8
.
Ceea ce s-a consacrat, ncepnd cu
lucrrile din anii 70 de la Humor, a fost
politica interventiilor urgente, bazat la
rndul ei pe principiul minimei interventii.
Este locul s precizm deopotriv pentru cei
care i pstreaz o bun memorie
profesorului Drgut si pentru detractorii si
c lucrrile de la Humor au beneficiat, att
ct se putea la acea vreme, nu numai de o
riguroas documentare si organizare a
santierului ci si de o asistent din partea
laboratorului de chimie prin persoana
inginerului Ioan Istudor, devotat si statornic
cercettor al monumentelor noastre
Fig. 2. Biserica mnstirii Moldovia, Detaliu pictur mural exterioar, Asediul Constantinopolelui.
Foto Vasile Drgu, Fototeca INMI, Fond DMI, 1961.
7
Ibidem, pag. 7.
8
Prof. Constantin Blendea, LOrganisation du chantier de Humor , p. 40-44, n culegerea citat a
lucrrilor Colocviului de la Suceava din 2-7 iulie 1977.
istorice
9
. Picturile murale de la Humor
reprezentau, de altfel, una din realele cazuri
urgente, pe care cercetarea ndeaproape l-a
pus n evident. ndeosebi picturile
exterioare se aflau ntr-un proces evolutiv
de pierdere a coeziunii stratului de culoare.
Dezastrul exfolierilor, n crestere, de altfel,
pe toate fatadele pictate ale bisericilor
moldovenesti, a fost descoperit pentru
prima dat la Humor, n urma unei
sistematice examinri n lumin razant.
Interventiile de consolidare, dublate
de o cercetare sistematic a cauzelor
degradrilor, deveniser aspectul dominant
al activittii tinerei echipe de restauratori de
pictur mural. Rmne exemplar
cercetarea multidisciplinar efectuat la
Moldovita
10
, n care interventia de
conservare ntreprins n registrul inferior al
peretilor a fost nsotit de investigarea
umidittii zidurilor si de determinarea
structurii terenului de fundatie, cu
detectarea pnzei de ap freatic ce
interfera temelia bisericii
11
. n acelasi timp,
prudenta impus de conditia inevitabil a
experientei limitate pe care o dobndisem si
de srcia mijloacelor de care puteam
dispune, a condus la restrngerea
interventiilor restauratorilor la ceea ce era
absolut necesar pentru a mpiedica
pierderea iminent a unor suprafete de
pictur mural. Principiile compatibilittii si
reversibilittii ne conduceau la utilizarea
unor materiale simple, traditionale, de
aceeasi natur cu cele continute n suportul
si stratul pictural original.
Cercetarea constituia la rndul ei
unul din temeiurile activittii restauratorilor
de pictur mural pe care o patrona Drgut.
Investigatia stratigrafic, convertit ntr-o
veritabil arheologie a suprafetei murale,
devenise sursa unor notabile descoperiri,
reprezentnd totodat un sprijin n
restaurarea arhitecturii si a structurii
acesteia. n acelasi timp, investigatiile de
laborator reprezentau o etap obligatorie n
preliminariile oricrei interventii asupra
picturilor murale, oferind n putini ani si cu
mijloacele pe care le puteam avea la
dispozitie, o pretioas baz de date de
care cred c ne vom putea folosi n viitor,
ntocmai cum utilizm astzi sintezele lui
Gh. Bals sau N. Ghika-Budesti.
n intervalul 1972-77, sub autoritatea
lui Drgut, echipa de restauratori de pictur
mural ajunsese s fie bine sudat,
acoperind o larg problematic a
monumentelor trii. Disciplina ei izvora
dintr-un principiu fundamental pe care
profesorul l exprima astfel: Monumentul,
respectiv opera de art, este factorul prim,
determinant, iar restauratorul este un factor
secund, auxiliar i subordonat cu
devotament ideii de ocrotire a patrimoniului
cultural
12
. n acest spirit a fost adoptat
politica interventiilor de urgent si caracterul
restrictiv al operatiunilor, limitate n general
la pura conservare. n mod deliberat erau
excluse operatiunile de reintegrare a
lacunelor, iar extragerea picturilor murale
era considerat o interventie in extremis ce
nu putea fi acceptat dect n situatii
catastrofale, cnd posibilitatea conservrii in
situ se dovedea definitiv compromis.
S nu uitm de asemenea c
problema complex a conservrii
monumentelor era legat de obligatoriile
etape preliminare ce privesc n primul rnd
recunoasterea patrimoniului ca atare,
nsotit de un act de o important capital:
inventarul. Drgut a fost initiatorul unui
repertoriu al monumentelor istorice, care din
nefericire, ca attea alte lucrri la romni,
nu a putut fi finalizat, alctuit pentru prima
dat de o echip pluridisciplinar n care
istoricilor de art li se alturau paleograful si
9
Unele din primele observatii de sintez privind tehnica picturilor murale din Nordul Moldovei si
fenomenele de alterare ale stratului pictural au fost comunicate de Ion Istudor n lucrrile Colocviului de
la Suceava: Alterations de la couleur observes sur les peintures murales des glises de Bucovine,
p. 21-25.
10
Marius Rdulescu, Intervention de Moldovita,1974-1975-1976. Aspects interdisciplinaires de la
mthodologie utilise, n Colloque, p. 26-34.
11
Ing. Mircea Surugiu, ing. Aurel Predescu, Etudes pour combattre le phnomne dhumidit
excessive de lensemble de Moldovita, n Colloque..., p. 35-39.
12
V. Drgut, op. cit., p. 10
chimistul specializat n analiza operei de
art.
Ce subzist astzi din toat aceast
gndire ce a guvernat, datorit profesorului
Drgut, activitatea din anii 70 de ocrotire a
monumentelor istorice ?
Un plan national bazat pe o
judicioas politic a urgentelor a disprut cu
totul, iar etapa preliminar a cunoasterii prin
inventar a modului cum sunt rspndite n
tar monumentele afectate de diferite
categorii de degradri este la rndul ei
inexistent. n felul acesta o strategie a
priorittilor nu poate s functioneze, un
pgubitor dezechilibru producndu-se ntre
zone, precum Nordul Moldovei, al cror
interes este adncit prea mult n constiinta
public pentru a disprea ntr-un moment
sau altul al istoriei, n vreme ce tinuturi cu o
tot att de inestimabil ncrctur
patrimonial, pentru a invoca numai numele
Hategului, se afl de decenii n postura de
surori vitregite. n acelasi timp, n chiar
interiorul zonelor privilegiate s-au instalat
discriminri inadmisibile, monumente
precum Baia sau Prhutii fiind condamnate
la conditia rudei srace care poate s mai
astepte, desi urgentele pe care le reclam
ar trebui s le mping n conditia prioritar.
O autonomie proclamat ca un convertit
slogan al unor vremi de trist amintire aduc
monumente de prim ordin la cheremul unor
forte locale pe ct de lipsite de pricepere pe
att de pline de ndrzneal. Asa a fost
posibil, n afara oricrui conclav al celor
nzestrati cu darul picturii si al ntelegerii
imaginii crestine, zugrvirea spatiului sacru
al Putnei, astfel s-a putut tolera restaurarea
marcat de incisive retusuri de la Biserica
Sf. Dumitru din Suceava, astfel s-au putut
comite repictrile mutilante de la biserica
Trgului din Horezu sau din frumoasa
ctitorie monahal din apropierea intrrii n
Mnstirea Hurezi.
M ntreb, n acest rapid bilant, cum
ar fi reactionat Drgut la blbiala sinistr,
generat de o profund necunoastere a
principiilor de baz ale restaurrii, din jurul
Coloanei lui Brncusi, esuat ntr-o
lamentabil prezentare final, asimilabil
unei caroserii metalizate. Cum ar fi suportat
Drgut drama n care a alunecat pe
parcursul a mai bine de un deceniu un
monument ca Biserica Domneasc a
Argesului, cu paramentul ireversibil
compromis, cu un santier supravietuind
ntre srcie si mistificarea instrumentat cu
obstinatie de forte stiute si nestiute, sub
indiferenta protectoare a Tutelei? Cum ar fi
ntmpinat Drgut uitarea unor monumente
transilvane, pe care le iubea att de mult,
precum Lesnicul, Snt Mrie Orlea, sau
Cetatea Coltului? Cum ar fi calificat cel care
a realizat pentru noi prima sintez
substantial a picturii gotice din Transilvania
absenta oricrei strategii de salvare a unor
ansambluri valoroase pentru ntreaga lume
medieval a Europei Occidentale, cum ar fi
pictura exterioar de la Drlos?
Anii din urm au accentuat n mod
exasperant fenomene de mult vreme
cronicizate. Este cazul sirului amplu si
incontrolabil al monumentelor minore n
sfera crora sunt introduse de-a valma
ctitorii voievodale si trnesti. ntr-un sistem
valoric haotic, n care secolele XVIII-XIX
reprezint un ocean prea vast pentru a
putea fi controlat, monumentele sunt
condamnate la balansul ntre abandon, de
felul ansamblului monastic de la Costesti
Vlcea, sau biserica n ruin de la Ocnele
Mari, la restaurarea arbitrar supus
gustului devastator al beneficiarului sau al
sponsorului ce si arog puteri discretionare.
Un exemplu trist, ce cuprinde o ntreag
zon romneasc, cu vechi si bine
ntemeiate traditii, sunt ctitoriile mocnesti
din Scelele Brasovului, barbar repictate de
echipe lipsite de orice calificare.
n acest mediu de ineficient
legislativ si de democratic diseminare a
ignorantei, o maladie n crestere este
anihilarea monumentului istoric prin
suprimarea sau msluirea detaliului, supus
la conditia insignifiant a firului de iarb. O
asemenea dram ar fi trit-o Drgut n
Sighisoara medieval. Ar fi suferit zilnic
vznd cum dispar elemente autentice de
feronerie, anonimele produse ale dulgherilor
si tmplarilor, zidarilor sau pietrarilor
medievali. Si ar fi reactionat, desigur, la
penibilele artefacte ce transform fatadele
oraselor transilvane ntr-o aseptic nsiruire
de decoruri.
Exist n toat aceast stare
maladiv, generat de fenomene ce se
13
Ibidem, p. 9,10.
14
Ibidem, p. 7.
15
Ibidem, p. 19.
cuprind unul pe cellalt ca ntr-o
matriosc, ajungnd toate la identitatea
final puterea discretionar a banului o
lips de comunicare ce contravine
principiului portilor deschise pe care Vasile
Drgut l punea la temelia activittii de
ocrotire a patrimoniului. Considernd
exemplare analizele de santier realizate n
1973 de restauratorii romni si de
specialistii Institutului Central de Restaurare
de la Roma si ai ICCROM, Drgut enunta
principiul care avea s guverneze pn la
desfiintarea ei, n 1977, activitatea echipei
de muralisti a Directiei Monumentelor: n
opoziie cu tradiionalul secret cu care
restauratorii i nvluiau operaiile, discuia
din iulie 1973 urmrea instalarea unei poziii
a porilor deschise, favorabil discuiilor
analitice n msur s stimuleze critica
profesional i s pstreze intacte
raporturile interdisciplinare.
13

Interdisciplinaritatea decurgea, n
acceptia lui Drgut, din calitatea de ntreg a
unui monument
14
, aceasta presupunnd,
ntr-un vizibil atasament fat de gndirea
brandian, includerea n procesul de
restaurare a operei de art mpreun cu
toate urmele trecerii sale prin timp. Este o
referire la categoria adaosurilor care trebuie
respectat n rolul ei de sporire a valorii
artistice si istorice a monumentelor. De aici
convingerile lui Drgut se extind asupra
specificului tratamentului modern de
restaurare, iesit de sub autoritatea doctrinei
puriste si salvat n conceptia tratamentului
uni t ar, nt el es ca o i ntervent i e
nediscriminatorie, ramificat spre toate
componentele unui monument istoric n
care nu mai poate functiona suprematia
unuia sau a altuia dintre domenii.
Destinul patrimoniului romnesc, pe
care fr ndoial Drgut l tria n toat
tragica ipostaz a anilor 80, i-a rezervat n
ultimii si ani o trist perspectiv. Suferinta
pe care o provocase ndeosebi distrugerea
patrimoniului Capitalei transpare n frazele
fr o aparent tint, ce ocoleau detectorul
cenzurii, expediindu-si mesajul: Cci s nu
uitm, rspunderea fa de operele trecute
nu revine doar specialitilor, ci ntregii
societi, tuturor indivizilor care o compun.
Abia din momentul n care acest adevr va
fi cunoscut i recunoscut ca atare, vom
putea spera c omenirea s-a lepdat de
unul dintre cele mai grele vicii ale sale:
devorarea vinovat a propriilor creaii, n
fapt tergerea memoriei proprii, reducerea
la nimic a propriei personaliti.
15

Una din definitiile restaurrii date de
fostul nostru director de la D.M.I., Vasile
Drgut (noi i spuneam enciclopedie
ambulant) era: restaurarea este totalitatea
lucrrilor menite s readuc o oper de art
plastic sau de arhitectur ct mai aproape
de nfiarea originar. Restaurarea
implic i lucrrile destinate s actualizeze
funciunile unui monument, introducndu-l
n circuitul vieii contemporane.
Domnul inginer-chimist Ioan Istudor
completa: conservarea este ansamblul de
msuri tehniceti-organizatorice necesare
pentru a asigura integritatea unei opere de
art prin nlturarea sau oprirea procesului
de degradare.
n conservare si restaurare, sustinea
Vasile Drgut, ca i n medicin, sunt
nencetat experimentate materiale i
procedee noi, restabilindu-se astfel
rezistena i sntatea operei de art,
pregtit s nfrunte mai departe timpul.
Consolidarea materialelor inerte
ridic probleme dintre cele mai complicate
si frecventa comparatie cu medicina nu este
exagerat. Restauratorul profesionist,
constient de nalta sa rspundere ca agent
de cultur evit interventiile cu caracter
ireversibil, lsnd posterittii posibilitatea de
a corecta greselile. O alt chestiune este
aceea de a interveni asupra cauzei si nu a
efectului. Orice interventie a restauratorului
trebuie minutios pregtit printr-o cercetare
complex. Pentru a ne usura munca de
cercetare si interventie la monumentele
istorice dl. prof. Drgut si un colectiv de
specialisti au elaborat un repertoriu al
picturilor murale. Repertoriul a devenit un
instrument de lucru care si pstreaz
nealterat valoarea informativ, facilitnd
noile ntreprinderi ale cercetrii. Echipa care
a organizat elaborarea repertoriului a fost
format din istorici de art, chimist,
specialisti de la laboratorul de criminalistic
ca si un specialist slavist-paleograf,
specialisti din domenii care, n teritoriul
conservrii si restaurrii se ntreptrund ntr-
att nct de multe ori nu le putem desprti.
Documentatia se poate completa si
n functie de aparitia unor noi colaboratori si
implicit, a unor noi metode de investigare.
Colaborarea cu colegi de la alte
compartimente poate duce la completarea
datelor privitoare la un anumit monument.
La Brsu-Hru, jud. Hunedoara,
(pictur din sec. XV-XVI) colaborarea cu
Oficiul judetean si cu dna Ileana Burnicioiu
m-a ajutat s completez prima parte a
cercetrii
1
. Poate obtinem date importante
si dup ce vom studia "Istoria Srbilor din
Voivodina".
Restaurarea, n 1997 a bisericii
srbesti din Cetatea Timisoara a fost fcut
cu finantare si specialisti de la Institutul de
la Novi-Sad iar rezultatele au fost publicate.
Partea romn n-a avut ns nici un aport n
afar de avizul Ministerul Culturii, obtinut
nainte de1996. Nici solicitarea colaborrii la
restaurarea bisericii srbesti de la Bezdin
nu a avut mai mult succes.
Cercetarea atent si experienta
ndelungat dezvolt intuitia restauratorului.
La biseri ca voi evodal di n
Hlmagiu, jud. Arad, cercetarea stratigrafic
a condus la gsirea portretelor ctitorilor si a
confirmat supozitia mea c biserica a fost
supranltat. Tabloul votiv face parte din
stratul al doilea de pictur. Cercetarea a dus
la punerea n valoare a stratului I de pictur
din altar, peste care mai erau mici
fragmente din stratul II si III de pictur. Pe
stratul de pictur din altar este incizat un
text cu litere chirilice n care se anunt
sosirea unui preot la 1600 si apoi moartea
sa dup 1610; limba este curat
romneasc, deci la acea dat cei de aici
vorbeau romneste. Tot n altarul pictat n
fresc si tehnic mixt am remarcat, alturi
de scenele iconografiei obisnuite, scene
atipice, cum ar fi scena Sacrificiul
Restaurare - tiin7* - Art*
Irina Ignat-Mardare
1
Desenele din sec. 19 reprezentnd biserica din Brsu-Hru, aduse dintr-o bibliotec din Ungaria
de ctre colega Ileana Burniciuoiu
pelicanului, pe sud, Sacrificiul Sf.
Bartolomeu pe nord iar n axul altarului
apare Iisus Cristos, n haine albe, ncadrat
de doi ngeri. n naos, pe arcul triumfal este
reprezentat Judecata de apoi. Parte din
primul strat se poate regsi si n naos si n
zona de sub turn. S-a presupus c este o
pictur din sec. XIV, dar poate fi mai veche.
Al doilea strat de pictur este din sec. XV.
Costumele ctitorilor sunt venetiene (n sec.
XII, n zon, este atestat episcopul Gerhart
originar din Venetia). Ultimul strat este din
sec. XVII-XVIII. Diferentierea straturilor,
observat cu ochiul liber, a fost confirmat
de analize de laborator. Un mic fragment
din scena Adormirea Maicii Domnului
descoperit pe fatada turnului a putut fi salvat
doar prin extragere si se afl la muzeul
bisericii parohiale. Pe fatada de sud biserica
avea un strat de preparatie care imit
crmida aparent. Peste acest strat se mai
puteau vedea fragmente mici de pictur pe
un strat foarte subtire, cu text chiar
deasupra portalului de sud. Interventia
rapid a muncitorilor a dus la pierderea unor
date despre acest monument. n curte mai
era Piatra Cezarului, pe care, prin traditie,
erau btuti cu cnutul cei ce refuzau s
treac la catolicism, n secolele XVII si
XVIII.
La Lesnic am scos la iveal icoana
v e c h i u l u i hr am Fec i o ar a c u
pruncul (Glycophilusa) iar pe peretele de
sud, n naos pe o tencuial care acum are
functia de arriccio, reprezentarea unui
personaj laic.
Cercetarea atent a dus la gsirea a
patru icoane executate n tehnica fresc la
altarul bisericii Olari din Curtea de Arges ca
si prezenta altor straturi de pictur din
diferite epoci (fig.1.a-d).
Tot printr-o cercetare atent am scos
la iveal o frumoas reprezentare floral si
geometric pe plafonul si stlpii din biserica
Sf. Arh. Mihail din Brila (fosta cldire a
Medjidului - casa de rugciuni musulman),
Fig. 1.a, b. Biserica Adormirea Maicii Domnului Olari din Curtea de Arge. Icoane mprteti. Foto
Irina Mardare
sub sipcile si mortarul noii tencuieli. Plafonul
acestui monument, din scnduri de diferite
dimensiuni, se pstra 98%. Atac xilofag
aveau doar dou coloane, n pozitii diferite
ca plasament. Cercetarea a fost ntrerupt
de graba si superficialitatea executantilor la
partea de constructie, ducnd la aruncarea
scndurilor plafonului.
Amintesc c tot datorit analizrii
atente a suprafetei pictate am descoperit
nsemnri sau reprezentri ale ctitorilor n
zone ascunse privirii. Asa am gsit la
Brbulet, n altar, lng proscomidie, un
cantacuzin (fiind prigonit, nu trebuia s
apar ca ctitor). La Breasta, jud. Dolj,
ctitorul cu familia sunt reprezentati pe calota
de nord a pridvorului (ascunsi sistemului
fiscal austriac).
La biserica Sf. Troit din Bodesti
Brbtesti, jud. Vlcea, reprezentarea Sf.
Sinoe, lng scara turnului indic accesul,
printr-o scar n grosimea zidului, la un
spatiu subteran. Arheologii mi-ar fi putut
confirma observatia dac tocmai n zona
scrii din perete nu s-ar fi practicat un stlp
de beton pentru consolidare, n ciuda
avertismentelor mele.
La Ocnele Mari, judetul Vlcea
reprezentarea unui Crist binecuvntnd, n
jumtatea de sud a peretelui vestic a
naosului m-a dus la descoperirea unei
ascunztori practicat n grosimea zidului
iar la Sraca, jud. Timis, o mn scrijelit pe
pictur era ndreptat ctre partea unde a
existat o scar n grosimea zidului de vest.
Observatii ca acestea sunt numeroase.
Dup aceste constatri urmeaz
primele interventii, acelea de ndeprtare a
cauzelor degradrilor.
Umiditatea de condensatie este una
dintre problemele cu care ne-am confruntat
la monumente unde zidurile sunt construite
din piatr si mentin si vara temperaturi joase
(biserica mnstirii Humor vezi
documentatie foto 1971-1975, M-rea
Sraca, jud. Timis, etc.). Condensul apare
n timpul ceremoniilor religioase deoarece
se produce o saturatie a atmosferei cu
vapori de ap ce cad sau se preling pe
suprafata pictat. Locurile unde s-a produs
condensul sunt acoperite cu un voal albicios
de eflorescente saline sau pete sub form
de picturi. Umiditatea de infiltratie apare
datorit defectelor nvelitorilor, expunerea
peretelui n ploaie sau canalizarea
defectuoas.
Ciuperca merulius lacrimans a fost
depistat la Sraca si s-au folosit toate
metodele chimice, biologice si mecanice
pentru ndeprtarea sa, nc din anul 1980.
Fig. 1.c, d. Biserica Adormirea Maicii Domnului Olari din Curtea de Arge. Fragmente de pictur
mural pe faadele turnului clopotni, relevate n timpul restaurrii. Foto Irina Mardare
Lupta a fost rapid, n dou sptmni am
ndeprtat si ars scndura afectat si am
ntocmit documentatia pentru ndeprtarea
cauzelor umidittii. Am tinut n permanent
legtura cu comisia de specialitate ce
supraveghea atunci toate santierele (si nu
ca n perioada 1997-2000, cnd aceasta s-a
ocupat doar de santierele din planul de
restaurare a OPPCN, ale firmelor angajate
la bugetul statului).
Despre Biserica mnstirii Sraca,
jud. Timis cu hramul actual Schimbarea la
fat (n 1771 Intrarea n biseric a Maicii
Domnului), Vasile Drgut scria: cu totul
remarcabil este ansamblul pictat la 1730 de
ctre Andrei zugravul cu fiul su Andrei,
meteri care par a fi originari din :ara
Romneasc, stilul lor fiind ndatorat celui al
colii de la Hurezi. La Sraca, n pisania de
la proscomidie sunt mentionati si pictorii
Iovan si Kiriac. Pe Andrei fiul l gsim si n
biserica Sf. Ioan Boteztorul din
Caransebes. Acesti pictori au sosit aici si
datorit legturilor religioase cu srbii din
zon, care erau la rndul lor strns legati de
episcopul de Rmnic, Ignatie Srbul (zis
Grecul). Ignatie Srbul a fost mitropolit n
timpul lui Matei Basarab, n perioada 1653-
1655. Pentru c a participat la rscoala
Seimenilor a fost scos din scaun, fiind
nevoit s pribegeasc n Ardeal. La Arad se
nfiintase n 1705 o episcopie, resedinta lui
Iasia Diaconovici care a favorizat aducerea
crtilor din Tara Romneasc. Asa au
nceput si schimburile de pictori n
Transilvania, Maramures si Banat.
La Sraca exista o scoal de sat si o
tipografie; staretul, Ion Popovici era din
Valahia, vorbea si scria romneste si
srbeste si era pictor.
Am sosit la Sraca, biseric
monument istoric, asezat n pustiu. Prima
cas din satul aproape prsit se gsea la 1
km mai sus de cimitirul satului. n est rul
Morava, la cca. 4 km iar n nord, la 8 km
drumul spre Gtaia. Toat aceast
pustietate si linistea apstoare ntrerupt
din cnd n cnd de bufnite si huhurezi era
ceva nou pentru mine iar pentru altii nu era
un loc atrgtor. M-a atras aceast biseric
ciudat, una singur mai seamn ca
mprtire a pronaosului si naosului
Biserica Sf. Dumitru din orasul Rmnicu
Vlcea, neglijat n cercetare si aceasta.
Nu existau documentatii de santier;
de abia n 1982 am fcut rost de o parte din
cele consemnate la monument. ntr-un
proces verbal de receptionare a lucrrilor
efectuate de dl. Gheorghe Ciobanu era
mentionat faptul c nu se pot continua
lucrrile pentru c mortarul este friabil
datorit umidittii. Zona cea mai degradat
era altarul unde partea inferioar a picturii n
fresc era desprins de zid. Peretii
prezentau toate formele de umiditate, iar n
zonele unde se chituise cu mortar n
compozitia cruia era si aracet totul aprea
ca niste pete pe zonele de interventie.
Biserica nu avea ferestre, n unele goluri era
montat calc sau plastic, n altele erau libere.
Apa ptrundea peste tot, temperatura era
ntre 12 si 14 grade. Umiditatea era de
100% sau 87%. Am ncercat metoda
colegilor (Angelescu si Ltrescu, care au
lucrat n 1978), s pun aeroterma ctre zid
dar am renuntat rapid pentru c am
observat c este o metod distructiv; dup
ce ndeprtam aeroterma, la scurt timp se
forma un condens mai puternic si zona
afectat se mrea.
Prima comisie care a sosit la
monument a fost format din Dl. Drgut, dl.
Oprisa si Luminita Munteanu. Apoi a sosit
dl. Istudor si un inginer constructor. Prima
parte a fost partea organizatoric, apoi
interventia de urgent, nlturarea
mortarelor necorespunztoare, ancorri,
chituiri, mpingeri la zid, ndeprtarea
pmntului din jurul monumentului,
proiectarea unor santuri de colectare a apei
pluviale, procurarea varului, nisipului, cltilor
si a laptelui bun pentru casein.
Partea a doua, cea care a luat dou
sptmni, a fost cea mai dificil
scoaterea si arderea scndurilor cu
merulius. Am scos pn la pmntul crud,
am tratat suprafetele cu CATIOTIM preparat
de un laborator din Timisoara, special
pentru Sraca. La intrarea n biseric si n
cas foloseam presuri mbibate n acel
preparat.
n vara anului 1982 am creat o
pardoseal n patru pante cu nclinatia ctre
exterior, desfiintnd pragul de ciment ce
bara apa s ias. n altar, dup ce am
consolidat toat pictura, am efectuat si
consolidrile stratului suport, att ct s-mi
permit s mping pictura la zid, pe toat
lungimea altarului, n zona fisurilor, dup
unele msuri de protectie, am fixat benzi
transversale de hrtie pelur, avnd ca
adeziv cleiul de CMC (carboxil metil de
celuloz). Amintesc c altarul avea cele mai
complexe probleme, ncepnd de la felul de
zidire, fisurile ce s-au produs n timp,
datorate tasrii solului, prdciunilor si chiar
luptelor religioase. La baz, zidria este de
tip "emplecton" caracteristic monumentelor
pn n sec. XIV asa cum sustinea Dl.
Drgut, numai c aici contine si crmizi de
dimensiuni foarte mari (romane ?) si un
mortar argilos n care am gsit tot felul de
resturi ceramice, bucti de marmur si
piatr. Alte crmizi, folosite n partea
superioar a zidului, unde el se ngusteaz
ca grosime sunt de diferite compozitii ale
pmntului, unele dnd tenta unei
suprafete smltuite. Foarte curios cum a
rezistat aceast zidrie pn acum.
Dup decaparea mortarului de
reparatie n exterior s-a observat c
umezeala era mai puternic n zonele cu
crmizi de culoare mai nchis. n zona
altarului multe crmizi nu au mortar ntre
ele, sunt montate asa de aproape una de
alta nct unele au nclinatii si sunt
fracturate. n altar, nisa aflat ntre
reprezentarea "Sf. Nicolae" si Sf. Grigorie"
si cea de lng proscomidie, obturate cu
ciment si crmizi, ntretinuser n mod
deosebit umiditatea. Dup eliminarea
zidriei am observat c fresca mergea pn
la cca. 23 cm sub nivelul de clcare. Peste
stratul originar de fresc mai era un strat de
fresc care cobora nc ctiva centimetri
sub pmnt denotnd o refacere a absidei.
Zidul, avnd mult umezeal a favorizat
migrarea srurilor spre exterior si
macerarea mortarului rosturilor zidriei el
fiind nisipos si argilos. Srurile migrnd si n
interior spre suprafat a fcut ca pigmentul
exfoliat, pulverulent sau solzit s devin
sticlos, fiind nglobat n sarea format,
insolubil. Unde pigmentul a fost dat n strat
gros si n special unde au fost folositi
pigmentii pe baz de oxizi de pmnt,
suprafata s-a ridicat degradndu-se sub
form de cuib de viespe, devenind si
aceasta sticloas. Nu m opresc asupra
tratamentului stratului de culoare si a
extragerii srurilor, acestea fiind explicate
de foarte multe ori de dl. ing. Istudor a crui
metodologie am folosit-o la multe
monumente. Modul interdisciplinar de a
lucra era mpmntenit la echipa care se
formase si care avea ca mentori pe dl.
Drgut, dl. Istudor, dl. Efremov si d-na
Laura Mora.
Operatiile de extragere a srurilor
s-au desfsurat mai usor dup ce s-a
rezolvat problema umidittii, srurile
solubile fiind mai usor ndeprtate, fr
riscul de a afecta stratul de culoare dar
tratamentul lor s-a efectuat cu mare atentie
si s-a repetat dup o sptmn pentru a
nu antrena stratul de culoare din zona
respectiv. Au fost zone unde srurile au
fost solubile, altele cu sruri insolubile.
Tratamentul a fost chimic si mecanic. n
unele zone am folosit si creionul din fibr de
sticl, dar este periculos pentru cel ce-l
foloseste datorit finetei fibrelor de sticl pe
care le poate inhala.
Cert este c dac stai lng
monument si nu esti un restaurator de
duminic" poti ptrunde mult n intimitatea
monumentului. Sraca nc nu este scoas
la adevrata lumin, cu toate c s-au fcut
pasi mari n aducerea sa aproape de
adevr. Astfel arhitectul Cristian Moisescu a
plasat-o n sec. XIV; pictorul restaurator
Dan Cceu a efectuat operatii dificile att
legate de stratul de culoare, sruri, ct si
extrageri si replantri. A reusit s elibereze
pictura din exterior, din pridvor, adic
peretele de vest al pronaosului; Tereza
Sinigalia a completat cu unele constatri.
Specific c biserica Mnstirii
Sraca mai are surprize si cred c, dup
cercetarea zidului bisericii sub nivelul de
clcare se va renunta la ideea c a fost
"fr temelie". Trebuie s tinem cont c n
1934, cei care au intervenit au umblat mult
sub nivelul de clcare. Atunci cnd am
efectuat sondaje n cteva locuri din zona
nordic a naosului, n exterior, am putut
observa c era o zidrie din crmid care
se afunda peste 80 cm adncime.
La Sraca am folosit la fixarea
pigmentului pulverulent din conca altarului
dou preparate care se consider c nu
sunt compatibile. n situatia de la Sraca, n
conditiile de umiditate, pe msur ce se
fcea aerisirea natural prin crearea
golurilor pentru hidroizolatie am reusit s
fixez usor stratul de culoare degradat cu
Paraloid B 72 n concentratie de 4% n
toluen sau 5% n benzen. Usoara fixare s-a
fcut prin pulverizare a Paraloidului spre
suprafata pictat, pigmentul absorbind
cantitatea care s permit fixarea. Dup un
timp am putut folosi caseinatul de calciu
transparent, care a variat n concentratie si
numr de aplicatii. Aceste aplicatii prin
pensulare sau pulverizare le stabileste
restauratorul n functie de suprafata pe
care lucreaz. Fenomenul de exfoliere a
aprut si ca urmare a cristalizrii srurilor la
interfata dintre stratul de culoare si
preparatia de var distrugndu-se coeziunea
dintre pigment si preparatie, producndu-se
dislocri ale stratului de culoare. La acest
fenomen contribuie si tehnica de lucru a
picturii. Dispersia de caseinat de calciu s-a
folosit sub form de solutii concentrate ntre
5-6% sau 3,5-4%. Dispersia de caseinat s-a
aplicat pe zone restrnse evitndu-se
zonele cu absorbtie mic. Excesul pe
aceste zone se poate scurge sau poate
duce la formarea unor suprafete lucioase.
Pentru ndeprtarea eflorescentelor s-au
ales metode mecanice si chimice cum am
mai amintit.
Metodele chimice s-au bazat pe o
serie de substante capabile s reactioneze
cu sulfatul de calciu si cu carbonatul de
calciu, pentru a forma sruri solubile n ap.
Pentru stabilirea metodelor de lucru am ales
zone cu eflorescente mai groase si mai
dure. Printre substantele folosite au fost si
bicarbonatul de amoniu 5% si carbonatul de
amoniu 10%. Dup analizele la fata locului
transmise de dl. ing. Istudor, s-a constatat
c sulfatul de calciu este transformat n
sulfat de amoniu solubil si carbonat de
calciu ce rmne n porii suprafetei trebuie
ndeprtat mecanic. Pentru mentinerea
solutiilor de sruri mai mult pe suprafata de
contact s-a folosit un gel de CMC, produs
austriac, (carboximetil celuloza produs la
Brila avnd din start alt destinatie, nu se
putea folosi din cauza alcalinittii si a unui
Fig. 2. Biserica Schimbarea la Fa a mnstirii Sraca, jud. Timi. Pictur mural 1730, Naterea
Maicii Domnului. Foto Vasile Drgu. Fototeca INMI, Fond DMI 1961
continut puternic de sruri). Suprafetele de
lucru au avut cea mai mare dimensiune de
cca. 20x20 cm. Timpul de aplicatie a fost n
functie de grosimea stratului de
eflorescente. n apa de lucru am folosit
CATIOTIM (produs atunci de Fabrica de
detergenti din Timisoara), substant
tensioactiv ce avea si proprietti
antiseptice, actionnd asupra bacteriilor si
fungilor. Catiotimul s-a folosit n
concentratia de 5% n ap (livrarea de
obicei era de 40% substant activ),
concentratia era micsorat dac se
revenea. Pentru blocarea urmelor de ioni
sulfat din perete (sulfatul de amoniu format
de reactie si nendeprtat la splare) s-a
tratat suprafata cu o solutie de hidroxid de
bariu 5% care duce la formarea sulfatului de
bariu, o substant insolubil, ce nu
migreaz, cristalizeaz n pori si determin
mrirea coeziunii stratului de pictur. Se
mai poate forma carbonatul de bariu din
hidroxidul de bariu n exces ce
carbonateaz si astfel format, carbonatul se
bariu cristalizat contribuie si acesta la
mrirea coeziunii stratului de culoare. Dup
acest tratament s-a continuat tratarea cu
ap n care este adugat CATIOTIM CB.
Aceste testri si apoi tratri a
suprafetei pictate au fost posibile datorit
unor colaborri foarte bune cu inginerul
chimist si chiar cu biologul Ionit care a
rspuns deseori solicitrilor noastre.
Am intrat putin n intimitatea unor
operatii de restaurare ca s se poat
observa c un pictor restaurator sau n
general un restaurator nu este un executant
ci si un cercettor, un practician cu
rspunderea de a educa echipa cu care
lucreaz. Are rspundere pe termen lung
asupra actiunilor sale la monument. El nu a
terminat legtura cu monumentul atunci
cnd a plecat de pe santier ci trebuie s
urmreasc acel monument ct trieste.
Aceasta ar fi si misiunea unei directii a
monumentelor istorice.
Am spus art pentru c un
restaurator lucreaz cu mult finete ca si un
medic de chirurgie plastic, numai c zidul
si pictura nu tip si si arat n timp efectele
interventiilor benefice sau mai putin
benefice.
Pentru c un restaurator trebuie s
fie initiat n unele taine ale unor specialitti
conexe ar trebui s existe si la noi un liceu
de restaurare de unde poti s iei tehnicienii
iar cei dotati s fie specializati ca
restauratori specialisti.
nchei aceste rnduri cu multumiri
celor ce au organizat simpozionul si cu
mult recunostint tuturor celor de la care
am nvtat foarte multe lucruri legate de
taina restaurrii-conservrii.
A<ezare
Satul Hotrani din comuna Frcasele,
judetul Olt (fost jud. Romanati) se gseste
la cca. 5 km de malul drept al Oltului, la 16
km vest de Drgnesti-Olt, la 10 km nord
de Caracal, la cca. 5 km est de satul Resca
si cca. 10 km sud de Craiova.
Biserica Sfintii Voievozi si Turnul
clopotnit se gsesc pe malul prului
Teslui, mai exact n gura unei vlcele largi,
ce porneste din lunca acestuia (fig. 1).
Accesul la monument se face din drumul
comunal printr-un drum secundar cu directia
V-E fiind lrgit peste ruinele zidurilor celei
de a doua incinte, din dreptul bisericii.
Ansamblul a fost declarat Monument
Istoric n anul 1954, fiind inclus n Lista
Monumentelor de Cultur din R.P.R./1955,
la Nr. 1061 (ulterior Nr.7595-7597).
Biserica este n prezent n cult,
proprietate a Parohiei Ortodoxe Hotrani.
Biserica si turnul clopotnit
2
(fig.
2.a.,b.) sunt singurele elemente pstrate
dintr-un amplu ansamblu de cldiri (S=cca.
6000 mp) organizat n dou incinte. Prima
(S
incint I
= 2860 mp) contine biserica, zidul
de incint - astzi pstrat fragmentar -
chiliile, casele egumenesti, trapeza si
anexele gospodresti azi disprute. Zidul
celei de a doua incinte (S
incint II
= cca. 3200
mp), distrus complet ntre 1922-1924
nconjura casele ctitorilor, astzi disprute,
turnul clopotnit al mnstirii (aflat la
cca.150 m vest, pe platoul de deasupra
bisericii), chiliile, cuhnia alte anexe - azi
disprute.
Din toate componentele disprute
se mai pstreaz fragmente de ziduri si
pivnite, care sunt surprinse de spturi
ocazionale.
Istoricul mo<iei, satului <i m*n*stirii
Din cele cunoscute pn n clipa de
fat reies urmtoarele:
Mosia Hotranilor suprapune, n
parte sau aproape n totalitate, suprafata
orasului Romula Malva (municipium daco-
roman) ale crei ruine se afl astzi pe
teritoriul satului Resca (la cca. 4 km. nord
de biserica Sf. Voievozi). Asezarea este
legat de amintirea legendarului Ler
mprat, identificat de unii cercettori cu
mpratul roman Galeriu, persecutor al
crestinilor, a crui mam era nscut si a
trit n Romula.
Cu foarte mare probabilitate, mosia
Hotrani suprapune teritoriul cnezatului lui
Farcas, amintit n Diploma Cavalerilor Ioaniti
(1247), acordat acestora de ctre regele
Ungariei Bela al IV-lea.
Pe temeiul reconstituirii succesiunii
mosiilor n snul urmasilor lui Farcas
(cercetare ntreprins de regretatul istoric
si genealogist Dan Plesia), a rezultat c
boierii din Hotrani, din Caracal si din
Brncoveni erau rude de snge, poate
ramuri ale aceluiasi neam de boieri, cu
totii strns nruditi cu boierii Craiovesti si cu
dinastia Basarabilor (sau Demetrianilor).
Astfel Hotranii erau mosia de
bastin a Doamnei Neaga, sotia dup fire
a lui Basarab III Tepelus si mam a lui
Naeagoe Basarab (mai apoi Neaga devine
sotia legitim a marelui ban Neagoe
Strhianul) si a necunoscutei (nc)
doamne "din Hotrani una din sotiile
principelui-domnitor Radu cel Mare.
Precizm aici c Neagoe Basarab reface
Curtea Domneasc din Caracal, reparnd
aici Casele Domnesti si paraclisul acesteia,
cu hramul Sf. Nicolae.
Restaurarea bisericii Sfin7ii Voievozi din satul Hot*rani, jude7ul Olt.
1
Date preliminare n vederea reconstituirii turlei de pe pronaos
<i a restaur*rii pridvorului
Dan Ionescu, Florin Dobrescu
1
Biserica Sf. Voievozi din Hotrani a fost subiectul unuia dintre primele articole dedicate arhitecturii
medievale publicate de ctre Vasile Drgut: Pridvorul bisericii fostului schit Hotrani, n Omagiul lui
Petre Constantinescu Iasi, 1958, p. 651-659.
2
Mnstirea Hotrani Olt. Proiect construire (cu releveu): Anexa "Obligatia de folosint a
Monumentului, cap. Inventarul zonei de protectie / 21 Apr. 1964); Arhiva D.M.I., fondul D.M.I.A.,
Dos. 5411/1961- 1967. Ioan Pascu, Turnul din Hotrani, jud. Olt n Cronica Cercetrilor
arheologice. Campania 1998 , Raport nr. 65.
Apoi nenumita Doamn o transmite
fiilor ei, Bdica si Stroe; cel dinti - dup
apelativ, de bun seam ntiul nscut al
acelei nestiute domnite - este cunoscut de
traditia local ca Danciul Voievod, iar
documentar drept Radu VI Bdica-Voievod.
Aceeasi traditie local arat c Danciul
Bdica si avea curtile boieresti aici,
undeva n preajma bisericii. El domneste
n dou rnduri n 1523 si 1524, ntrerupnd
domnia fratelui su vitreg Radu V de la
Afumati. n cele din urm este ucis
miseleste de turci la Giurgiu iar trupul i este
nmormntat crestineste, Ia Mnstirea
Dealu, de ctre Radu de la Afumati.
Mosia si curtea sunt mostenite apoi
de Badea clucerul si de ctre Crciun din
Hotrani, care ntre 1545-1554 primesc mai
multe hrisoave domnesti de ntrire a
propriettii lor. Acest Badea era
cstori t cu Musa, sora l ui Tudor di n
Li i ceni , Vl eni si Dobrosl oveni , numi t
n acte Bdeasa de l a Hotrani (ul ti mi i
atestat i n 1570 Noi embri e 27). Un fi n
al acestui a, Badea Dumi tru (Mi trea
di n Hotrani mosteneste mosi a si se
nsoar cu Neaga di n Ci slu si
Rumceni (toate n judetul Buzu), zis
Doamna Neaga, fiica marelui vistier Vlaicu
din Rumceni si Cislu
3
.
Mitrea si Neaga sunt cei care, n
jurul anilor 1575-1578 rectitoresc Biserica
Sf. Gheorghe-Vechi din Bucuresti, ca rude
ale ntiului ctitor cunoscut al acesteia,
Nedelco Blceanu; un act din aceast
perioad a fost scris de Stan Gramaticul n
Cetatea de Scaun Bucuresti, la Sfnta
Mnstire a Marelui Mucenic al lui
Hristos, Gheorghe. n aceast perioad,
traditia ne spune c Mnstirea Sf.
Gheorghe Vechi a fost vreme de 30 de ani,
scaunul Mitropoliei Ungro-Vlahiei
4
.
Aceiasi sunt, n anul 1588, ctitorii
actualei biserici Sfintii Voievozi din
Hotrani, creia Mitrea i druieste mosiile:
Fundul Vornicului, Hotrani, Rescuta,
Frunzarul (toate n judetul Olt), Plosca
(jud. Dolj), Pdurea Hotrani (1250
pogoane), pomi si vii (Viile Clugrilor").
5
n acelasi an 1588, Mitrea (zis si
Mitrea Flcoianu) a ctitorit (dup traditia
local), biserica Curtii Flcoianu-Jianu din
satul Flcoiu, jud. Olt (fig. 4.e.), mostenit
de nepotii si, boierii Flcoieni, fiind
refcut n 1710 de Matei Cpitanul
Flcoianul si de tatl sau Gheorghe
Vornicul
6
. La scurt vreme, n 1596, Mitrea
fu decapitat, pentru nalta trdare
(hiclenie) la porunca lui Mihai Viteazul.

M*n*stirea
Cea mai veche atestare a mnstirii
este din 1612 (indirect), cnd se spune c
fusese jefuit si ars de ttari si turci; n
actul respectiv este numit Mnstirea
Sfntul Arhanghel Mihail.
Ctre 1620 a fost nchinat
Mnstirii Dionisiou de la Sfntul Muntele
Athos, de ctre nepotii lui Mitrea Vornicul.
n anul 1624 documentele arat c
mnstirea era condus de egumenul
Dorotei, singurul cunoscut din aceast
perioad.
Pn la 1707 nu mai avem
informatii cuprinztoare despre mnstire.
n acel an, marele cpitan Matei
Flcoianu, descendent din nepotii lui
Mitrea Vornicul din Hotrani, ncepe
refacerea asezmntului. Lucrrile se
ncheie n 1708; atunci a fost asternut pe
peretii interiori minunata fresc ce o
vedem si azi. Atunci este construit (poate
reconstruit) pridvorul bisericii, este ridicat
turla clopotnita de peste pronaos si este
refcut turnul strjii de pe cornisa
Tesluiului.
Dar n 1719 ntreg ansamblul este
din nou prdat si ars de turci; avariile sunt

3
Dan Plesia, Neagoe Basarab. Originea, familia i o scurt privire asupra politicii :rii Romneti la
nceputul veacului al XVI-lea (I), n Valahica, vol. I, 1969, p. 45-60 si idem, (II), n Studia
Valahica, vol.II, 1970, p. 113-141.

4
Atlas-Ghid. Biserici Ortodoxe, vol. II, Ed. ERGOROM 79, Bucuresti, 2000, p. 219.
5
Corespondent privind restaurarea bisericii de ctre Episcopia Rmnicului si Argesului. Arhiva
D.M.I., Dos. 5413-5414/1979 (releveu + deviz, file nenumerotate).
6
Biserica din com. Flcoiu Sf. Nicolae, jud. Romanai. Anii 1921-1946. Chestionar, f. 1, 2, 24; Arhiva
D.M.I.. fond C.M. l .; Biserica Sf. Nicolae din Flcoiu Olt. Proiect de restaurare a picturii, Fond
D.P.C.N., Dos. 1586/1946. file neumerotate).
Fig. 1. Ansamblul fostei mnstiri Hotrani, jud. Olt. Plan de situaie 1/5000. Biserica Sf. Voievozi
i turnul de poart sunt indicate prin sgei.
remediate de ctre clugri.
n 1750 este atestat iarsi
nchinarea la Mnstirea Dionisiou.
n 1801, pazvangii, ntorcndu-se
dintr-o expeditie de jaf, ard mnstirea.
Cutremurul din 1802 i produce
avarii; Ia fel cele din 1828 si 1838; n
urma unuia dintre aceste cutremure se
prbuseste turla clopotnit de peste
pronaos, cci n catagrafiile ulterioare anului
1840, aceast turl nu mai este mentionat.
n 1812 i este adosat proscomidia,
pe latura nordic a absidei sfntului altar.
Secularizarea i taie cea mai mare
parte a veniturilor, astfel nct cldirile
mnstirii decad cu repeziciune.
Pustiit de oameni si zdruncinat de
stihiile naturii, mnstirea se desart de
vietuitori pn n 1888. n acest an
autorittile eparhiale hotrsc - la cererea
credinciosilor din sat s o atribuie ca
biseric de mir parohiei satului Hotrani.
ntre 1922-1924, primarul din
Hotrani are ideea transformrii ntinsului
zid de incint al fostei mnstiri n carier
de crmid: astfel mparte zidul n sectiuni
de cte 6 metri, pe care Ie vinde locuitorilor
pentru a-si scoate crmida necesar
construirii caselor
7
. Cutremurul din 1940 i
provoac avarii importante aprnd
crpturi care strbteau zidurile. Atunci
zidurile au fost legate cu tiranti metalici si
buiandrugi din beton armat.
Aceste consolidri s-au dovedit
eficiente pentru cutremurul din 4 Martie
1977. Atunci au aprut n ziduri fisuri mici,
au czut portiuni din cornis si din brul
initial
8
. Tot atunci (cca. 1945) extensia
proscomidiei este acoperit cu o plac din
beton (existent si azi)
9
.
Ca urmare a degradrilor constatate
ntre 1940-1960, D.M.I., prin arh. Iancu
Atanasescu, ntocmeste proiectul de
restaurare al bisericii, propunnd
drmarea cornisei supranltate a bisericii,
restaurarea fatadelor si refacerea sarpantei,
astfel nct raportul dintre nltimea acesteia
si nava bisericii sa fie de aproape 1:1. Nu se
pstreaz date despre intentia reconstituirii
turlei clopotnit
10
. De atunci si pn n anul
1999, nu s-au mai fcut alte lucrri la
biseric, cel putin din datele cunoscute de
noi pn n momentul de fat. Datorit
avansrii degradrilor structurale, Parohia
Sf. Voievozi din Hotrani, prin forurile
eparhiale si culturale locale, a naintat, n
cursul anului 1999, o cerere Ministerului
Culturii, pentru finantarea lucrrilor de
restaurare si consolidare a bisericii; astfel n
Planul National de Restaurare/1999 a fost
inclus si aceast biseric, proiectarea de
specialitate urmnd s fie asigurat de
ctre C.P.P.C.N., prin arh. Florin
Dobrescu, ca sef de proiect, ing. expert
Fig. 2. a. Biserica i relaia cu turnul clopotni.
Foto I. Postvaru, 1998
Fig. 2. b. Biserica, faada sud. Foto I. Postvaru,
1998
7
Arh. D.M.I., Fond D.M.I.A, Dos. 5411/1961-1967, v. mai jos.
8
Proiect C.P.P.C.N. 0 104/2000. Biserica Sf. Voievozi a fostei mnstiri Hotrani. Consolidare
Restaurare. Piese scrise arhitectur de arh. Florin Dobrescu, p. 1-2).
9
Cf . r elatrii dlui consilier parohial Drgan.
10
Mnstirea Hotrani Olt. Obligaia de folosin a Monumentului i Memoriul Istoric, Arhiva D.M.l,
fond. D.M.I.A, Dos. 5411/1961-1967/ si Dos. 5413-5414/1979, file nenumeroatate.
Laurentiu Spoial, colaborator pentru
expertizarea constructiei si restaurarea sa
structural, ing. Constantin Mehedinteanu,
ca expert topograf, Raluca si Sergiu si
Iosipescu ca expert si respectiv specialist
pentru cercetare arheologic si arh. Dan
Ionescu ca asistent pentru restaurarea
arhitectural (din anul 2000). n momentul de
fat se lucreaz la finalizarea proiectului de
restaurare arhitectural.
Tipologie
Caracteristici i aspecte genetice
Biserica din Hotrani este alctuit
din (fig. 3. a. b.):
- Pridvor (acoperit cu dou calote
descrcate pe zidurile de contur si pe un
arc median; arcele si boltile descarc
ctre exterior pe sase coloane poligonale
de zidrie unite prin arce n plin cintru
usor turtite datorit mpingerilor masei de
zidrie pe care o sustin;
- Pronaos cu bolt n leagn, dispus
transversal, o situatie rar ntlnit la biserici
de acest tip;
- Naos desprtit de pronaos printr-
un zid masiv; boltit la fel, dar bolta
dispus normal, de-a lungul bisericii;
- Sf. Altar nchis cu o conc, aflat n
prelungirea boltii Naosului.
Prin urmare, actuala biseric face
parte din seria bisericilor de plan drept,
ncadrate de ctre arh. N. Ghica Budesti,
n prima categorie, avnd socotite drept cap
de serie, bisericile din zidrie ale cettii din
Turnu-Severin, datate n secolele XII / XIII
XIII / XIV. Bisericile din aceast categorie
se caracterizeaz prin lipsa absidelor
laterale si compartimentarea n altar, naos,
pronaos si, uneori, pridvor (generalizat din
sec. al XVII-lea).
Acest tip de structur a fost frecvent
folosit pentru construirea paracliselor din
cadrul curtilor boieresti si din incinta
mnstirilor crestin-ortodoxe (indiferent de
mrime, de loc ori apartenent etnic).
Datorit cercetrilor arheologice si de
arhitectur ntreprinse n ultimii 50 de ani,
a reiesit c acest tip de biseric din zidrie
era destul de rspndit n veacurile III / IV -
V / VI d. Hr. Astfel de biserici de plan drept
au fost identificate la Tibiscum (sec. IV),
Gornea (sec. IV/V); Slveni (mijl. sec. IV);
Porolissum (sec. IV / VI); Sucidava. Nu
exist ns, deocamdat, descoperiri
arheologice care s documenteze
continuitatea folosirii acestui tip de plan
pn n secolele XII-XIII, cnd este datat
paraclisul din Cetatea Severinului.
O verig important (pentru stadiul
actual al cercetrilor dar foarte putin
cunoscut) a difuzrii acestui ti p de
biseric, l reprezint vechiul lcas al
Curt i i Domnesti din Caracal, nchinat Sf.
Ierarh Nicolae (fig.4.b).
Cercetrile asupra acestei biserici
ntreprinse de ctre D.M.I.A. (apoi
D.P.C.N.) n anii 70-80 prin dI. Mircea
Ili escu au dus la concluzia preliminar,
c aceast biseric dateaz cel mai
devreme de la sfrsitul veacului al XV-lea
si cel mai trziu la nceputul veacului al
XVI-lea
13
. Ul t er i or , acelasi cercettor, n
teza sa doctorat asupra Pridvorului
bisericilor, sustinuta si publicat n
Suedia, n prima jumtate a anului 2001
13
,
sustine c biserica dateaz din secolul al
XI V- l e a f r ns a preciza intervalul de
timp. Lum ca atare aceast afirmatie,
mai ales c ntre aceast biseric si
biserica mausoleu din Boiana (refcuta n
veacul al XII-lea) exist asemnri
frapante: ambele au paramentul realizat
din asize de crmid alternnd cu asize
de piatr fasonat (parte din acestea fiind
spolii romane), ambele au dou ncperi de
cult (naos si altar) cu deosebirea c la
Boiana mai exist si un mausoleu sub
biserica propriu-zis), ambele au pridvor
scurt, delimitat de coloane scunde din
zidrie, nu mai pstreaz turlele de Ia
origine (dac le-au avut) si au o siluet
apropiat.
11
Doina Benea. Dacia Sud-Vestic n secolele III, IV, vol. II, Editura de Vest, 1999, p. 111 155, 218
si plansele 20, 21, 23, 25, 28.
12
Proiect de restaurare Biserica Domneasc din Caracal /faza PE, Studiul istoric; arh. Mircea
Iliescu. Arhiva D.M.I, Fond D.P.C.N. Dos. 2809/1973/ file nenumerotate.
13
Mircea Iliescu, Exonartex-form och funktion i ortodox kyrkobyggnadskonst, Eidos nr.2- Skrifter ut
givna av Konstvetenskapliga institutionen vid Stockholms Univeritet, 2001.
Caracteristicile nsirate mai sus sunt
prezente si la biserica Sf. Voievozi din
Hotrani, mai putin aceea a turlelor, care
este mult mai limpede dect n cazul
celorlalte dou biserici.
Etape de construc7ie
Probabil la refacerea radical din
1707-1708 i se adaug turnuletul de
acces la turnul clopotnit pe latura sudic
si ca urmare este spart zidul sudic al
pronaosului; tot atunci este ridicat (sau
refcut ?) turnul clopotnit.
Datorit acestor transformri,
biserica poate fi ncadrat n categoria
celor de plan drept cu pridvor, turn
clopotnit pe pronaos si turnulet de acces
pe latura sudic.
Astfel, se nrudea direct cu biserici
precum cele din:
- Sf. Treime a Mnstirii Strehaia,
jud. Mehedinti, (1645, rectitorit de Matei
Basarab pe locul Curtii Craiovestilor-
Basarabi) (fig.4.c.);
- Sf. M. Mc. Dumitru - Slobozia,
Bucuresti (1664-1665, ctitor Radu Leon
Voievod si Luchia Doamna) dar n prezent
de plan triconc;
-Sf. Nicolae - "Selari", Bucuresti
(1700, rectitorit de ctre Serban (II)
Cantacuzi no fost mare paharni c,
mpreun cu Iorgu Starostele si cu marele
neguttor Apostol Lazr);
- Sf. Nicolae - "Dintr-o Zi,
Bucuresti (1701, ctitoria Marici Doamna
Brncoveanca, var de cumnat cu Matei
Fl coianu);
- Adormirea Maicii Domnului -
"Rzvan", Bucur est i ( 1705- 1706,
rectitorit de marele ag Ianache
Vcrescu, sotia sa Stanca, fiii lor si
jupneasa Vldaia din Cojesti cu familia ei);
- Sf. Nicolae si Sfintii Apostoli
Petru si Pavel din satul Resca (com.
Dobrosloveni) (fig. 4.d.), la cca. 3 km. vest
de Hotrani), ctitorit la 1781 de ctre
Ilinca Dobrosloveanca, o strnepoat a lui
Mitrea Vornicul di n Hotrani si a lui Matei,
marele cpitan din Flcoiu (Flcoianu),
etc.
Mentionm c toate aceste biserici
au fost paraclise ale unor curti boieresti
(la "Selari" rmne nc de precizat
amplasarea exact a Curtii lui Serban II
Cantacuzino).
Toate cele sase biserici sunt, unele
identice - precum la Strehaia, unde
turnuletul scrii e asezat pe latura sudic -
altele asemntoare ca plan cu biserica
din Hotrani, mai putin dispunerea
turnuletului scrii, care la "Slobozia",
"Dintr-o Zi, "Rzvan" si Resca este
asezat pe latura nordic; ns toate (mai
putin "Selarii") au n fiint turnul clopotnit:
la Resca din zidrie (refcut n 1924, dup
ce fusese dobort de o furtun)
14
- Ia fel la
"Slobozia" (turn restaurat de ctre D.M.I, n
1969, dup un proiect al arh. P. Em.
Miclescu)
15
iar la "Dintr-o Zi" turla este din
lemn, mbrcat cu tabl galvanizat
(datorat restaurrii ntreprins de ctre
C.M.I. n 1915, prin arh. Gheorghe Lupu).
Turnuletele scrilor acestor biserici ns nu
au fost afectate dect n msur mic de
interventiile ulterioare construirii lor.
Noi credem c acestea ar fi cele mai
potrivite repere pentru restaurarea turnului-
clopotnit si a turnuletului aferent al scrii
bisericii din Hotrani, desigur dac noi
informatii, documentare si de teren nu vor
apare ntre timp.
Degrad*rile
Starea actual a zidriei bisericii (fig.
5. a. b.) este caracterizat de:
- fisuri longitudinale pe intradosul
tuturor boltilor;
- fisuri transversale pe bolti;
- fisuri foarte puternice apar ntre
pridvor si pronaos, poate datorit construirii
ulterioare a celui dinti sau, poate, datorit
fundatiilor executate defectuos;
- zidul dintre naos si altar este
complet desprins de zidurile laterale, lungi,
ale bisericii;
- din cele dou registre de centuri
din lemn n prezent n-au rmas dect n
mod partial golurile [...]
16
, buiandrugii din
14
Bis. Sf. Nicolae si Sf. Ap. Petru si Pavel Resca, Arhiva D.M.L, Fond D.M.I., Dos. 7593/1965/, pag.
nenumerotate).
15
Atlas Ghid/ Biserici Ortodoxe, vol. 2, Bucuresti, p 183.
16
Proiect C.P.P.CN. nr. 04 104 / Faza I - Cercetare / Expertiz tehnic , 1999 de ing. Laurentiu Tudor
Spoial, p. 2-3;
F
i
g
.
3
.
a
.
R
e
l
e
v
e
u
d
e
a
r
h
i
t
e
c
t
u
r